Capitolul 5

Masturbaţia şi homosexualitatea

1–4. (a) Ce este masturbaţia? (b) Din ce motiv un lucru general obişnuit nu este neapărat corect? (c) Pentru ce ar trebui să ne interesăm de părerea lui Dumnezeu în această chestiune?

NU ESTE ceva uimitor, cum se dezvoltă corpul băiatului şi al fetei în toată perioada de maturizare, pînă la a putea, fie să procreeze copii, fie, dacă e fată, să-i nască? Concomitent cu modificările corporale se schimbă, în mare parte, şi atitudinea faţă de sexul opus. Atracţia creşte, iar băieţii, de obicei, arată un mare interes pentru fete, iar fetele, la rîndul lor, se interesează foarte mult de băieţi. În acelaşi timp, însă, ei doresc să ştie ce se petrece în propriul lor corp supus unor schimbări rapide. Cum ar trebui potolită această sete de cunoaştere sau curiozitate? Ar fi corect să-ţi mîngîi părţile genitale sau să le freci, pînă cînd excitarea ajunge la punctul culminant, sau să te joci altfel cu ele?

² Acest act este numit onanie sau masturbaţie şi este un obicei foarte larg răspîndit. O lucrare declară referitor la această temă: „Orice studiu statistic serios care ne stă la dispoziţie, arată clar că (. . .) cel puţin 95 la sută din băieţii şi tinerii între 13 şi 25 de ani se masturbează, din obişnuinţă, pe parcursul unei perioade de timp deosebit de lungă.“ În plus, în aceeaşi lucrare, se spune că s-ar fi constatat că 40 pînă la 50 la sută din fete se masturbează. Unii oameni afirmă că aceste cifre ar dovedi că onania ar fi „ceva normal“, fiind chiar „un motiv de îngrijorare cînd un adolescent sănătos nu se masturbează“.

 ³ Ce să reţinem de aici? Să fim şi noi de părere că masturbaţia este o activitate naturală şi normală a corpului, pentru că este un obicei general răspîndit? Minciuna şi furtul sînt la fel de obişnuite. Dar ar îndrăzni cineva să afirme că aceasta ar fi ceva natural şi normal datorită răspîndirii lor? Bolile provocate de răceală sînt, de asemenea, ceva „obişnuit“, căci ele sînt larg răspîndite. Totuşi, hotărît, aceasta nu înseamnă că cineva ar vrea să fie şi el bolnav. Ce se poate spune, aşadar, despre afirmaţia că masturbaţia ar fi nevătămătoare?

⁴ Cei mai mulţi medici sînt de părere că masturbaţia ocazională n-ar avea efect vătămător asupra corpului. Ca şi majoritatea psihoterapeuţilor, ei zic că vătămarea nu se produce, decît dacă respectivul ar avea sentimente de vină care cauzează tulburări spirituale şi emoţionale, tulburări, care, la rîndul lor, provoacă tulburări corporale. Medicii şi psihoterapeuţii sînt, fără îndoială, oameni imperfecţi, care sînt supuşi erorii, şi ale căror păreri sînt schimbătoare. Există, însă, un sfătuitor la care tinerii se pot adresa şi care este neschimbător şi liber de erori sau judecăţi greşite — Cuvîntul lui Dumnezeu. Iar dacă nu ne dorim doar o viaţă mai lungă, ci una veşnică în favoarea lui Dumnezeu, atunci să căutăm înţelepciunea şi sfatul său. El poate face pentru noi şi pentru fericirea noastră, ceea ce oamenii n-ar putea face niciodată.

PĂREREA CELUI PREAÎNALT

5, 6. (a) Ce are de-a face cu masturbaţia sfatul din Coloseni 3:5? (b) Cum aduce Biblia acest obicei în legătură cu „lăcomia“ şi „pofta“?

⁵ Problema propriu-zisă nu este, aşadar, ce vătămări corporale ar putea avea ca rezultat masturbaţia, ci dacă urmarea este sau nu o vătămare spirituală. Ce-i drept, cuvintele „masturbaţie“ şi „onanie“ nu apar în Biblie; dar cum să înţelegem sfatul inspirat al apostolului  Pavel din Coloseni 3:5? El a zis celor, care nu doreau să piardă aprobarea lui Dumnezeu: „Omorîţi [nu excitaţi]‚ de aceea, mădularele trupului vostru, care sînt pe pămînt cu privire la curvie, necurăţenie, pofte sexuale, pofte vătămătoare şi lăcomie.“ Spre deosebire de curvie, masturbaţia este un act, pe care cineva îl poate face singur. Dar înseamnă aceasta că ea n-ar fi un lucru necurat? Nu cedează cineva prin aceasta, tot atît de mult poftelor sexuale şi nu se lasă el stăpînit de ele?

