Alegerea, care garantează o viaţă în pace şi siguranţă adevărată
Capitolul 16
Alegerea, care garantează o viaţă în pace şi siguranţă adevărată
1. Care pace şi încredere putem să avem astăzi dacă facem alegerea corectă?
CE BINECUVÎNTARE este de a avea în viaţă un ţel adevărat şi de a şti unde mergem? Şi cît de mîngăietoare este de a avea încrederea că nu există o cale mai bună şi mai înţeleaptă care s–ar putea urma! Ce linişte lăuntrică, ce pace a inimii aduce aceasta cu sine! O astfel de pace aşa o încredere poţi să ai, dar numai dacă faci acum în acest timp favorabil alegerea corectă.
2. Cum atinge cunoştinţa noastră despre Iehova şi scopul Său, toată concepţia noastră a vieţii?
2 Din toate semnele reiese că nu putem aştepta de la lumea aceasta pace şi siguranţă adevărată. De ceea nu ne îndreaptă Biblia atenţia asupra lumii, nici măcar asupra noastră însuşi, ci asupra lui Iehova Dumnezeu ca izvorul păcii şi sigurantei adevărată. Prin aceea că cunoaştem pe El şi scopul Său cu omenirea, putem să înţelegem pentru ce sîntem aici pe pămînt şi pentru ce stăpînesc astfel de împrejurări astăzi. Noi învăţăm să cunoaştem marea chestiune de discuţie, cu care stă faţă-n faţă toată omenirea şi cum se referă această chestiune de discuţie la suveranitatea universală a lui Iehova, cum atinge pe fiecare dintre noi şi nădejdea noastră pentru viaţă. In lumina Cuvîntului lui Dumnezeu putem să cunoaştem motive care stau la baza problemelor omenirii. Noi putem examina dacă ţelurile noastre sînt corecte şi înţelepte şi ne putem însuşi un şir de rigle de măsură tari de încredere pentru viaţa noastră. Da, chiar dacă ne ameninţă boala, bătrîneţea sau moartea putem să avem încredere mîngăietoare dacă facem voia lui Iehova o să avem garanţia de a trăi în orînduirea nouă, dacă este necesar printr–o înviere din moarte.
3. Pentru ce să punem toată nădejdea noastră în Iehova?
3 Deci nu este de mirare că Isaia 26:4 ne avertizează: „Incredeţi–vă în Iehova pe vecie căci Domnul Iehova este stînca veacurilor.“ Iehova cel neschimbător, Atotputernic şi Veşnic este într–adevăr singurul în care ne punem cu toţii nădejdea. Ai vrea tu să te dovedeşti ca demn şi să te bucuri de conducerea şi ocrotirea Sa, nu numai în prezent, ci şi în decursul timpului viitor în orînduirea Sa nouă? Ce trebuie să faci tu?
4. De ce avem noi nevoie ca să ajungem favoarea lui Dumnezeu, prin ce se face posibil aceasta?
4 Fiindcă strămoşii noştri au păcătuit, s–a înstrăinat toată omenirea de Dumnezeu. Pentru a ajunge favoarea lui Dumnezeu trebuie ca toţi oamenii să se împace cu Dumnezeu, ca să ajungă într–o relaţie favorabilă cu El. Dumnezeu a deschis calea fiecărei persoane prin fiul Său şi prin jertfa pe care a dat–o fiul Său în favoarea lumii. (2 Cor. 5:19–21; Efes. 2:12, 13) Totuşi nu este suficient să zicem numai simplu, noi am vrea să avem pe Dumnezeu ca prietenul nostru.
