Capitolul 8

Cine va aparţine de cei supravieţuitori?

1. De ce va depinde, ca cineva să treacă în orînduirea nouă, paşnică a lui Dumnezeu?

A SUPRAVIEŢUI nimicirea viitoare a lumii, nu va fi o chestiune a întîmplării, după cum este aceasta de multe ori cazul în războaiele oamenilor. Supravieţuirea nu va depinde de partea pămîntului unde trăieşte cineva. Supravieţuirea nu vine nici prin aceia că ne grăbim la un adăpost sigur de bombe, sau vizităm alte locuri de refugiu atunci cînd răsună semnul de avertizare a unei sirene. Supravieţuirea va depinde de îndurarea lui Dumnezeu şi de alegerea liberă pe care o întreprinde cineva, înainte de ar începe „necazul cel mare“. Cum poţi tu să faci alegerea prin care te pui de partea acelora care o să treacă într–o orînduire paşnică?

ICOANA EXEMPLARĂ A TRECUTULUI

2. Cine stabileşte condiţiile pentru supravieţuire şi unde se pot găsi ele?

² Biblia nu prezice numai, că o să existe persoane care o să supravieţuiască nimicirea viitoare a lumii. Ea ne dă şi o icoană exemplară despre aceia, că ce fel de persoane o să fie acelea, fiindcă Dumnezeu este acela care face posibilă supravieţuirea şi stabileşte pe drept condiţiile.

3. Pentru ce este necesar ca răufăcătorii să fie nimiciţi, ca să stăpînească pace şi siguranţă?

³ Dumnezeu se îngrijeşte în înţelepciunea şi dreptatea Sa pentru aceasta, ca aceia care supravieţuiesc „necazul cel mare“, să fie persoane care vor face binele în orînduirea  Sa nouă şi nu vor activa spre paguba acesteia. El va păstra numai pe aceia, care iubesc dreptatea. Dacă ar proceda altfel, încît ar lăsa nedrepţii în viaţă, nu ar exista pace şi siguranţă. Căminul şi siguranţa personală a oamenilor cinstiţi, ar fi pe mai departe în primejdie. Dar Cuvîntul Său inspirat, prezice: „Cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul, vor stăpîni ţara. Incă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi . . . Cei blînzi moştenesc ţara“. Numai pentru că Dumnezeu aplică în proporţia deplină, rigla de măsură explicată aici în Psalmi 37:9–11 [36:9–11, AL] o să fie supravieţuitorii în stare „să aibe satisfacţia . . . în belşugul păcii“, după cum este prezis pe mai departe în aceste texte scripturale. Cum va face Dumnezeu aceasta, se poate vedea în notarea despre anumite cazuri din trecut, cînd răutatea oamenilor a obligat pe Dumnezeu, să pricinuiască o nimicire.

EXEMPLE DESPRE O SUPRAVIEŢUIRE ÎN TRECUT

4–6. (a) Ce dovedeşte, că dărîmarea Ierusalimului, care a avut loc în anul 70 e.n., este o realitate istorică? (b) Pentru ce a urmat pustiirea? (c) Ce a făcut posibil ucenicilor lui Isus să scape?

⁴ In oraşul Roma, stă şi astăzi încă arcul de triumf din primul secol era noastră, care este cunoscut ca arcul lui Titus. Pe zidul din interior, este ilustrat cum au fost cărate obiectele din templul Ierusalimului, după dărîmarea acestui oraş (Ierusalimul) în anul 70 e.n. Acea dărîmare este o realitate istorică. De asemenea este o realitate istorică, că Isus Cristos a prezis dinainte, cu decenii înainte de această dărîmare, de venirea acesteia cît şi felul sau modul cum pot să supravieţuiască oamenii.

⁵ Poporul evreu, s–a abătut de la Dumnezeu: Ei au urmat oamenilor şi tradiţiile religioase ale oamenilor, în  loc pe Dumnezeu şi cuvîntul său. (Matei 15:3–9) Membrii acestui popor şi–au pus încrederea în domnitorii politici şi nu în împărăţia lui Dumnezeu promisă. (Ioan 19:15) Ei au mers pînă acolo, că au lepădat şi au combătut adevărul propovăduit de fiul lui Dumnezeu şi apostolii săi. Isus Cristos a avertizat dinainte urmările unui astfel de curs, pe care le va aduce cu sine fără echivoc. — Matei 23:37, 38; 24:1, 2.

