Capitolul 3

Înaintează „religiile lumii“ în mod drept conducător?

1–3. (a) Care întrebări importante se ridică aici cu privire la religiile lumii? (b) Pentru ce sînt aceste întrebări potrivite?

ORICARE ar fi poziţia ta faţă de religie, desigur, o să recunoşti totuşi influenţa mare pe care a exercitat–o asupra omenirii. Opera World Book Enciclopedia 1970 explică: „Religia a fost una din puterile cele mai puternice în istorie.“⁠¹⁵

² Sînt „religiile lumii“ cu toată influenţa lor asupra milioanelor de oameni, o putere adevărată spre pace şi siguranţă? Sau au mai contribuit la tulburare pe pămînt? S–ar putea ca ei să poarte într–adevăr cea mai mare răspundere pentru aceea că omenirea stă faţă în faţă cu nimicirea lumii?

³ Aceste întrebări o să sune poate alarmant, dar să ne aducem aminte, că Isus Cristos a zis despre conducătorii religioşi ai zilelor lui: „lăsaţi–i, sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.“ (Matei 15:14) Astăzi există sute de comunităţi religioase care afirmă că sînt creştini, ei se laudă, că ar avea aroape un miliard de membri. Naţiunile creştinătăţii aparţin la cele mai puternice puteri a lumii. Desigur că a contribuit mult la stările lumii, aceea ce au învăţat comunităţile religioase a creştinătăţii. Procedează ei conform pretenţiilor de a-l reprezenta pe Dumnezeu şi Isus Cristos, şi a urma Biblia ca cuvîntul lui Dumnezeu? Sau este posibil, că ei ca şi alte religii a lumii, conduc omenirea într–adevăr într–un conflict  cu Dumnezeu, într–un conflict care poate să aducă numai nimicire?

4, 5. In care mod ne pot fi de ajutor răspunsurile la întrebările acestea pentru a constata cît de demnă de încredere este Biblia?

⁴ Dacă te îngrijeşti pentru tine şi familia ta după o viaţă paşnică sigură, ar trebui să–ţi fie bine venită o examinare deschisă a acestor întrebări. Răspunsurile lor o să–ţi descopere şi ţie ceva. O să–ţi ajute să recunoşti, cît de demnă de încredere este Biblia, ce putere stă în confirmarea ei, de a fi Cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru ce?

⁵ Fiindcă Biblia zice, că există atît o religie adevărată cît şi una falsă, şi Dumnezeu aprobă şi binecuvîntează numai închinarea care este bazată pe adevăr, deci liberă de făţărnicie şi înşelăciune. (Matei 15:7–9; Ioan 4:23, 24; Tit 1:16) Ea declară că numai prin închinarea adevărată care este pe deplin în concordanţă cu Cuvîntul lui Dumnezeu, pot ajunge oamenii pînă acolo ca să trăiască în pace, unitate, şi să aiba o dragoste adevărată unii faţă de alţii. (Isaia 32:17, 18; Ioan 13:35) Dacă este aceasta cazul, atunci desigur că nu poate să reuşească aceasta niciodată unei religii, care contrazice Biblia, să conducă oamenii la adevărata pace şi sigurantă. A fost aceasta cazul?

CUM MERGE „RELIGIA LUMII“ ÎN FRUNTE CONDUCĂTOR CU PRIVIRE LA RĂZBOI?

6. Ce trebuie să facă oamenii înainte de a putea realiza pace adevărata?

⁶ Biblia se referă la Dumnezeu ca la acela „care dă pace.“ (Romani 16:20) Poporului Său îi este indicat, de a căuta pacea, şi s–o urmărească, aşa încît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare, şi nu vor mai învăţa războiul. (1 Petru 3:11; Isaia 2:2–4) Aşa o pace pe întreg pămîntul poate să vină numai dacă oamenii înainte de toate o să iubească pe aproapele lor ca pe ei însuşi.“ — Matei 22:39.

7–12. Ce arată realităţile cu privire la întrebarea dacă au învăţat religiile lumii o dragoste de aşa natură ca să poată promova pacea internaţională?