5. Din care cauză ar trebui să căutăm prietenia lui Iehova?
5 Noi trebuie să fim gata, da trebuie să ne strădium cu zel ca să-i dovedim, că dorim aceasta şi o dorim dintr–o cauză dreaptă. Desigur că Iehova nu s–ar bucura dacă am căuta prietenia Lui numai să scăpăm de o nenorocire. Pe cînd în zilele noastre există pe lîngă aceasta o necesitate urgentă din cauza apropierii judecăţii lui Dumnezeu, nu este permis să căutăm de a avea o atitudine corectă înaintea lui numai pentru un anumit interval de timp, nici să ne străduim numai după aceea să supravieţium „necazul cel mare.“ Noi trebuie să luăm atitudine pentru toate timpurile viitoare şi numai prin dragostea adevărată este permis să fim îndemnaţi la aceasta. Ca să putem arăta sinceritatea dorinţei noastre, a explicat Iehova Dumnezeu anumite lucruri în cuvîntul Său pe care trebuie să le facă fiecare, ca să ajungă la împăcare cu El.
O CREDINŢĂ VIE
6. Ce încredere trebuie să avem noi cu privire la Dumnezeu pentru a fi plăcuţi Lui?
6 Iehova este un Dumnezeu al adevărului. Noi putem să avem, da trebuie să avem în mod corect o încredere absolută faţă de promisiunile Sale. Într–adevăr „fără credinţă . . . este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui, fiindcă cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi răsplăteşte pe acela care–l caută.“ (Evrei 11:6) Ai tu o astfel de credinţă? Dacă da, atunci o să ai încredere că tot ce face Dumnezeu, serveşte unui scop bun şi drept şi poartă la inimă încontinu interesele noastre. Prin examinarea lucrării Sale de creere şi din cuvîntul Său scris poţi vedea cu mult mai mult, că El nu este numai Atotînţelept şi Atotputernic, ci şi un Dumnezeu cu bunătate iubitoare. Natural, El nu se va abate niciodată de la rigele Sale de măsură drepte, dar nici nu va renunţa la scopul Său. Aceea ce face El va avea pentru noi totuşi binecuvîntări ca urmare dacă iubim dreptatea, cu toate că sîntem imperfecţi şi facem greşeli. Noi trebuie să fim convinşi de aceea, dacă vrem să avem o credinţă care ne va da sub orice împrejurare putere şi mîngăiere.
7. Cum va fi o ocrotire pentru noi, încrederea în aceea că, căile lui Iehova sînt înţelepte şi exacte?
7 Pe urmă dacă o să avem parte de o mustrare sau îndreptare o să ştim, că este spre folosul şi binele nostru veşnic. Astfel o să fim în stare ca fiu sau fiică să ne încredem în Iehova Dumnezeu, ca un Tată plin de iubire, tare şi înţelept. (Ps. 103:13, 14 [102:13, 14, Ai]; Prov. 3:11, 12) Dacă avem o astfel de credinţă nu vom trage la îndoială sfatu lui înţelept nici exactitatea căilor Sale, chiar dacă un timp nu înţelegem pe deplin unele lucruri. Aceasta va fi pentru noi o ocrotire. Prin aceasta ne punem de partea acelora pe care–i descrie psalmistul cu cuvintele: „multă pace au cei ce iubesc legea Ta şi nu li se întîmplă nici o nenorocire.“ — (Ps. 119:165 [118:165, Al]; Prov. 3:5–8.
8. (a) Pentru ce nu este suficientă numai credinţa? (b) La care mod de procedare amintit în Fapte 3:19 trebuie să ne îndemne credinţa?
8 Dar credinţa fără fapte este inactivă, este „moartă“ după cum este explicat în Iacov 2:20, 26. Credinţa adevărată îndeamnă pe cineva la fapte. Care este una dintre primele lucruri la care îndeamnă pe cineva credinţa adevărată? Il determini să facă aceea ce a sfătuit apostolul Petru în zilele lui cu următoarele cuvinte: „Pocăiţi–vă şi întoarceţi–vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Dumnezeu vremile de înviorare.“ (Fapte 3:19) Ce înseamnă aceasta?
A SE POCĂI ŞI ÎNTOARCEREA
9. (a) Ce este căinţa adevărată? (b) Ce trebuie să regretăm?
