Annette e aruncată la pământ înainte ca să înțeleagă ce se întâmplă. „Am făcut tot posibilul să scap”, povestește ea. „Am încercat să strig, dar n-am putut să scot niciun sunet. L-am împins, l-am lovit cu pumnii și cu picioarele și l-am zgâriat. Atunci am simțit cum un cuțit îmi străpunge pielea. N-am mai avut putere să fac nimic.”

Dacă ai fi într-o astfel de situație, cum ai reacționa?

Deși poate că ești pregătit, fiind probabil atent când călătorești pe timp de noapte, se pot întâmpla lucruri rele. „Nu cei iuți câștigă cursa”, spune Biblia, „nu cei ce au cunoștință se bucură de favoare; căci timpul și evenimentele neprevăzute îi ajung pe toți”. (Eclesiastul 9:11)

Asemenea lui Annette, unii tineri sunt acostați de străini. Alții sunt atacați de vecini sau chiar de membri ai familiei. În această situație s-a aflat Natalie, care, la doar zece ani, a fost agresată sexual de un adolescent care locuia în apropiere. „M-am speriat atât de tare și mi-a fost atât de rușine, încât la început nu am spus nimănui ce s-a întâmplat”, spune ea.

Annette încă se simte vinovată pentru ce s-a întâmplat. „Îmi tot vine în minte ce s-a întâmplat în acea noapte”, spune ea. „Cred că ar fi trebuit să mă lupt mai mult cu el. Însă când am simțit cuțitul în mine, am încremenit de frică. N-am mai putut face nimic, dar simt că ar fi trebuit.”

Și Natalie se luptă cu sentimente de vinovăție. Ea spune: „Nu trebuia să fiu atât de credulă. Părinții ne-au spus mie și surorii mele să stăm împreună când ne jucăm afară, dar nu i-am ascultat. Simt că i-am dat vecinului nostru ocazia să-mi facă rău. Ceea ce s-a întâmplat mi-a afectat familia și mă simt vinovată pentru că le-am provocat atâta durere. Asta mă chinuie cel mai mult”.

Dacă ai și tu sentimente de vinovăție asemenea lui Annette sau lui Natalie, trebuie să-ți fie clar că ai fost violată fără voia ta. Unii minimalizează problema invocând scuza că e normal ca băieții să se poarte astfel sau că victimele violului au căutat-o cu lumânarea. Dar nimeni nu merită să fie violat. Dacă ai fost victima unui act atât de odios, nu ești tu de vină!

Bineînțeles, este mai ușor să citești „Nu ești tu de vină!” decât să crezi acest lucru. Unii țin ascuns ce li s-a întâmplat și sunt chinuiți de vinovăție și de alte sentimente negative. Totuși, gândește-te: În al cui avantaj este tăcerea ta, al tău sau al agresorului? Ar merita să iei în considerare altă posibilitate.

Biblia relatează ce a spus Iov, un om drept, când a trecut prin mari suferințe: „Voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu!”. (Iov 10:1) Dacă vei face la fel, vei avea numai de câștigat. Faptul de a vorbi cu o persoană de încredere despre ce ți s-a întâmplat te poate ajuta, în timp, să accepți situația și să te eliberezi de sentimentele care te tulbură.

Annette a ajuns la aceeași concluzie. Ea spune: „Am vorbit cu o prietenă apropiată, iar ea m-a sfătuit să stau de vorbă cu doi bătrâni creștini din congregația mea. Mă bucur că am făcut asta. Ei au discutat cu mine de câteva ori și mi-au spus exact ce aveam nevoie să aud: ceea ce s-a întâmplat nu a fost din vina mea. Nimic n-a fost din vina mea”.

Natalie le-a vorbit părinților despre abuz. „Au fost alături de mine, spune ea, m-au încurajat să vorbesc despre asta, ceea ce m-a ajutat să nu mă mai simt atât de tristă și de furioasă.”

Natalie a găsit mângâiere și în rugăciune. Ea spune: „Faptul de a vorbi cu Dumnezeu m-a ajutat mai ales în momentele în care simțeam că nu mă pot deschide în fața unui om. Când mă rog, pot să vorbesc liber. Asta îmi dă un sentiment de pace și de liniște”.

Și tu poți constata că există „un timp pentru a [te] vindeca”. (Eclesiastul 3:3) Îngrijește-te din punct de vedere fizic și afectiv. Odihnește-te suficient. Și, mai presus de toate, bazează-te pe Iehova, Dumnezeul oricărei mângâieri. (2 Corinteni 1:3, 4)

Dacă ești fată și cineva face presiuni asupra ta ca să te angajezi într-o conduită necurată, nu este nimic greșit să afirmi cu fermitate: „Nu face asta!” sau „Ia-ți mâinile de pe mine!”. Nu da înapoi de teamă că ai să-ți pierzi prietenul. Dacă se desparte de tine din cauza asta, nu merită să fie prietenul tău! Ai nevoie de un bărbat adevărat, unul care îți respectă corpul și principiile.

„În gimnaziu, băieții veneau pe la spate, mă trăgeau de sutien și îmi vorbeau vulgar, de exemplu, câtă plăcere aș fi simțit dacă aș fi făcut sex cu ei”. (Coretta)

Crezi că băieții aceia

1. O tachinau?

2. Flirtau cu ea?

3. O hărțuiau sexual?

„În autobuz, un băiat a început să-mi spună vorbe urâte și să pună mâna pe mine. L-am plesnit peste mână și i-am zis să facă pași. S-a uitat la mine de parcă aș fi fost nebună”. (Candice)

Cum crezi că se purta acel băiat cu Candice?

1. O tachina?

2. Flirta cu ea?

3. O hărțuia sexual?

„Anul trecut, un băiat mă tot bătea la cap că îi place de mine și că vrea să ieșim împreună, chiar dacă eu îi spuneam întotdeauna nu. Uneori, se freca de brațul meu. I-am spus să înceteze, dar nici gând. Odată, când îmi legam un șiret, m-a lovit peste fund”. (Bethany)

În opinia ta, ce făcea acel băiat:

1. O tachina?

2. Flirta cu ea?

3. O hărțuia sexual?

Răspunsul corect în toate cele trei situații este C.

Prin ce se deosebește hărțuirea sexuală de flirt sau de tachinare?

Hărțuirea sexuală este unilaterală. Ea continuă chiar dacă victima îi spune persoanei să înceteze.

Hărțuirea este o chestiune serioasă. Poate duce la violență sexuală.