⁶ Rezultatele au fost exact aşa, după cum a prezis Biblia aceasta dianinte. In anul 66 e.n., s–au răsculat evreii împotriva romanilor. După un atac serios împotriva Ierusalimului prin romani, a urmat retragerea neaşteptată a acestora. Pentru aceia care au crezul în cuvîntul lui Dumnezeu, a fost acesta semnalul şi ocazia de a face aceia ce a zis fiul lui Dumnezeu: „Refugiaţi–vă, ieşiţi din oraşul condamnat şi din toată provincia Iudeia, neluînd în seamă ce trebuie să lăsaţi în urmă“. Exact aceasta au făcut ucenicii adevăraţi a lui Isus Cristos. Pe urmă în anul 70 e.n. s–au întors romanii şi după o asediere au distrus Ierusalimul. Scriitorul istoriei evreilor, Josepus, un martor ocular, afirmă că 1.100.000 de persoane au pierit în Ierusalim prin foamete, boli, război civil sau sabia romanilor. Dar creştinii aceia care au întreprins paşi pozitivi încît şi–au dovedit credinţa prin ascultare, au scăpat de nimicire. — Luca 19:28, 41–44; 21:20–24; Matei 24:15–18.

7. Ce trebuia făcut pentru a rămînea în viaţă, cînd a distrus babilonul naţiunea lui Isreal?

⁷ O situaţie asemănătoare, a avut loc aproape 700 de ani mai înainte. In acel timp, a permis Iehova Dumnezeu ca puterile luptătoare babilonice sub împăratul Nebucadneţar (II) să distrugă naţiunea lui Israel. Nimicirea aceasta este deasemenea o realitate istorică. Cu ani înainte, a înştiinţat Dunmezeu prin profeţii Săi, poporul decăzut în mod avertizător despre aceia că modul lor de procedare va conduce la nenorocire. Dumnezeu  a strigat către ei: „Intoarceţi–vă, întoarceţi–vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi“. (Ezec. 33:11) Majoritatea nu a crezut în vestea publicată. Chiar cînd a fost asediat Ierusalimul de oştirile Babilonice, au nădăjduit încă Israeliţii aceia că nu va venii nici o nimicire. Dar totuşi a venit neluînd în seamă aceasta, după cum a fost prezis. Dumnezeu a îndeplinit promisiunea Sa de a păstra pe aceia care dovedesc credinţă în El prin ascultare. — Ier. 39:15–18; Țefania 2:2, 3 [Sophonias 2:2, 3, AI].

8–10. (a) Pentru ce a adus Iehova în zilele lui Noe, o nimicire a lumii? (b) Pentru ce a fost cruţat Noe şi familia lui?

⁸ Şi mai departe în vechimea istoriei omenirii, a fost exprimată cea mai veche icoană exemplară divină pentru supravieţuire. Aici nu era vorba despre nimicirea unei naţiuni, ci despre o nimicire a lumii care este de asemenea o realitate istorică. Această nimicire a venit prin potopul extins pe tot pămîntul în 2370/2369 î.e.n. în zilele lui Noe. Raportul istoric zice despre împrejurări care au stăpînt înainte de nimicirea lumii de atunci: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui, erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie“. — Gen. 6:5, 11.

⁹ Răutatea şi silnicia, au obligat pe Dumnezeu să treacă la fapte. Pe pămînt a dovedit numai Noe şi familia lui credinţă şi ascultare. Din îndurare faţă de ei şi pentru a păstra dreptul şi dreptatea pe pămînt, nu s–a reţinut Dumnezeu de aceia să pedepsească o lume de odinioară . . . o lume a oamenilor necredincioşi. Urmarea a fost că „lumea de atunci a fost nimicită cînd a fost inundată de apă“. — 2 Petru 2:5; 3:5–7.

¹⁰ Dar Noe şi ai lui, au rămas în viaţă. Pentru ce? Prima dată Noe şi familia sa nu s–au ataşat de oamenii  necredincioşi în nedreptatea acestora. Ei nu s–au lăsat solicitaţi de lucrurile obişnuite a vieţii, a mîncării, băuturii şi căsătoriei ca să devină insensibil faţă de voia lui Dumnezeu sau surzi faţă de avertismentul Său. Noe, a umblat cu Dumnezeu în dreptate. Aceasta nu a fost ceva negativ. El şi familia lui, nu s–au reţinut numai de la faptele rele. Ei au procedat pozitiv; Ei au făcut ceva, ei au îndeplinit fapte drepte. Ei au crezut într–adevăr în aceia ce a zis Dumnezeu şi au dovedit aceasta prin aceia, că au construit cu hărnicie o corabie asemenea unei lăzi cu trei etaje, care a fost conform indicaţiilor amănunţite a lui Dumnezeu, peste 130 de metri lungă. Noe a fost şi un „propovăduitor al dreptăţii“; El a vorbit despre scopul lui Dumnezeu şi a intervenit pentru calea dreptăţii. — Gen. 6:9, 13–16; Matei 24:37–39; Evrei 11:7.