 ⁷ Religiile lumii au învăţat pe aderenţii lor această dragoste? Au învăţat ei că această dragoste trece peste graniţele naţionale şi trebuie să învingă rasele, sau deosebirile de limbi? S–au dovedit bisericile creştinătăţii fie catolice sau protestante ca adevărate în afirmarea lor, că urmează pe Isus Cristos ca „Prinţul Păcii“? Cu toate că o să surprindă pe mulţi, istoria dovedeşte contrariul!

⁸ Astfel a raportat New York Times: „În trecut au sprijinit ierarhiile catolice locale aproape întot-deauna războaiele naţiunilor, au binecuvîntat trupele şi au rostit rugăciuni, pe cînd o altă grupă a episcopilor (catolici) pe de altă parte s–a rugat despre reuşita contrară.“⁠¹⁶ Conducătorii religiei protestante au făcut la fel.

⁹ Un exemplu tipic a fost primul război mondial care a izbucnit în mijlocul creştinăţii. Majoritatea luptătorilor din ambele părţi au aparţinut de aceaşi comunitate religioasă. Ziarul din Belgia La Dernière Heure, raportează: „Cardinalul romano–catolic, Amette din Paris a zis următoarele soldaţilor francezi în decursul războiului:

„Fraţii mei, camarazi ai armatei franceze şi aliaţii ei biruitori! Dumnezeul cel Atotputernic este de partea noastră . . . Dumnezeu este aproape în luptă de soldaţii noştri curajoşi; El le dă putere şi îi întăreşte împotriva duşmanului. . . . Dumnezeu ne va da victoria!“⁠¹⁷

¹⁰ În acelaşi timp a zis pe de altă parte arhiepiscopul catolic din Kőln la soldaţii germani:

„Dumnezeu este cu noi în această luptă pentru dreptate . . . noi vă ordonăm în numele lui Dumnezeu să luptaţi pînă la ultima picătură de sînge pentru cinstea şi gloria ţării. . . . Dumnezeu ştie, că stăm de partea dreptăţii şi El ne va da gloria“.⁠¹⁷

 ¹¹ Reprezintă bisericile pe Dumnezeu dacă înaintează ca conducător într–un mod aşa de contrazicător plin de ură? După ce a pătruns Italia în Etiopia în anul 1935 a dat Courier din Pitzburg următorul comentar:

„Biserica urmează steagul, chiar dacă ar fi steagul îmbibat cu sîngele nevinovat al jertfelor nevinovate a nebuniei războiului, care ar fi măcelărite în numele civilizaţiei . . .

Aşa cum a aprobat biserica romano–catolică sau foarte rar dezaprobat această campanie internaţională de pradă, jefuire şi omor, aşa au făcut şi bisericile protestante . . . Insă gradul înalt de slăbiciune spirituală se atribuie bisericilor creştine de azi că ei sînt gata încontinu de compromise faţă de faptele rele, împotriva cărora ar trebui să se lupte.“⁠¹⁸

¹² In decursul celui de al doilea război mondial şi în războaiele care au loc de atunci bisericile au urmat acelaşi curs. Dar ce se poate spune despre religiile în afara creştinătăţii? Altfel este trecutul lor. Dimpotrivă, membrii unei şi aceiaşi comunităţi religioase necreştine s–au omorît deseori reciproc unii pe alţii în combateri şi mişcări de război puternice după cum dovedeşte aceasta istoria din belşug. De multe ori sprijinesc învăţăturile lor religioase astfel de violenţe şi aşa o vărsare de sînge.

13. Este Biblia în concordanţă cu procedura acelor preoţi care i–au parte în numele păcii la acţiuni de protest, care au un caracter violent împotriva guvernelor existente?

¹³ In timpurile păcii preamăresc conducătorii religioşi în ori ce caz pacea; de a face aceasta este atunci popular. Cîte odată se aude sau se citeşte ceva cu privire la aceea care iau atitudine împotriva războiului şi atunci cînd nu este prea popular de a lua o astfel de atitudine. Totuşi aceiaşi conducători religioşi arată de multe ori că nu sînt într–adevăr iubitori de pace doearece ei iau parte la acţiuni de protest care au deseori un caracter violent. Unii recomandă chiar acţiuni de sabotaj şi răscoale împotriva guvernului existent. Dar Biblia condamnă  un astfel de mod de procedare. — Rom. 12:17–19; 13:1, 2.

14. (a) In care limbaj simbolic sînt descrise religiile lumii în Biblie? (b) Care vină i se atribuie „Babilonului cel Mare“?

