Imaginează-ți următorul scenariu: În timp ce se joacă cu prietenii săi, Tim aruncă mingea și sparge geamul unui vecin.

Dacă ai fi în locul lui Tim, ce ai face?

AI TREI VARIANTE:

1. Să fugi.

2. Să dai vina pe altcineva.

3. Să-i spui vecinului ce s-a întâmplat și să te oferi să-i plătești daunele.

Ai putea fi tentat să alegi Varianta A. Dar există întotdeauna motive întemeiate pentru a-ți recunoaște greșelile indiferent despre ce este vorba, despre un geam spart sau despre altceva.

1. Așa este corect.

   Biblia spune: „Dorim să ne purtăm cinstit în toate”. (Evrei 13:18)

2. Oamenii îi iartă mai ușor pe cei care își recunosc greșelile.

   Biblia spune: „Cine își acoperă fărădelegile nu va prospera, dar celui ce le mărturisește și se lasă de ele i se va arăta îndurare”. (Proverbele 28:13)

3. Cel mai important, îl bucuri pe Dumnezeu.

   Biblia spune: „Fiindcă Iehova îl detestă pe cel perfid, dar cel drept se bucură de o prietenie strânsă cu El”. (Proverbele 3:32)

Karina, care are 20 de ani, a încercat să țină ascunsă de tatăl ei o amendă pentru viteză prea mare. Dar nu a putut să facă asta la nesfârșit. „Cam un an mai târziu, spune Karina, tata a găsit o amendă pentru depășirea vitezei pe numele meu. A ieșit foarte urât!”

Lecția? Karina spune: „Dacă îți ascunzi greșelile, nu faci decât să înrăutățești lucrurile. Tot va trebui să dai socoteală pentru ele la un moment dat!”.

Biblia spune: „Toți ne poticnim de multe ori”. (Iacov 3:2) Și, după cum am văzut mai sus, e o dovadă de umilință și de maturitate să îți recunoști greșelile, iar asta cât mai repede.

Următorul pas este să înveți din greșeli. O fată pe nume Vera spune: „Încerc să consider greșelile drept o ocazie de a învăța; din fiecare greșeală desprind o lecție care să mă ajute să devin o persoană mai bună și să reacționez altfel data viitoare”. Să vedem cum poți face și tu acest lucru.

Împrumuți bicicleta tatălui tău și o strici. Cum reacționezi?

• Nu spui nimic și speri ca tatăl tău să nu observe.

• Îi spui tatălui tău exact ce s-a întâmplat.

• Îi spui tatălui tău ce s-a întâmplat, dar dai vina pe altcineva.

Nu iei un examen pentru că nu ai învățat pentru el. Cum reacționezi?

• Dai vina pe subiecte.

• Îți asumi răspunderea pentru nota mică.

• Pretinzi că profesorul are ceva cu tine.

 Acum întoarce-te la scenariile prezentate mai sus și încearcă să îți imaginezi că ești 1) tatăl tău și 2) profesorul tău. Ce ar gândi tatăl și profesorul tău dacă ți-ai recunoaște numaidecât greșelile? Ce ar gândi ei dacă ți-ai ascunde greșelile?

Acum gândește-te la o greșeală pe care ai făcut-o anul trecut și răspunde la următoarele întrebări.

Care a fost greșeala? Cum ai reacționat?

• Am ascuns-o.

• Am dat vina pe altcineva.

• Am recunoscut-o numaidecât.

Dacă nu ți-ai recunoscut greșeala, cum te-ai simțit mai târziu?

• Foarte bine – M-am obișnuit!

• Vinovat – Ar fi trebuit să spun adevărul.

Cum ai fi putut rezolva mai bine problema?

Ce ai învățat din greșeala comisă?

De ce unii nu își recunosc greșelile?

Ce ar putea crede alții despre tine dacă încerci mereu să îți ascunzi greșelile, dar ce ar putea crede dacă îți recunoști imediat greșelile? (Luca 16:10)