⁶ Apostolul Pavel scrie şi despre aceia care „s-au dedat unei comportări desfrînate, pentru a practica cu poftă orice fel de necurăţenie“ (Efeseni 4:19). În epistola către Coloseni, citată mai sus, Pavel aminteşte „lăcomia“, iar în acest text „pofta“. Prin masturbaţie sînt dezvăluite, de fapt, ambele însuşiri nedorite. În ce fel? Respectivul doreşte să aibă ceva ce legal nu-i este permis. Dumnezeu a prevăzut căsătoria ca singurul aranjament pentru satisfacerea dorinţei sexuale. Dar cel ce masturbează, încearcă, în realitate, să găsească această satisfacţie, fără să plătească preţul corespunzător. Preţul constă în a prelua responsabilităţile şi obligaţiile legale de căsătorie şi de a le îndeplini. Să se observe în acest sens că apostolul, cînd i-a sfătuit pe cei ce erau „aprinşi de poftă“, n-a spus că ei ar trebui să caute uşurare prin masturbaţie, ci prin mijlocul prevăzut de Dumnezeu, căsătoria. — 1 Corinteni 7:2, 9.

7, 8. (a) Cum poate afecta onania din obişnuinţă, perspectivele unei căsătorii fericite? (b) Pentru ce ar fi greşit a considera onania un mijloc prin care cineva ar putea evita o violare grosolană a legii lui Dumnezeu?

⁷ În realitate, masturbaţia poate pune în pericol fericirea conjugală viitoare. Dacă cineva obişnuieşte să-şi satisfacă simţămintele senzuale prin masturbaţie, îşi face obiceiul să se gîndească numai la propria sa bucurie şi satisfacţie. Dar în căsătorie este necesar, îndeosebi din partea bărbatului, să arate interes şi  pentru bucuria şi mulţumirea celuilalt. În caz contrar, raporturile reciproce se înrăutăţesc, provocînd necaz şi dezamăgire. Tocmai faptul că soţii se gîndesc doar la propria lor satisfacţie şi neglijează necesităţile soţiilor lor, — este una din cele mai mari probleme în căsătorie. În mare parte, aceasta se datoreşte practicării masturbaţiei înainte de căsătorie.

⁸ Cineva poate va obiecta: „Dar ce se întîmplă dacă respectivul este prea tînăr ca să se căsătorească? N-ar servi masturbaţia, în timp ce se mai amînă căsătoria, ca un mijloc de a evita o încălcare şi mai gravă a legii lui Dumnezeu, de exemplu curvia sau homosexualitatea?“ Aşa s-ar părea. Este întemeiată însă această părere? Nu. Masturbaţia slăbeşte conştiinţa bună şi dragostea faţă de ceea ce este drept, adică chiar acele lucruri care-l pot ocroti pe om de acest obicei. La fel ca şi mania drogurilor, masturbaţia poate să devină un mijloc la care respectivul apelează ori de cîte ori simte o oarecare presiune sau tensiune şi nu-şi impune voinţă pentru a rezolva şi învinge problemele care cauzează o asemenea încordare. Prin aceasta poate lua naştere un întreg lanţ de împrejurări care se înrăutăţesc reciproc, astfel că urmarea este înrobirea. Dar Dumnezeu spune să ne stăpînim corpul şi, aşadar, să nu ne lăsăm stăpîniţi de el.

FAPTE HOMOSEXUALE

9–13. (a) De ce este predispus cineva care practică onania, la fapte homosexuale? Se naşte cineva ca homosexual? (b) Cum gîndeşte Dumnezeu despre asemenea fapte? (c) Se poate elibera cineva de aceasta? (Romani 1:24–27; Levitic 18:22, 23; 1 Corinteni 6:9–11).