9 In Biblie înseamnă cuvîntul căinţă, o schimbare — o schimbare a cugetului însoţit de părere de rău sau remuşcări de conştiinţă din cauza unei căi de odinioară, sau din cauza faptelor rele înfăptuite. (2 Cor. 7:9–11) Ca să ne putem bucura de „vremile de înviorare“ prezise pe care le dă Dumnezeu, nu trebuie să ne căim numai de o faptă rea sau de mai multe pe care le–am înfăptuit în trecut, ci trebuie să dovedim căinţă încît recunoaştem că sîntem păcătoşi în tot felul nostru de a fi în urma provenienţei noastre din Adam. Aşa zice apostolul Ioan: „Dacă zicem că n–avem păcat, ne înşelăm singuri . . . Îl facem mincinos şi cuvîntul Lui nu este în noi.“ (1 Ioan 1:8, 10) Noi trebuie să reprezentăm în mod corect pe Creatorul nostru, încît servim în chipul şi asemănarea Lui. Dar păcatul moştenit ne reţine de aceea să facem aceasta într–un mod perfect; noi greşim ţelul şi asta este aceea ce înseamnă în mod literal cuvîntul „păcătuire“ după cum este întrebuinţat în Biblie. — Geneza 1:26; Rom. 3:23.
10, 11. (a) Cui datorăm noi viaţa şi pentru ce? (b) De aceea cum trebuie să trăim viaţa noastră?
10 Astfel sîntem „datornici“ faţă de Dumnezeu şi avem nevoie de iertarea Lui. (Matei 6:12) Noi recunoaştem că viaţă noastră o datorăm Lui ca Creatorul nostru. Dar acum învăţăm noi pe mai departe, că toată omenirea — de care aparţinem şi noi — a fost răscumpărată prin jertfa vieţii omeneşti perfecte a fiului Său. Fiindcă am fost răscumpăraţi „cu un preţ“ de o valoare aşa de mare, nu ar trebui să „ne facem robi“ oamenilor „dar nici ai noştri înşişi şi nici a poftelor noastre egoiste. (1 Cor. 7:23) Dar nu am fost noi cu toţii în această stare înainte de am fi cunoscut şi am fi primit adevărul? — Ioan 8:31–34.
11 Apreciezi tu darul lui Dumnezeu, pe fiul Său, ai tu apreciere în inima ta pentru aceea ce a făcut Dumnezeu încît a eliberat calea de a putea scăpa din robie, păcat şi moarte? Atunci, desigur te vei căi în mod sincer dacă ai neglijat în trecut cumva, de aţi întrebuinţa viaţa în ascultare faţă de Creatorul tău. Aceasta va cauza să simţi o căinţă profundă asupra realităţii că ai urmat o cale asemenea lumii, care nu este în conformitate cu voinţa şi scopul lui Dumnezeu. — Fapte 17:28, 30; Apoc. 4:11.
12. Cum dovedeşte o persoană care se pocăieşte, că a lepădat într–adevăr calea ei de odinioară?
12 Această pocăinţă adevărată conduce la o „întroarcere“ aceasta este însemnătatea cuvîntului „căinţă“ Cel ce se căieşte în mod sincer nu regretă numai abuzul vieţii sale trecute, el leapădă această cale falsă şi devine într–adevăr un urîtor a căi sale inverse. El dovedeşte aceasta încît se „întoarce“ şi face voia lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că–şi aduce viaţa în conformitate cu scopul lui Dumnezeu. El face „fapte . . . care corespund cu pocăinţa.“ — Fapte 26:20; Rom. 6:11.
13. (a) Ce înţeles are explicaţia lui Isus, că aceia care doresc să-l urmeze, trebuie să se lepede de sine? (b) Din care motive ne supunem pe deplin lui Iehova şi cum atinge aceasta viaţa noastră?
