Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sînt drogurile cheia spre fericire?

Sînt drogurile cheia spre fericire?

Capitolul 15

Sînt drogurile cheia spre fericire?

1, 2. (a) Cît de răspîndită este folosirea narcoticelor printre oamenii pe care-i cunoşti? (b) Pentru ce iau tinerii narcotice?

ASTĂZI, cercuri largi ale societăţii se află sub influenţa drogurilor. Aproape în fiecare casă există droguri sau medicamente de tipul tranchilizantelor şi excitantelor. În S.U.A., de la cel de-al doilea război mondial, cifra de afaceri a industriei farmaceutice s-a mărit de treizeci de ori. Medicul dr. Mitchell S. Rosenthal a spus că într-unul din ultimii ani, medicii ar fi prescris suficiente droguri cu proprietatea de a schimba dispoziţia sufletească „pentru a duce la o stare «forte» [prin excitante] pe fiecare bărbat, pe fiecare femeie şi pe fiecare copil [din S.U.A.], sau pentru a-i «domoli» [prin calmante] sau să fie scoşi în afară de orice pericol, în timp de o lună“.

2 Cele mai multe droguri şi medicamente se prescriu adulţilor. Totuşi, în unele ţări, tinerii iau o mare parte din ele pentru „a se bucura de viaţă“. Ei iau şi alte narcotice care, în general, nu se fabrică pentru scopuri medicale, cum ar fi printre altele, heroina, L.S.D.-ul, haşişul şi marijuana. Adolescenţii ar putea fi ispitiţi să gîndească: „Dacă adulţii iau pastile, fumează şi se îmbată, pentru ce nu m-aş bucura şi eu de viaţă, fumînd haşiş sau luînd droguri?“ Ce crezi despre aceasta? Crezi tu că narcoticele măresc plăcerea vieţii, că ele sînt cheia spre fericire?

DROGURI MULT ÎNTREBUINŢATE

3–9. (a) Ce narcotice se iau? Ce efecte au ele? (b) Cunoşti tu oameni care au avut experienţe ce confirmă aceste efecte?

3 Există multe droguri, la care se dedau oamenii pentru a simţi intens o senzaţie deosebită de satisfacţie sau o excitare a nervilor. Desigur s-au auzit deja multe despre droguri, totuşi, noi am dori să facem acum o scurtă recapitulare.

4 Înainte de toate, să luăm în discuţie barbituricele. Acestea sînt calmante; ele sînt prescrise de medic, de exemplu, ca somnifere. Există mai mult de douăzeci de diferite sorturi din acestea. Numai în S.U.A. se fabrică în fiecare an peste 476 tone de barbiturice. O mare parte a producţiei nimereşte în reţele de distribuire ilegale.

5 Se cunosc, de asemenea, multe excitante (stimulente), dintre care amfetaminele sînt cele mai importante. Unii medici le prescriu pentru a înfrîna pofta de mîncare sau pentru a alunga oboseala şi deprimarea. Totuşi, se presupune că jumătate din toate amfetaminele fabricate legal apucă căi ilegale.

6 L.S.D.-ul este cea mai puternică dintre zecile de substanţe care provoacă halucinaţii. * În anii trecuţi, multe laboratoare ilegale au început să-l producă. L.S.D.-ul provoacă efecte funeste. Mai cu seamă, se modifică acuitatea vizuală. Se poate ajunge la halucinaţie chiar şi după luni de zile de la luarea ultimei doze. Închipuirile de frică şi ideile obsesive pe care le trăieşte cineva într-o „excursie a groazei“ pot fi înspăimîntătoare.

7 Între drogurile cel mai mult întrebuinţate se numără haşişul şi marijuana care se obţin din cînepa indiană (Cannabis indica). Cunoşti tu pe cineva care ia aceste narcotice? Efectul lor este mai mic decît cel al L.S.D.-ului, cu toate că şi ele duc la halucinaţie. Cuiva, care fumează haşiş sau marijuana, cinci minute ar putea să-i apară ca o oră, sunetele şi culorile pot fi simţite mai intens.

8 Heroina se obţine din morfină, care este o componentă esenţială a opiumului, a sucului lăptos al capsulei de mac. Aceasta este un stupefiant deosebit de primejdios. Cineva poate deveni maniac, chiar dacă numai de cîteva ori, sau chiar o singură dată, s-a injectat cu seringa. Dacă o nouă doză întîrzie, se ajunge la fenomenul chinuitor al dezintoxicării. Heroina poate să distrugă puterea de viaţă şi capacitatea de a învăţa a maniacului. El devine sclav al unui obicei care, cu încetul, îl ruinează. Un congresman newyorkez a scris: „Heroina a paralizat sistemul nostru şcolar.“

9 Există, natural, încă multe narcotice despre care mulţi cred că ele le-ar îmbogăţi viaţa. Una din ele e cocaina, alta nicotina din tutun. Trebuie să ia cineva narcotice? După cum am văzut în capitolul anterior, Biblia nu condamnă folosirea cumpătată a băuturilor alcoolice. Omul poate să se destindă cu aceasta, iar inima lui se înveseleşte. Este, aşadar, potrivit sau procedează cineva chibzuit, dacă ia vreunul din aceste multe narcotice pentru a profita şi mai mult de viaţă?