⁹ Cedîndu-se instinctului sexual, din slăbiciune, prin onanie, nu se cîştigă forţa necesară rezistării la unele ispite cum ar fi comiterea curviei sau homosexualitate. Dimpotrivă, aceasta promovează cugetări şi dorinţe absurde. Masturbaţia poate să ducă chiar la homosexualitate. În aceste cazuri, respectivul caută —  nemaifiind mulţumit să acţioneze de unul singur, — un partener pentru jocuri sexuale.

¹⁰ Aceasta se întîmplă mult mai des decît eventual s-ar accepta. Împotriva părerii existente, mulţi homosexuali nu s-au născut aşa, ci ei învaţă comportarea homosexuală. De multe ori aceasta începe cînd cineva, în anii foarte tineri, se joacă cu părţile genitale ale unui alt om şi apoi comite fapte homosexuale. Un tînăr povesteşte:

¹¹ „Cînd eram mic, părinţii mei se îngrijeau foarte puţin de mine. Eu puteam să fac ce voiam. Cînd eram în vîrstă de opt ani, verii mei mai mari m-au învăţat să comit fapte homosexuale. Eu găseam plăcere în aceasta şi astfel, am continuat. Mai tîrziu, eu şi cu alţii ne-am dedat la astfel de fapte aproape zilnic. La început n-am recunoscut deloc că făceam ceva greşit. De la părinţii mei n-am învăţat nimic despre conduita morală, şi eu n-am avut niciodată încredere în ei.

¹² Pe atunci, locuiam într-o ţară din America Centrală. Mai tîrziu, ne-am mutat la New York şi acolo mi-am terminat şcoala. M-am manifestat mai departe ca homosexual. În şcoală şi în oraş mişunau homosexualii şi astfel aveam ocazie bogată pentru aceasta. Cu trecerea timpului, am recunoscut că făceam ceva nenatural şi că nu era corect să procedez aşa. Cu toate acestea, am făcut-o pe mai departe, pentru că aşa am vrut. Faptele homosexuale deveniseră pentru mine o mare ispită.“

¹³ Tînărul devenise un homosexual şi numai printr-un mare efort s-a putut elibera de aceasta. Ce l-a făcut să se schimbe? Dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu. Cînd a înţeles că Dumnezeu consideră faptele  homosexuale ca nenaturale şi le condamnă foarte aspru, s-a luptat împotriva lor, pînă cînd le-a învins. Cuvîntul lui Dumnezeu vorbeşte desluşit despre această chestiune: „Nu vă înşelaţi pe voi înşivă. Oamenii, care duc o viaţă desfrînată, închinătorii la idoli, adulterii, homosexualii (. . .) — unora ca aceştia, Dumnezeu nu le dă imperiul său.“— 1 Corinteni 6:9, 10, NT 68.

STĂPÎNIREA DE SINE AJUTĂ LA OBŢINEREA BIRUINŢEI

14–16. (a) Ce se poate face pentru stăpînirea unei pofte sexuale? (Filipeni 4:8; 1 Tesaloniceni 4:3–5). (b) Cum se poate găsi uşurare, cînd cineva simte că se iveşte o poftă pătimaşă? (Psalmi 1:1, 2; 63:6, 7).

¹⁴ Subiectul la care se gîndeşte cineva are mult de-a face cu ceea ce simte şi ce face el. Trebuie să-şi pună întrebarea, ce vrea în realitate. Vrea să ducă o viaţă de permanentă excitaţie sexuală, să practice onania din obişnuinţă şi poate chiar să devină homosexual? Aceasta se poate întîmpla, dacă mintea este lăsată să rătăcească numai spre lucruri sexuale. Dar dacă doreşte să împiedice ca instinctul său sexual să influenţeze dăunător asupra bucuriei sale în viaţă şi asupra faptului că, în realitate, înfăptuieşte ceva folositor, trebuie să exercite stăpînire de sine şi să-şi folosească mintea pentru alte lucruri.

¹⁵ Dacă respectivul priveşte fotografii, citeşte cărţi sau altceva al căror conţinut excită instinctul sexual, n-ar trebui să cedeze slăbiciunii. Dacă cineva îşi lasă mintea să zăbovească la astfel de lucruri şi să participe la o discuţie care se învîrteşte în jurul unui astfel de subiect, el va trebui să tragă consecinţele: sentimentele sînt aduse într-o stare confuză şi în interior ia naştere o poftă. Aceasta se datoreşte faptului că asemenea lucruri au un efect cu atît mai adînc asupra inimii, cu cît se reflectează sau se vorbeşte mai mult despre ele şi, înainte de toate, inima este răspunzătoare pentru ceea ce face cineva atunci.