¹⁴ Influienţa pe care o exercită religiile lumii asupra naţiunilor pămîntului este aşa de mare încît Biblia caracterizează acest colectiv de religii ca un Imperiu. Ele sînt amintite sub numele „Babilonul cel Mare,“ despre care se zice că este „oraşul mare, care are o regalitate peste toţi împăraţii pămîntului.“ (Apoc. 17:3–5, 15, 18) Fiindcă religiile lumii s–au „prostituat incontestabil din cauza avantajelor politice, comerciale şi sociale, este acest imperiu religios, Babilonul cel Mare, reprezentat ca o „curvă“. Despre acest imperiu religios a „curvei“ se zice: „În ea a fost găsit . . . sîngele tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pămînt.“ (Apoc. 18:24) Este de speriat, de a zice, că religiile lumii poartă vina principală la tot măcelul în istoria omenirii? Totuşi influenţa pe care o exercită şi exemplul pe care l–au dat în sprijinirea războiului, cît şi în îndeplinirea violentă a cruciadelor, şi în prigonirea religioasă, arată, că sînt exact răspunzători pentru aceasta. — Compară Matei 23:33–36; 27:20–23, 25.

15. Dacă doresc persoanele care sînt membre ale bisericilor să aibă pace într–adevăr, la care întrebare trebuie să fie gata să şi–o pună fiecare, cu privire la biserica lor proprie?

¹⁵ Biblia învaţă să ne iubim unii pe alţii, nu ca şi Cain, care s–a tras din acela care este rău (Satan Diavolul) şi a omorît pe fratele său.“ (1 Ioan 3:10–12) Dar omenirea urmează pe mai departe cursul lui Cain, şi religiile lumii au binecuvîntat pe aceia care au urmat această cale. Dacă eşti un membru a bisericii, atunci întreabă-te: „Care este situaţia cu religia mea proprie? S–ar fii oprit războaiele şi ar fi pămîntul acuma un loc a păcii adevărate, dacă ar aparţine fiecare om de comunitatea mea religioasă?“

 PROMOVEAZA RELIGIILE LUMII MORALITATEA?

16. (a) Pentru realizarea păcii şi siguranţei, pentru ce este de mare importanţă, să se ţină de riglele de măsură morale? (b) Ce promovează moralitatea după cum o învaţă Biblia?

¹⁶ Se poate bucura cineva de pace adevărată cu aproapele său sau siguranţă adevărată, dacă nu se ţine de adevărate rigle de măsură morale? Evident că nu. Fără de acestea va exista minciună, furt, adulter şi alte lucruri asemănătoare şi mai multe. Adevărata dragoste faţă de aproapele trebuie să promoveze moralitatea. Aşa citim în Biblie:

„Cine iubeşte pe aproapele său, a împlinit Legea. Legea scrisă; „Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti şi oricare altă lege care mai există este cuprinsă în aceste cuvinte adică: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Dragostea nu face nimic rău aproapelui său; De aceea este dragostea împlinirea Legii.“ — Rom. 13:8–10.

17, 18. (a) Putem noi aştepta să ne bucurăm de pacea lui Dumnezeu, dacă nu ne ţinem de riglele de măsură drepte? (b) Cine a stabilit aceste rigle de măsură?

¹⁷ Dar şi mai important decît aceasta sînt următoarele: Crezi tu că cineva poate să fie sigur de favoarea şi ocrotirea lui Dumnezeu în pace, dacă nu procedează ireproşabil în privinţa morală? Ai putea să cinsteşti şi să dai atenţie lui Dumnezeu, dacă nu ar cere moralitate de la aceia pe care îi aprobă?

¹⁸ Pentru a putea pretinde dreptate, desigur că Dumnezeu trebuie să permită ca creaturile Sale să cunoască clar, care sînt riglele Sale de măsură morale. De a zice, fiecare persoană, trebuie să–şi pună riglele ei de măsură proprii şi să procedeze corespunzător, ar fi tot aşa de irezonabil ca recomandarea; fiecare persoană să–şi facă regulile ei proprii de circulaţie şi să se conformeze după ele. Se ştie care ar fii rezultatul. Biblia arată în mod rezonabil că nu există decît numai o singură cale, pentru a ajunge favoarea lui Dumnezeu, şi o altă cale oarecare conduce numai la nimicire. — Matei 7:13, 14.