N-AR TREBUI‚ ÎNTR-ADEVĂR‚ SĂ SE IA NICI UN DROG?

10–12. (a) Cum sînt aplicate de către medic drogurile şi medicamentele, pentru a ajuta unui bolnav? (b) Totuşi, ce pagube înspăimîntătoare aduce cu sine abuzarea de aceste substanţe?

10 Drogurile şi medicamentele au evident un rol, iar în caz de boală, ele sînt prescrise, din cînd în cînd, de medic. Dacă cineva are dureri insuportabile, medicul îi dă probabil o injecţie de morfină pentru a-i produce o uşurare. Cu siguranţă că barbituricile şi amfetaminele au ajutat pe oamenii bolnavi. Chiar şi heroina se dă, în anumite cazuri, pentru a micşora durerile pacienţilor bolnavi de cancer, care deja sînt stigmatizaţi de moarte.

11 Pe de altă parte, însă, drogurile şi medicamentele pricinuiesc la milioane de oameni pagube grave. Se spune că în S.U.A. ar exista aproximativ un milion de oameni dependenţi de barbiturice. Anual, mor mai mult de 3 000 de oameni din cauza supradozării acestei substanţe. Din cauza heroinomaniei nu numai că mor în fiecare zi mulţi oameni din pricina supradozării, ci zeci de mii au devenit prin aceasta chiar criminali periculoşi. Pentru a-şi finanţa obiceiul lor costisitor, morfinomanii din New York fură în fiecare zi‚ bunuri în valoare de peste 3 milioane de dolari.

12 Ce trebuie să se spună referitor la aceasta? Să se interzică complet drogurile şi medicamentele? Nu, căci multe substanţe pot servi unui scop bun. Problema constă, însă, în abuzul de ele foarte răspîndit. Milioane de oameni le iau, cu toate că prin aceasta nu se tratează absolut nici o boală, şi aceasta în cantităţi aşa de mari cum, nu s-a prevăzut niciodată în scop medical. Cine ia narcotice vrea să se scufunde, adesea într-o buimăceală, sau să cadă doar într-un fel de transă. Merită aceasta?

EFECTUL ASUPRA CORPULUI

13–17. (a) Ce poate fi orice medicament, conform cu ceea ce zice o carte de specialitate? (b) Din ce cauză riscă cineva în mod conştient, dacă el — chiar pentru un scop medical — ia un medicament? (c) Arată cu ajutorul următoarelor citate din Sfînta Scriptură, cum vede Dumnezeu, folosirea medicamentelor şi a drogurilor, numai de dragul senzaţiei de plăcere sau pentru ridicarea în lumea iluziilor: 2 Corinteni 7:1; Romani 13:13; 12:1.

13 Probabil ştii că multe droguri şi medicamente se dau numai pe bază de reţetă şi că unele sînt interzise. Ar trebui să te întrebi din ce cauză este aşa. Aceasta serveşte pentru ocrotirea noastră a tuturor. Medicamentele şi drogurile pot fi primejdioase, ba chiar aducătoare de moarte. Ele sînt o sabie cu două tăişuri. În unele cazuri, ele pot produce vindecarea, dar în altele, ele produc pagube mari. În cartea Drogen und Arzneien (Droguri şi medicamente), coautor Walter Modell, profesor în farmacologie, se spune în legătură cu aceasta:

14 „Fiecare medicament poate fi o otravă, şi fiecare otravă, în acelaşi timp, medicament. În engleză se redau cuvintele poison [otravă] şi potion [băutură medicamentoasă], amîndouă din cuvîntul latin potio [băutură]. Cuvîntul grecesc pharmakon‚ de unde derivă termenii de specialitate ca farmacologie, farmacie şi farmacognosie, a însemnat la origine atît o otravă vindecătoare, cît şi una care omoară.“

15 Chiar într-un caz de boală se riscă, dacă se ia un medicament. Totuşi, din respect pentru viaţă, respectivul îşi asumă riscul şi înghite un medicament, care alină durerile sau îndepărtează starea de boală. Ar fi corect să dăm corpului un drog sau un medicament prin înghiţire, injecţie, fumat sau mirosire, pentru a ajunge „în nori“, spre a da naştere la entuziasm, astfel încît să uităm realitatea şi să ne scufundăm în lumea visurilor? A vrut Dumnezeu ca noi să ne purtăm aşa cu corpul nostru?