13 La această pocăinţă şi întoarcere aparţine între altele aceea despre care a zis Isus Cristos, că trebuie să facă ucenicii săi, adică să se lepede de sine însuşi. (Matei 16:24) Aceasta înseamnă că nu mai avem o pretenţie egoistă oarecare la noi înşine sau la un drept după cum se pretinde să continuăm viaţa noastră, neluînd în seamă voinţa şi scopul lui Dumnezeu. In locul acestora recunoaştem că Iehova Dumnezeu pretinde într–adevăr pe deplin viaţa noastră, nu numai fiindcă El este Creatorul, ci îndeosebi de aceea fiindcă fiul Său a răscumpărat tot neamul omenesc prin jertfa Sa de răscumpărare. Apostolul Pavel se exprimă cu privire la aceasta, încît zice, că nu ne aparţinem însuşi, fiindcă am fost răscumpăraţi cu un preţ. (1 Cor. 6:19, 20) Astfel să nu abuzăm de libertatea grandioasă pe care ne–o dă adevărul, ci în locul acesteia ne supunem pe deplin de a face voia lui Dumnezeu după cum ne indică fiul Său la aceasta. (Galat. 5:13; 1 Petru 2:16) Noi nu facem aceasta numai fiindcă este drept, ci fiindcă iubim pe Iehova Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi toată puterea noastră. (Marcu 12:29, 30) Desigur că aceasta cere de la noi să conducem o viaţă cu predare deplină faţă de Dumnezeu. Este această cale o povară grea sau o sarcină? Dimpotrivă, prin aceasta ni se face posibil să ne bucurăm de viaţă ca nicioadată mai înainte. — Matei 11:28–30.
A DEPUNE O MĂRTURIE ÎN PUBLIC SPRE MÎNTUIRE
14. (a) Cum poate cineva, care se simte în sfîrşit îndemnat să exprime aceasta înaintea lui Iehova, de a recunoaşte pe Iehova ca proprietarul său legal? (b) Ce ar mai trebui să dorească să facă după cum este indicat aceasta în Rom. 10:10, 13?
14 Este ceva proeminent, dacă exprimăm înaintea lui Dumnezeu în rugăciune credinţa noastră în pregătirile Lui, încît recunoaştem că El este proprietarul nostru legal. Dar noi putem să facem şi mai mult şi ar trebui să avem şi dorinţa de a face aceasta. In Romani 10:10, 13 ne este spus: „Prin credinţă din inimă se capătă neprihănire şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire.“ Fiecare care cheamă numele lui Iehova, va fi mîntuit. De aceea trebuie să ne bucurăm de a putea depune o mărturisire în public a credinţei noastre în Iehova Dumnezeu şi pregătirea Sa şi să facem aceasta cu o inimă cu apreciere deplină. Un mod cum trebuie să facem aceasta, stă în legătură cu botezul în apă.
15. Pentru ce trebuie să medităm în mod serios asupra botezului cu apă?
15 Cînd a început Isus Cristos serviciul său public în mijlocul oamenilor, s–a prezentat înaintea lui Ioan botezătorul, pentru a fi botezat în apă. In Biblie este raportat, cum a zis atunci către Dumnezeu: „Am venit să fac voia Ta.“ (Evrei 10:9; Ps. 40:7, 8 [39:8, 9. Al]) Isus a învăţat că toţi aceia care devin ucenicii lui, trebuie să fie de asemenea botezaţi. Ca o dovadă că eşti un astfel de ucenic, eşti tu gata pentru botezul în apă? — Matei 28:19, 20.
16. (a) Cum poţi să constaţi tu dacă eşti pregătit pentru botez? (b) Ce face supraveghetorul prezidenţial, pentru a veni în ajutorul cuiva, să se pregătească pentru botez?