19. Dacă ar înainta bisericile creştinătăţii conducător, cu privire la moralitate, ce s–ar aştepta atunci să se vadă în viaţa apartenenţilor ei?

 ¹⁹ Oare reprezintă bisericile creştinătăţii Biblia conform cu adevărul încît dăruiesc o mare atenţie riglelor ei de măsură şi merg astfel conducător în fruntea restului lumii? Ce dovedeşte modul de viaţă a acelora care aparţin de aceste biserici? Biblia zice, roadele spiritului lui Dumnezeu sînt; dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţea. (Gal. 5:22, 23) Produc religiile lumii aceste roade? Sau găseşti tu în locul acestora o mulţime surprinzătoare de roade „stricate,“ „faptele firii pămînteşti . . . preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile şi îmbuibările.“? (Gal. 5:19–21) Biblia aseamănă oamenii cu pomii şi zice, că fiecare „pom“ care produce astfel de roade va trebui să fie nimicit. — Matei 7:17–19; 12:33.

20–22. (a) Care întrebări trebuie să se pună referitor la moralitate cu privire la membrii proprii a bisericii? (b) Conform Bibliei, ce ar trebui să se facă cu un membru a unei comunităţi care comite asemenea lucruri? (c) Se face aceasta în biserici?

²⁰ Dacă aparţii de o comunitate religioasă atunci întreabă-te: „Cît de încrezător şi de sigur mă simt eu, cu privire la riglele de măsură morale, a membrilor ei? Dacă ar trăi toţi oamenii pe pămînt aşa ca membrii comunităţii mele religioase, ar pregăti aceasta un sfîrşit criminalităţii, comerţului necinstit, neînţelegerii şi imoralităţii sexuale?“

²¹ Avertismentul Bibliei se odihneşte evident pe adevăr, cînd zice: „Un pic de aluat dospeşte toată plămădeala.“ şi „Societatea rea strică obiceiurile bune.“ (Gal. 5:9; 1 Corint. 15:33) De aceea a scris apostolul inspirat creştinilor: „ . . . Să n–aveţi nici un fel de legătură cu vre-unul care măcar că îşi zice „frate“ totuşi este  curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi . . . Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.“ — 1 Corint. 5:11–13.

²² Cineva poate că a făcut vre-odată un pas greşit, şi pe urmă se corectează. Dar ce se poate zice despre aceia pe care îi denumeşte apostolul ca persoane care comit astfel de lucruri, încît le–au făcut o parte a vieţii lor? Dacă afirmă astfel de persoane că servesc pe Dumnezeu, atunci sînt făţarnici. Desigur că urăşti făţărnicia, Biblia arată că Dumnezeu nu urăşte numai făţărnicia ci şi pe toţi făţarnicii. (Matei 23:27, 28; Rom. 12:9) Care este situaţia cu comunitatea ta religioasă? Conducătorii ei religioşi apără membrii lor de primejdia spirituală, încît mustră persoanele care păcătuiesc, înaintea tututrora? (1 Tim. 5:20) Îndepărtează ei din mijlocul lor pe aceia, care persistă în a face răul, şi nu dovedesc o căinţă adevărată despre aceasta? Sau permit ei, ca astfel de persoane, să rămînă membrii cu un renume bun şi pot molipsi şi pe alţii? Prezintă ei exemplu moralităţii numai „de pe buze“, pe cînd privesc în tăcere faptele şi adevărul, cum este comisă nedreptatea, sau închid un ochi? — Matei 15:7, 8.

23. (a) Ce zic mulţi preoţi în prezent, despre lucruri ca: curvia, adulterul şi homosexualitatea? (b) Ce zice Biblia despre o astfel de comportare?

²³ Peste tot în lume se adună dovezile împotriva religiilor lumii, dovezi că nu au fost o putere adevărată faţă de moralitate, care conduce la siguranţă şi pace. Tot mai mulţi conducători religioşi zic astăzi deschis că: curvia, adulterul şi homosexualitatea nu sînt în mod necesar nedrepte. Poate că ai citit însuşi comunicate de presă despre acestea. Ele oglindesc învîrtirea religiilor lumii. Da, religiile lumii nu reprezintă aceea ce zice Biblia, adică:

„Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii,  nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moştenii Impărăţia lui Dumnezeu.“ — 1 Corint. 6:9, 10.