16 Gîndeşte-te acum la următorul lucru: Să presupunem că ţi-ai putea permite să faci cuiva un dar scump, poate chiar un automobil nou-nouţ. La ce ar folosi aceasta, dacă el l-ar lăsa să se strice? Să zicem că ar fi călătorit cu el fără să completeze uleiul sau fără să-l schimbe, sau ar folosi maşina pentru un transport de gunoi. Nu te-ai supăra sau indigna dacă el ar folosi darul tău în mod josnic? Ce gîndeşte oare atunci Iehova Dumnezeu dacă noi ne purtăm aşa cu corpul nostru şi, din motivul unei excitaţii a nervilor sau al unui entuziasm, îi administrăm, fără a fi nevoie, otravă? Aflăm din Cuvîntul său. Acesta ne îndeamnă: „(. . .) să ne curăţăm de orice murdărire a cărnii şi a spiritului, perfecţionîndu-ne sfinţenia în teamă de Dumnezeu“ (2 Corinteni 7:1). Cum putem noi, prin urmare, să trăim în armonie cu voia lui Dumnezeu, dacă, ascultînd de dorinţa după excitare a nervilor sau după un entuziasm, introducem în noi un narcotic, care ne murdăreşte corpul?

17 Ar trebui să luăm în considerare şi următorul lucru: Am discutat deja ce zice Creatorul despre beţie. El arată clar în Cuvîntul său că cel ce-şi pierde controlul asupra lui însuşi, bînd prea mult, se autodezonorează. Îşi neglijează exteriorul, devine neraţional, iar pentru ceilalţi este penibil să fie împreună cu el. De aceea, nu încape nici o îndoială că Creatorul condamnă pe drept beţia. Se gîndeşte el altfel cînd cineva îşi pierde stăpînirea de sine din pricina heroinei, haşişului sau a unui alt narcotic? Efectul narcoticelor nu este acelaşi cu al alcoolului, totuşi cineva îşi poate pierde stăpînirea de sine tot aşa ca şi cînd se îmbată. Nu arată, deci sfatul raţional şi înţelept al Bibliei, cît este de bine dacă se abandonează narcoticele?

DAR CONSUMUL DE TUTUN?

18–21. (a) Pentru ce fumează aşa de mulţi oameni, cu toate că este general cunoscut că prin aceasta omul îşi vatămă propria sănătate? (b) Indică cel puţin două motive, conform cărora este greşit pentru un creştin să fumeze.

18 Cineva ar putea să întrebe: „Cum stau atunci lucrurile cu consumul de tutun? El conţine, nicotină vătămătoare. Multe milioane de adulţi fumează — din plăcere, cum zic ei. Ce ar trebui să se reţină din aceasta?“ Desigur, nu se poate spune că este corect să se procedeze aşa. Aceasta reiese şi din avertismentul care se găseşte pe fiecare pachet de ţigări în S.U.A.: „FUMATUL DĂUNEAZĂ SĂNĂTĂŢII DUMNEAVOASTRĂ.“ Şi acest fapt e valabil pentru fiecare ţară. Cum se face atunci că atît de mulţi adulţi dau tinerilor intenţionat un exemplu rău, fumînd, lucru prin care-şi ruinează propria lor sănătate? Aceasta se datoreşte, în principal, faptului că ei sînt maniaci. Într-un raport al revistei Science World se spune clar:

19 „Drogul (. . .) care provoacă mania, este nicotina. (. . .) Dacă nicotina lipseşte, corpul «flămînzeşte» după ea şi aceasta atît de tare, încît fumătorului, cîteodată i se face rău. Apare simptomul de dezintoxicare — o stare de indispoziţie. Unele din aceste simptome sînt somnolenţa, durerile de cap, deranjamentele stomacale, transpiraţiile spontane şi activitatea neregulată a inimii.“

20 Fără îndoială, fumatul este un abuz faţă de corp. Acesta aparţine ’murdăririi cărnii‘ de care, după porunca lui Dumnezeu, creştinii ar trebui să se curăţească. Adulţilor care fumează, nu le stă bine să critice pe tinerii care abuzează de propriul lor corp, prin faptul că iau droguri. Cum pot aştepta părinţii să fie luaţi în serios de copiii lor, dacă se vatămă pe ei înşişi prin inhalare de nicotină şi apoi dau avertismente împotriva narcoticelor? Nu joacă nici un rol ceea ce spun sau fac alţii — fiecare, individual, va fi tras la răspundere pentru faptele sale. Biblia mai arată încă un motiv, potrivit căruia fumatul pentru un creştin este greşit.