16 Este un privilegiu grandios de a se putea preda singurului Dumnezeu adevărat şi de a deveni un martor botezat a lui Iehova, a suveranului legal, a întregului univers. Meditează odată cît de mult cuprinde aceasta, Iehova ţi–a deschis calea în dragostea Sa, prin care poţi păşi înaintea Lui într–o relaţie aprobată. Dar pentru aceasta trebuie să ai credinţă. Tu trebuie să crezi într–adevăr că Biblia este cuvîntul inspirat a lui Dumnezeu. (2 Tim. 3:16, 17) Tu trebuie să crezi în Isus Cristos ca singurul mijlocitor, prin care poţi să ajungi într–o poziţie primitoare înaintea lui Dumnezeu. (Fapte 4:12) Tu trebuie să înţelegi că tu depinzi în întregime de Iehova şi trebuie să nutreşti dorinţa serioasă să te supui Lui, pentru a face voia Sa, nu numai pentru cîţiva ani, ci pentru totdeauna, cît trăieşti. Simţi tu într–adevăr aşa în inima ta? După cum şti, include aceasta condiţia să „nu fi o parte a lumii.“ (Ioan 17:16; 1 Ioan 2:15) Ca dovadă că te–ai pocăit şi te–ai întors, trebuie să fi renunţat la obiceiuri care se contrazic cu riglele de măsură drepte ale lui Dumnezeu aşa încît să ai acuma această părere despre viaţă? (Rom. 12:1, 2) Atunci te îndeamnă Biblia să depui o „mărturie în public“ despre credinţă. Dacă este aceasta dorinţa ta, ar fi potrivit să vorbeşti cu supraveghetorul prezidenţial al adunării martorilor lui Iehova în ţinutul tău şi faci de cunoscut deschis, cum simţi. El se va îngriji să se studieze cu tine învăţăturile de bază ale Bibliei ca pregătire pentru botez.
17. Pentru ce este botezul în neapărată legătură cu mîntuirea?
17 Sfînta Scriptură leagă botezul cu mîntuirea şi aceasta pe drept. Apostolul Petru zice, după ce s–a referit la aceea, că Noe şi familia sa au fost mîntuiţi din potop: „Icoana aceasta închipuitoare vă mîntuieşte acuma botezul care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu prin învierea lui Isus Cristos.“ (1 Petru 3:21) Cum se înţelege aceasta? Nu însuşi apa botezului ajută celui botezat ceva. Dar aceia care se prezintă pentru botez în apă, doresc iertarea păcatelor lor de la Dumnezeu, aşa încît să poată avea un cuget curat faţă de El. Ei ştiu că această iertare este posibilă prin credinţă în valoarea sîngelui vărsat a lui Cristos Isus. Pe baza acestei credinţe, se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor şi fac aceasta de cunoscut, încît se prezintă la botez. (Fapte 2:38) Dumnezeu le acordă cugetul curat pentru care sau rugat. Astfel se eliberează respectivul, sau este mîntuit de sistemul prezent rău a lucrurilor şi se bucură de priveliştea grandioasă pe care o au aceia care fac voia lui Dumnezeu. (Galat. 1:3, 4; 1 Ioan 2:17) Astfel este creştinul botezat în apă, extrem de important pentru toţi care doresc viaţă în orînduirea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu, care s–a apropiat foarte tare.
18. Arată prin dovezi Biblice, cum trebuie să continuăm să depunem o mărturie în public a credinţei noastre?
18 Dacă faci pasul acesta, natural că aceasta nu va caracteriza sfîşitul mărturisiri tale a credinţei, în public. Ca să poţi poseda pe mai departe plăcerea lui Iehova, nu este permis să încetezi niciodată să chemi numele lui Iehova şi să–ţi ridici ochii spre El pentru conducere. Aceasta nu trebuie să se întîmple numai retras în căminul tău propriu, ci în public, aceea ce include să iei parte zelos la lucrarea deosebită pe care o dă Isus Cristos la toţi aceia de a propovădui vestea bună despre împărăţia lui Dumnezeu în întreaga lume si de a face ucenici din oamenii tuturor naţiunilor. —Matei 24:14; 28:19.
A APRECIA ADÎNC RELAŢIA TA FAŢĂ DE DUMNEZEU
19, 20. Cît de important este studiul persoanl, ca să aibe cineva garanţia că relaţia sa faţă de Iehova este durabilă?