24. Cum poate să constate cineva cu siguranţă, ce crede predicatorul (sau preotul) bisericii sale cu privire la o astfel de comportare?

²⁴ Tu poţi să ai simţul că conducătorii comunităţii tale religioase intervin cu tărie pentru riglele de măsură morale. Dar ai întrebat tu personal vre-odată predicatorul (sau preotul) care sînt părerile lui despre aceste lucruri? Tu ai dreptul să le cunoşti, şi ar trebui să le cunoşti, deoarece nădejdea ta pentru viaţă este legată direct cu aceasta.

LIBERTATE DE LĂCOMIE ŞI EGOISM

25. Ce efect are „iubirea de bani“ asupra relaţiilor oamenilor?

²⁵ Este evident că lăcomia şi egoismul sînt astăzi rădăcinile multor lucruri care cauzează divergente şi nesiguranţă. Biblia zice: „Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. (1 Tim. 6:10) Sînt religiile lumii, îndeosebi creştinătatea, liberi de aceasta?

26, 27. Cum au arătat religiile lumii poziţia lor faţă de bani şi îngrămădirea de proprietăţi?

²⁶ Nu este adevărat, că este o datină obişnuită a bisericii în creştinătate de a ridica predări, de a cere zeciuiala, a întinde farfuria de colecte, a promova adunarea banilor şi să ceară bani prin emisiunile de radio şi televiziune religioase, sau prin poştă? Nu se simt membrii bisericii în general obligaţi să plătească, care recurg la serviciile acestor conducători religioşi — de exemplu pentru botez, încheierea căsătoriei, sau înmormîntări? Si peste tot în lume este rugat poporul, da chiar şi silit care poate că trăieşte în sărăcie adevărată, să finanţeze zidirea catedralelor şi templelor.

²⁷ In multe ţări poate să fie indicat, că religiile lumii au îngrămădit bogăţii, şi au devenit proprietari mari de pămînt. În secolul 19–lea a posedat biserica romano- catolică în Mexico nu mai puţin de jumătate din tot pămîntul ţării.⁠¹⁹ În multe ţări cu religii necreştine se petrece tot aşa. Ingrămădirea cea mai mare de bogăţii se găseşte de foarte multe ori în templele religiilor, aceea ce este de multeori în contrast chiar bătător la ochi cu sărăcia multor locuitori ai împrejurimii lor.

28. Cum stă aceasta în contrast cu învăţăturile lui Isus Cristos, şi apostoli săi?

²⁸ Să punem aceasta faţă în faţă cu învăţătura lui Cristos care a învăţat pe ucenicii lui: „fără bani aţi primit, fără bani să daţi.“ (Matei 10:8) Informaţia Biblică arată că între primii creştini sau făcut toate donaţiile benevol, nesilite. (Fapte 11:29, 30; 2 Corinteni 9:7) Aceea, care au preluat conducerea, apostolii şi alţii nu au fost pentru fraţii lor creştini o greutate, nici nu s–au îmbogăţit pe costul fraţilor lor. Ei au lucrat cu mîinile lor proprii (Fapte 18:1–4; 20:33–35) Se referă aceasta şi la conducătorii religiei din prezent, care îţi sînt cunoscute?

29. Care paralele se pot cunoaşte între conducătorii religioşi a lumii din zile noastre şi aceia care s–au împotrivit lui Isus în primul secol al e.n.?

²⁹ Să-i comparăm pe conducătorii religioşi de astăzi a lumii cu conducătorii religiei care s–au împotrivit lui Isus în primul secol al e.n. Cu toate că bărbaţii aceia au făcut anumite faceri de bine, totuşi le–a plăcut să primească laudă şi prestigiu, ei s–au străduit după favoarea conducătorilor politici. (Matei 6:2; Marcu 12:38–40; Ioan 11:47, 48; 19:15) Isus a prezis clar persoanelor care au fost „iubitori de bani“ că sînt o urîciune în ochii lui Dumnezeu, fiindcă sînt făţarnici. El i–a asemănat cu „mormintele văruite“ . . . care pe din afară par frumoase dar pe dinăuntru sînt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie, pe urmă a zis: „Tot aşa şi voi pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sînteţi plini de făţărnicie şi fărădelege. — Luca 16:14, 15; Matei 23:27, 28.