 ¹⁶ Ce se întîmplă atunci, cînd cineva observă că, chiar în împrejurări normale, apar patimi lăuntrice? Cum se poate găsi atunci uşurare? Nu prin onanie, ci prin aceea că mintea, inima şi corpul se ocupă cu altceva. S-ar putea face o muncă, să se practice sport, să joace un joc sau se poate merge la plimbare. Un ajutor este vorbirea cu cineva, pe care-l preţuieşti şi stimezi. Da, dacă e necesar, chiar să fie căutat la telefon. Ceea ce se poate face, e să se citească — poate chiar cu voce tare — Biblia sau publicaţii, care explică Biblia. Înainte de toate, ar trebui să se aducă problema în rugăciune înaintea Tatălui ceresc, Iehova Dumnezeu.

17–20. (a) De ce folos pot fi modificările în domeniul obiceiurilor privitoare la dormit şi mîncat, precum şi la igienă? (b) Pentru ce nu trebuie să se gîndească cineva niciodată că situaţia ar fi fără ieşire, chiar dacă aceasta cere o luptă grea în a face ce este drept? (Psalm 103:13, 14).

¹⁷ Natural, se pot face multe alte lucruri simple şi rezonabile care să ajute cuiva să evite sau să reducă tensiunile sexuale. A fi împreună cu alţii — presupunînd, fireşte, că e vorba de un mediu bun — este o adevărată ocrotire. Dacă cineva doarme singur într-o cameră şi constată că are de luptat cu sine însuşi în acest domeniu îndeosebi noaptea, probabil se poate aranja ca respectiva cameră să se împartă cu un alt membru al familiei. Poate fi de ajutor în timpul somnului dacă se doarme pe o parte, deci nu pe spate sau cu faţa în jos.

¹⁸ Poate ajuta, de asemenea, să se ia măsuri ca  organele sexuale să nu se frece inutil de haină, fiindcă aceasta este prea strîmtă. Înainte de culcare, ar trebui să se încerce să se ţină seama de faptul ca materialul de citit sau obiectul de discuţie să aibă mai degrabă un efect liniştitor, decît să cauzeze contrarul. Aşa e chiar şi cu ceea ce se mănîncă la această oră. La unii s-a dovedit că dorm mai bine şi nu se excită sexual aşa de uşor dacă înainte de a merge la culcare mănîncă şi beau mai puţin. Şi este importantă, mai cu seamă o bună igienă genitală. Lipsa de curăţenie poate cauza excitaţia organelor genitale, şi trebuie acordată atenţie în această direcţie. Respectivul se poate adresa tatălui sau mamei, pentru a primi lămuriri cu privire la igiena corpului.

¹⁹ Igiena corectă cere ca organele genitale să fie luate în mînă într-o anumită măsură şi s-ar putea crede că aceasta ar fi o ispită de a abuza de ele. Dacă se are în vedere motivul corect în legătură cu aceasta — cu scopul de a evita tensiunile sexuale — se constată, probabil, chiar că o asemenea îngrijire mai curînd ajută să se aibă o părere sănătoasă cu privire la aceste organe. Se recunoaşte că ele n-ar trebui niciodată să devină stăpîne peste om şi să stăpînească întreaga sa viaţă.

²⁰ Dacă combaţi la timp obiceiul onaniei, nu uita următoarele: Hotărît că nu eşti primul sau singurul care are de făcut faţă acestei probleme. Chiar dacă constaţi că aceasta pretinde o luptă grea în a rupe-o cu obiceiul masturbaţiei, niciodată nu trebuie să te gîndeşti că Iehova Dumnezeu şi fiul său, Isus Cristos, te-ar fi părăsit. Dacă în mod sincer lucrezi mai departe la aceasta, pentru a termina cu acest lucru, ei îţi vor ajuta cu bunătate şi cu răbdare să dezvolţi puterea necesară ca să poţi fi biruitor.

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 39]

Homosexualitatea — înnăscută sau învăţată?

[Ilustraţia de la pagina 41]

Joacă un rol ceea ce citeşti?