19 Cum poţi să ai atunci garanţia, că relaţia ta faţă de Dumnezeu va fi durabilă, dacă ai realizat–o odată, care îţi dă nu numai siguranţa de a supravieţui nimicirea viitoare a lumii, ci de a putea servi pe Iehova în veşnicie cu bucurie în pace şi siguranţă?
20 Înainte de toate, o să ai odată dorinţa de a mări cunoştinţa despre Dumnezeu. În aceasta o să–ţi fie un mare ajutor studiul personal a cuvîntului său, da una şi mai mare, dacă aceea ce ai învăţat întrebuinţezi în viata zilnică. Tu poţi găsi bucurie adevărată de a putea cîştiga comorile cunoştinţei, a înţelepciunii şi a priceperii de care s–a îngrijit Dumnezeu să fie păstrate în cuvîntul Său, Biblia. Tu poţi să semeni cu acela care este descris în Psalmul 1:2, 3: „Fiecare om care îşi găseşte plăcerea în legea lui Iehova şi citeşte zi şi noapte cu voce înăbuşită în legea Sa; Desigur va devenii ca un pom sădit lîngă un izvor de apă care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc. Tot ce începe, duce la bun sfîrşit.“ Da dacă dezvolţi dragoste adevărată faţă de adevăr şi cunoştinţă lui Dumnezeu, te va îndemna aceasta să umbli pe „căile dragostei şi pe cărările păcii“. Fiindcă prin aceasta ajungi înţelepciunea, care-ţi ajută să întîmpini toate problemele vieţii. (Prov. 3:13, 17, 18) Dorinţa ta după cunoştinţă, pe care o dovedeşti prin înţelesul tău adevărat la studiul Biblic, va permite să se cunoască că te pregăteşti pentru viaţa în orînduirea nouă. Desigur, cînd va fi „. . . umplut pămîntul cu cunoştinţa lui Iehova, după cum acoperă apele fundul mării.“ — Isaia 11:9.
21. Pentru ce este vizitarea regulată a întrunirilor în viaţa poporului lui Iehova o necesitate?
21 Afară de aceasta, este pentru tine de o importanţă vitală, să te aduni cu alţii care sînt servi predaţi a lui Iehova, dacă vrei să ţii tare fără clătinare la mărturisirea în public a nădejdii noastre. Incît vizitezi în mod regulat adunările poporului lui Iehova, o să primeşti o atracţie la dragoste şi fapte proeminente şi o să fi îndemnat să–ţi păstrezi neîncetat relaţia ta corectă faţă de Dumnezeu. (Evei 10:23–25) In această comunitate asemenea unei familii plăcute, o să găseşti dovada întăritoare pentru tine, că pacea şi siguranţa care au fost prezise pentru orînduirea nouă a lui Dumnezeu, sînt deja o realitate. — Psalmul 133:1 [132:1, Al] 1 Cor. 14:26, 33.
22. Cum ne pot veni în ajutor „bătrînii“ adunării în timpuri de opunere şi greutăţi personale?
22 În adunare poţi să primeşti folosul unei îngrijiri iubitoare pe mai departe. Isus Cristos ca „păstorul proeminent“ are pe pămînt bărbaţi bătrîni spirituali, sau „bătrîni“ ca „subpreoţi“ care se îngrijesc pentru „oile“ sale. Acesta este un factor plin de putere, care contribuie la aceea să ne bucurăm deja acuma de pacea şi siguranţa între poporul adunat a lui Dumnezeu peste tot pămîntul. (1 Petru 5:2, 3) Bărbaţii aceştia se dovedesc ca „un adăpost împotriva vîntului, ca un loc de scăpare împotriva furtunii . . . ca nişte rîuri de apă într–un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într–un pămînt ars de soare.“ (Isaia 34:1, 2) Da, în timpuri furtunoase în care stăpînesc greutăţi, presiune, încordări în urma opunerii din partea lumii, sau o stare personală dificilă, pot fi bătrînii aceştia în privinţa spirituală sau „bătrîni“ un într–adevăr sprijin prin credinţa lor tare ca stînca şi ţinerea lor tare în cuvîntul lui Dumnezeu. Ei îţi pot veni în ajutor cu sfatul satisfăcător cu ajutor şi încurajare.