 UNDE A CONDUS LEPĂDAREA BIBLIEI?

30. Ce efect are dacă oamenii iau în semă poruncile lui Iehova, după cum este arătat în Isaia 48:17, 18?

³⁰ La poporul lui Izrael, unei naţiuni care a avut pretenţia că se închină lui Iehova Dumnezeu a zis El după cum este scris: „Eu Domnul Dumnezeul tău te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc . . . O, de ai fi luat aminte la poruncile mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu şi fericirea ta ca valurile mării“ — Isaia 48:17, 18.

31–33. Ce este aici arătat cu privire la atitudinea multor preoţi faţă de cuvîntul lui Dumnezeu?

³¹ Dar aparenţa exterioară luată în seamă arată, că religiile lumii, nu au dăruit atenţie poruncilor lui Dumnezeu. În creştinătate, declară într–adevăr tot mai mulţi preoţi, deschis lipsa lor de credinţă în Biblie ca Cuvînt inspirat al lui Dumnezeu. Revista Science din noembrie 1972, descrie şedinţa unui comitet de educaţie din California în care a argumentat un episcop a lui „mormon şi protopop a catedralei episcopale Grace din San Francisco“ în favorarea teoriei evoluţiei şi împotriva raportului de creere, care apare în Biblie în prima carte a lui Moise.⁠²⁰

³² Enciclopedie New Catholic pretinde că recunoaşte esenţial Biblia, ca inspirată dar pe urmă zice: „Ne luînd în seamă aceasta este evident, că multe explicaţii în Biblie pur şi simplu nu sînt adevărate, dacă se judecă conform cunoştinţelor ştiinţifice contemporane şi a istoriei“.⁠²¹

³³ Un punct de vedere asemănător este exprimat în Broadman Bible Commentary a baptiştilor.⁠²² La un congres în anul 1972 a Southern Baptist (a comunităţii celei mai mari protestante în Statele Unite) s–a propus o rezoluţie de a transcrie şi a revoca această lucrare, fiindcă veridicitatea Bibliei nu este sprijinită în aceasta. Dar rezoluţia a fost respinsă pe baza proporţiei de voturi de la 4 la 1. — The Christian Century 2 august 1972.

34, 35. (a) Ce efect a avut lepădarea învăţături Biblice? (b) Adică putem noi aştepta de la religiile lumii în mod rezonabil să conducă omenirea la pace şi siguranţă?

 ³⁴ Ce au cauzat toate acestea? Au fost în stare religiile lumii să arate că micşorează învăţăturile Bibliei şi totuşi se pot ţinea de datini bune, care sînt folositoare pentru pace şi siguranţă? Dimpotrivă, stările se înrăutăţesc pe întreg pămîntul şi deja de mult este lovită cel mai grav creştinătatea de crime imoralitate stupefiante, lupta de rasă şi războaie. Naţiunile cu religii necreştine au devenit de asemenea într–o măsură crescîndă locul acţiunii a neliniştei şi despărţirii, a corupţiei politice şi decăderea moralităţii. Aşa este după cum zice Biblia: „Ei au lepădat chiar şi cuvîntul lui Iehova, care înţelepciune mai au ei“? — Ieremia 8:9.

³⁵ Mărturia este incontestabilă în întreaga lume. Aceasta dovedeşte, că religiile lumii nu reprezintă o putere adevărată pentru pace şi siguranţă. Ce ne permite aceasta să recunoaştem?

SFÎRSITUL „RELIGIILOR LUMII“ SE APROPIE

36, 37. Ce va veni peste religiile lumii după cum arată aceasta Biblia avertizator?

³⁶ Isus Cristos a explicat: „Orice răsad pe care nu l–a sădit tatăl meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină“. (Matei 15:13) Roadele stricate ale religiilor lumii dovedesc că nu sînt răsadul lui Dumnezeu. Exact aşa cum explică Biblia avertizător că astfel de religii n–o să producă niciodată stări paşnice, drepte, tot aşa avertizează şi de nimicirea viitoare a tuturor sistemelor de închinare falsă.