21 Cuvîntul lui Dumnezeu porunceşte: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei 22:39). Poate cineva să fumeze cînd sînt alţii de faţă şi totuşi să iubească pe aproapele său? Această întrebare se pune, deoarece în revista Medical Tribune se spune: „Fumatul ţigărilor dăunează nu numai sănătăţii fumătorului — el dăunează la fel nefumătorului care se găseşte în apropiere.“ O cunoscută revistă medicală de specialitate lasă să se înţeleagă de asemenea: „Dacă circulaţia aerului e proastă, fumătorul expune pe nefumător primejdiei de a-şi vătăma sănătatea.“ Deoarece fumatul dăunează şi oamenilor care se află aproape de fumător, nu-i aşa că este imposibil ca fumînd, în acelaşi timp, să iubeşti cu adevărat pe aproapele tău?

SITUAŢIA CU HAŞIŞUL E ALTA?

22–25. (a) Din ce cauză are haşişul un alt efect decît alcoolul, chiar dacă se întrebuinţează doar în cantităţi reduse? (b) Cum ne ajută Dumnezeu, într-adevăr, să ne încununăm viaţa cu succes, cînd ne avertizează împotriva obiceiurilor dăunătoare? (Isaia 48:17; Psalm 16:11; Proverbe 3:1–7).

22 Unii adolescenţi cred că fumatul haşişului s-ar putea compara cu băutul alcoolului. Ei văd cum părinţii lor sau alţi adulţi se îmbată cu alcool şi trag concluzia că ar fi tot una dacă ei, prin fumarea de haşiş, ar obţine efecte asemănătoare. Dar este aşa?

23 Să ne aducem aminte că Biblia încuviinţează consumul cumpătat de alcool, dar condamnă excesul, căci ea spune că „beţivii (. . .) nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10). Fireşte mulţi tineri spun că ei au folosit haşişul doar moderat şi că nu ar merge niciodată aşa de departe încît să provoace un efect asemănător beţiei. Haşişul este, însă, altceva decît alcoolul. Corpul poate transforma alcoolul în „substanţă combustibilă“ pentru celule. El este un aliment. Cu haşişul, însă, corpul nu poate face nimic. Alcoolul nu rămîne nici prea mult timp în corp. El este eliminat din corp în decurs de cîteva ore. Dar elementele dăunătoare din haşiş, dimpotrivă, nu sînt eliminate repede. Ele dăunează corpului. Şase medici de la Universitatea Columbia din S.U.A. au scris într-o scrisoare către redacţia ziarului New York Times despre marijuana, care este mai slabă decît haşişul:

„Marijuana conţine substanţe otrăvitoare (. . .) care sînt exclusiv solubile în grăsimi şi care, ca şi DDT-ul, se acumulează timp de săptămîni sau luni în ţesăturile corpului şi chiar şi în creier. Ţesuturile pot acumula cantităţi enorme din această substanţă. Aceasta lămureşte, pentru ce la fumătorii de rînd, de abia după mai mult timp, se pot constata efectele vătămătoare. Cine consumă aceste substanţe mai mult de o dată pe săptămînă, nu mai poate fi socotit nedrogat.“

24 Dr. Robert Heath de la Universitatea Tulane din New Orleans socoteşte a fi „de rîs“ o comparaţie între alcool şi marijuana (respectiv haşiş). El scrie: „În timp ce alcoolul are efect doar cîtva timp, marijuana are un efect complex şi durabil.“ Evident, folosirea chiar cumpătată, dar regulată, a haşişului sau a marijuanei are un efect dăunător. Aceasta reiese dintr-un anunţ din Detroit Free Press: „Cercetarea medicală poate servi cu noi descoperiri, care arată că marijuana şi fratele ei mai mare [haşişul] dăunează sănătăţii corporale şi spirituale, dacă sînt luate regulat o dată pînă la de două ori pe săptămînă.“

25 Noi putem să fim cu adevărat recunoscători Creatorului că ne-a dat principii pentru călăuzirea noastră. El ne iubeşte, şi de aceea ne avertizează să nu ne împingem corpul la ceva ce-l murdăreşte şi prin care să ne vătămăm pe noi înşine, în loc să contribuim la fericirea şi bunăstarea noastră veşnică. Pentru cineva care este bolnav, drogurile şi medicamentele pot să aibă un efect bun, dar cine le ia din patima după plăceri şi desfătări, se vatămă pe sine însuşi. Ele nu sînt cheia spre fericire.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Dietilamida acidului Lyserg.

[Întrebări de studiu]

[Ilustraţie pe toată pagina 108]

[Ilustraţia de la pagina 113]

Trebuie să fumezi numai pentru că milioane de adulţi o fac?