23. Ce ne va ferii de aceea să permitem vre odată ca imperfecţiunile altora să întristeze relaţia noastră faţă de Iehova?
23 Este adevărat, că imperfecţiuni umane pot fi observate chiar şi între servii lui Dumnezeu. Noi facem cu toţi greşeli zilnic. (Iacov 3:2) Dar ne vom lăsa noi conduşi la potignire prin imperfecţiunea altora şi vom permite ca imperfecţiunile lor să întristeze cumva relaţia noastră faţă de Iehova? Fiindcă şi noi greşim, zicem şi facem lucruri de care ne pare rău mai tîrziu, nu ar trebui să lăsăm să se dovedească si altora aceiaşi îndurare şi iertare pe care o dorim şi nouă? (Matei 6:14, 15) Dacă am vrea să ne dovedim ca supuşi capabili a orînduirii noi paşnice a lui Dumnezeu, trebuie să arătăm acum că ne putem înţelege cu alţii în pace. Noi nu putem să iubim pe Dumnezeu fără să iubim pe fratele nostru, pentru care a murit Cristos. — 1 Ioan 4:20, 21.
24. Care loc trebuie să ocupe rugăciunea în viaţa noastră?
24 Relaţia ta corectă faţă de Dumnezeu, îţi aduce un privilegiu mare pe mai departe. Tu te poţi apropia de Dumnezeu în rugăciune, cu siguranţa că te va asculta. Apreciază acest privilegiu şi fă un obicei zilnic din aceasta în decursul zilei întregi, fiindcă probleme se vor ridica. Imperfecţiunile tale proprii, îţi pot face greutăţi. Dar Biblia dă sfatul: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri de mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Cristos Isus.“ — Filipeni 4:6, 7.
25. Ce ne va ajuta să stăruim, cînd stăm faţă în faţă cu persecuţie şi prigonire?
25 Incît ţi–ai ales să serveşti pe Iehova Dumnezeu, izvorul adevărat a păcii şi siguranţei, şi încît ţi–ai aşezat nădejdea în orînduirea Sa nouă, ai făcut un început corect. Dar acuma zice apostolul pe mai departe: „Voi aveţi nevoie de răbdare, ca după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu să puteţi căpăta ce v–a fost făgăduit.“ (Evrei 10:36) Fii hotărît, că nu vei renunţa niciodată după ce ai gustat binecuvîntările unei relaţii corecte faţă de Iehova Dumnezeu. Nu te lăsa momit niciodată prin distracţiile zburătoare ale lumii. Chiar dacă devin grele încercările şi prigonirile din partea lumii duşmănoase, gîndeşte–te la aceea că şi aceasta este numai trecătoare. In comparaţie cu binecuvîntările pe care le va garanta Iehova Dumnezeu acelora care–l iubesc, sînt astfel de suferinţe ca nimic. — 2 Cor. 4:16–18.
26. (a) Pentru ce avem astăzi îndeosebi un motiv să ne bucurăm? (b) Cum trebuie să ştim încontinu — tot aşa ca psalmistul — cu privire la Iehova şi relaţia noastră faţă de El?
26 Stăruieşte în calea predării plăcute lui Dumnezeu, cu încrederea că aceasta este în prezent calea cea mai bună a vieţii şi te va conduce negreşit la viaţă veşnică în orînduirea nouă a lui Dumnezeu. (1 Tim. 4:8) Bucură-te de semnele care dovedesc apropierea acestei orînduiri noi, care vor aduce pace şi siguranţă veşnică. Pe cînd întăreşti relaţia ta faţă de Iehova Dumnezeu, de ai simţii ca Psalmistul inspirat, care a scris:
„Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier. Tu nimiceşti pe toţi cei ce-ţi sînt necredincioşi. Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeu îl fac ca locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale“. — Psalmi 73:26–28.
[Întrebări de studiu]