11. Ce trebuie să facem noi, după cum arată aceasta exemplele avertizătoare, dacă am vrea să supravieţuim viitoarea nimicire a lumii?

¹¹ Aceste 8 persoane au supravieţuit potopul, din cauza credincioşiei şi faptelor lor de credinţă. Deoarece fiul lui Dumnezeu şi apostolii săi, au arătat spre această nimicire a lumii ca o icoană profetică, aceia ce stă în faţa omenirii în acest „timp al sfîrşitului“, este clar că şi noi trebuie să ne întoarcem din mersul nedrept a omenirii de astăzi, care este în toate privinţele aşa de necredincioasă ca în zilele lui Noe. Si noi trebuie să procedăm în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Noi nu ne putem lăsa conduşi simplu numai de riglele noastre de măsură proprii şi să aşteptăm pe urmă să rămînem în viaţă. Cuvîntul lui Dumnezeu zice: „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte“. (Prov. 16:25) Nici prin aceia nu putem supravieţui, dacă ne predăm numai superficiali aparenţei dreptăţii, deoarece Iehova Dumnezeu cunoaşte inima. — Prov. 24:12; Luca 16:15.

 CEEA CE CAUTĂ IEHOVA ÎN INIMA OMULUI

12, 13. (a) Ce îndeamnă pe mulţi oameni să dorească o schimbare mai bună a împrejurărilor? (b) Pentru ce nu este suficient acestora pentru a putea aştepta cu siguranţă de a putea trăi în orînduirea nouă a lui Dumnezeu? (c) Pentru a aparţine de cei supravieţuitori, care trebuie să fie cauza mîhnirii noastre asupra stărilor prezente?

¹² Mulţi oameni sînt nefericiţi din cauza stărilor prezente. Ei manifestă aceasta prin tînguire, demonstraţii, greve şi în unele ţări prin răscoale puternice. Mulţi sînt necăjiţi din cauza impozitelor mari şi ridicarea rapidă a cheltuielilor întreţinerii. In multe ţinuturi se plîng oamenii asupra primejdiei criminalităţii. Teama îi îndeamnă să dorească o schimbare. Dar este aceasta suficient, pentru a trece cu siguranţă în orînduirea nouă a lui Dumnezeu? Nu, aceasta nu este suficient. Pentru ce nu?

¹³ Fiindcă s–ar putea întîmpla că cineva este nefericit din cauza acestor stări, dar pe lîngă aceasta să fie totuşi egoist. Poate că el însuşi aprobă anumite forme de necinste şi imoralitate, atîta timp cît nu are el însuşi de suferit sub acestea. Dar dacă ajunge cineva la o cunoştinţă a Bibliei, poate să vadă că aceste împrejurări rele, sînt numai dovezile exterioare a bolilor propriuzise acestei lumi. El recunoaşte că în spatele acestor simptome se ascund dispreţuirea principiilor drepte şi însuşi nerespectarea faţă de Dumnezeu; Da, o lipsă de interes, de a cunoaşte şi a face voia lui Iehova Dumnezeu şi a lua în seamă riglele Lui de măsură drepte. Oamenii cu o judecată dreaptă, în loc să se revolte şi să fie supăraţi în primul rînd din cauză că nu primesc anumite lucruri materiale sau anumite drepturi sociale, sau sînt neliniştiţi din cauza primejdiei care îi ameninţă în urma criminalităţii, murdăriri mediului înconjurător şi războaie, sînt ei deosebit de supăraţi fiindcă văd cum necinsteşte omenirea numele lui Dumnezeu prin cursul lor stricat. Ei se mîhnesc şi de aceea că alţii, nu numai ei însuşi, au de suferit în urma acestora.