³⁷ Incît Dumnezeu întrebuinţează simbolul unei femei curve, „Babilonul cel mare“, zice despre acest imperiu religios:

„Pentru că păcatele ei s–au îngrămădit, şi au ajuns pînă în cer şi Dumnezeu şi–a adus aminte de nelegiuirile ei . . . tocmai pentru aceea într–o (singură) zi vor  veni urgiile ei; moartea, tînguirea, şi foametea, şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu care a judecat–o este tare.“ — Apocalips 18:5–8.

38. Cum va veni această nimicire, din partea cui se poate aştepta?

³⁸ Să observăm că nimicirea imperiului religiei false va veni cu o repeziciune surprinzătoare, ca „într–o zi.“ Toate bogăţiile pe care le–a îngrămădit, o să fie pustiite prin naţiunile politice spre surprinderea şi consternarea multora. — Apoc. 18:10–17, 21; Cap. 17:12, 16.

39. (a) Persoanele care ar vrea să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, la ce sînt îndemnaţi în Apoc. 18:4? (b) Ce îl îndeamnă să intreprindă astfel de paşi?

³⁹ De aceea este emisă chemarea lui Dumnezeu: „Ieşiţi din mijlocul ei poporul Meu ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei.“ (Apoc. 18:4) A face acest pas înseamnă pentru tine, să vezi acest imperiu a religiei false aşa cum îl vede Dumnezeu şi să-l urăşti din cauza roadelor ei stricate, a făţărniciei, şi a superstiţiei ei. Noi trebuie să simţim ură, de felul cum a prezentat babilonul cel mare, în mod fals pe Dumnezeu, înaintea omenirii, şi de suferinţă, de presiune şi asuprirea oamenilor la care a contribuit acesta. (Romani 2:24; Ieremia 23:21, 22) Dacă ai să cunoşti aceasta o să ai dorintă să–ţi retragi orice sprijin a „Babilonului cel mare“, ca să arăţi astfel că sprijineşti pe deplin judecata lui Dumnezeu asupra lui.

40. (a) Afară de aceasta ce trebuie să caute cineva să găsească, dacă ar vrea să se bucure de o viaţă paşnică în siguranţă? (b) Oameni de care fel, trebuie să caute cineva, dacă doreşte să găsească persoane, care exercită închinarea adevărată’?

⁴⁰ Dar nu este suficent să te retragi numai simplu, dacă doreşti o viaţă paşnică în siguranţă pentru tine şi ai tăi. Tu trebuie să cauţi acuma închinarea adevărată nefăţarnică, care-ţi va aduce pacea şi ocrotirea divină, cînd va veni nimicirea prezisă. Aceia, care iau parte la închinarea adevărată, trebuie să fie persoane care au  făurit deja din săbiile lor fiare de plug, şi care nu mai învaţă să facă război.“ (Isaia 2:4) Ei trebuie să creadă în cuvîntul lui Dumnezeu şi să procedeze în mod sincer conform acestuia, încît permit să fie în viaţa lor o putere conducătoare. (Psalm 119:105 [118:105 Al]) Ei trebuie să dovedească semenilor lor o dragoste adevărată nefăţarnică. (Ioan 13:35; Romani 13:8) Astfel de oameni există astăzi. Pacea şi siguranţa de care se bucură dovedesc veridicitatea şi puterea cuvîntului lui Dumnezeu, a Bibliei.

41. Ce vei putea observa în primul rînd, dacă participi la adunările martorilor lui Iehova în sala lor a Impărăţiei?

⁴¹ Aceea de la care ai primit tu această carte, martorii creştini a lui Iehova, sînt foarte neliniştiţi din cauza stării pline de primejdie, în care a adus religia falsă poporul. Ei însuşi se străduiesc în mod sincer, să pună cuvîntul lui Dumnezeu pe primul plan în viaţa lor. Eşti invitat să vizitezi adunările în sala Impărăţiei din localitatea unde locuieşti, şi să cercetezi însuţi, în care măsură produc roadele spiritului lui Dumnezeu, şi se bucură de pacea şi siguranţa pe care o aduce aceasta cu sine. O să vezi şi aceea cum învaţă să cunoască şi să aplice aceea ce cere Dumnezeu de la fiecare, care va trece cu viaţă în orînduirea Sa nouă.

[Întrebări de studiu]