14. Cine a fost însemnat pentru supravieţuire în timpul cînd a fost dărîmat Ierusalimul prin babiloneni?

 ¹⁴ Pentru a aparţine de aceia care supravieţuiesc nimicirea viitoare a lumii, trebuie să fim asemenea acelora pe care i–a cruţat Dumnezeu cînd a permis ca oştirile romane să distrugă Ierusalimul. Persoanele acelea care au fost pecetluite pentru supravieţuire, au fost descrise ca acelea care ‘gem şi suspină asupra urîciunilor’ care au fost comise în mijlocul oraşului. (Ezec. 9:4) Acolo au stăpînit stări foarte rele; Cei săraci au fost asupriţi, unii din compatrioţii lor au fost ţinuţi în robie în mod nelegal (Ierem. 34:13–16) Ierusalimul şi împărăţia lui Iuda, a devenit şi mai rea decît împărăţia de miază noapte a lui Israel cu Samaria, capitala lui, despre care a scris profetul Osea mai înainte: „Fiecare jură strîmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte . . . şi face omoruri după omoruri“. (Osea 4:2; Ezec. 16:2, 51) Numai aceia care au fost mîhniţi din inimă din cauza nedreptăţii şi desconsiderării, care s–a dovedit faţă de Dumnezeu, au fost „însemnaţi pentru supravieţuire“. — Ezec. 9:2, 4–6.

15. Ce reţine un număr de persoane de aceea să întreprindă schimbările necesare, pentru a putea supravieţui nimicirea viitare a lumii?

¹⁵ Astăzi există multe persoane, care ar vrea să trăiască în pace şi libertate de teamă şi în bunăstare sub împrejurări plăcute. Dar nu vor să–şi schimbe modul de viaţă, încît ar învăţa să cunoască aceia ce zice Cuvîntul lui Dumnezeu şi încît ar urma icoana exemplară pe care o conţine pentru o viaţă dreaptă. In realitate, ei nu au dragoste faţă de dreptate, dar nu se interesează în mod sincer nici de semenii lor. Deoarece orînduirea nouă a lui Dumnezeu va produce o societate nouă umană, în care trebuie să locuiască dreptatea, de aceea vestea bună despre aceasta va găsi răsunet numai la aceia care iubesc dreptatea, alţii se simt condamnaţi prin aceasta. — 2 Petru 3:13; 2 Cor. 2:14–17.

 ACEEA CE POŢI SĂ FACI ACUMA

16–18. (a) Cum va fi cineva „însemnat“ aşa încît poate să supravieţuiască viitoarea nimicire a lumii? (b) Deci care paşi trebuiesc întreprinşi prima dată cu privire la închinarea falsă şi pe urmă cu privire la închinarea adevărată?

¹⁶ Iehova Dumnezeu va mîntui oamenii, care au dorinţa sinceră să trăiască, sub domnia sa dreaptă. El nu va sili oamenii la aceea să trăiască în orînduirea Sa nouă sub împrejurări pe care ei însuşi nu le doresc. Situaţia că ei n–o doresc, totuşi nu reţine pe Dumnezeu să binecuvînteze oamenii care iubsec dreptatea. De aceea va păstra prin nimicirea viitoare a lumii, pe aceia care dovedesc acuma că primesc într–adevăr domnia Sa divină. Ei sînt „însemnaţi“ pentru supravieţuire încît se îmbracă cu „personalitatea nouă“, acomodează viaţa lor căilor lui Dumnezeu şi aduc dovada că sînt într–adevăr ucenici a fiului Său, botezaţi şi predaţi lui Dumnezeu. Ei se împărtăşesc activ în facerea voinţei lui Dumnezeu. Prin aceasta aleg ei viaţa cu binecuvîntările Sale, şi nu moartea. (Coloseni 3:5–10; Deut. 30:15, 16, 19) Vrei să alegi viaţa în felul acesta?

¹⁷ Loialitatea şi supunerea faţă de Dumnezeu, sînt o cerinţă, aceste lucruri sînt legate cu închinarea. Cristos Isus a zis: „Dar vine ceasul, dar a şi venit cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători caută Tatăl“. (Ioan 4:23) Pentru a putea supravieţui nimicirea viitoare a lumii, este deci o cerinţă, să renunţăm la orice închinare falsă şi să se ieie parte cu zel la închinarea adevărată.

¹⁸ Binecuvîntări de nesfîrşit aşteaptă pe aceia care trec pe această cale, care conduce la supravieţuire. Examinează acuma unele din lucrurile grandioase pe care le promite Dumnezeu acelora care cred în cuvîntul Său şi dovedesc această credinţă prin procedură pozitivă.

[Întrebări de studiu]