Capitolul 10

Eşti tu gata să trăieşti corespunzător adevărului?

1, 2. (a) Cum ne poate fi de folos adevărul? (b) Conform convingerii tale personale, de unde se poate aştepta pace adevărată şi siguranţă?

ADEVĂRUL este ceva foarte demn de dorit. Dacă procedezi corespunzător cu el, te poate feri de pagubă sau vătămare şi să contribuie astfel la fericirea, siguranţa şi bunăstarea ta. Acesta este îndeosebi cazul cu privire la adevărul despre aceea ce stă în perspectiva generaţiei noastre.

² In lumina adevărurilor despre care s–a vorbit mai înainte în această carte, poate că eşti de acord cu aceea că omul nu poate să aducă o pace adevărată şi siguranţă. Poate că eşti conştient de aceea, că aceea ce zice Biblia este adevărul — că numai Dumnezeu poate să rezolve problemele cu care stă faţă în faţă omenirea şi el va face aceasta prin împărăţia pe care a încredinţat–o fiului Său. Dacă este aşa, nu ar fi atunci înţelept dacă ai proceda în conformitate cu aceea ce recunoşti acuma ca adevăr? (Iacov 1:22) Ce aduce aceasta cu sine?

3. De care însemnătate sînt schimbările pe care trebuie cineva să le întreprindă în viaţa sa şi dacă ar vrea să fie ocrotit de Dumnezeu pentru a supravieţui în orînduirea Sa nouă?

³ Biblia stabileşte riglele de măsură la care trebuie să se acomodeze aceia, pe care–i va păstra Dumnezeu, cărora le va acorda să ajungă orînduirea Lui nouă. Aceste rigle de măsură, necesită schimbări în viaţa fiecăruia, care ar vrea să devină un serv a lui Dumnezeu. Este adevărat, că nu fiecare om şi–a petrecut viaţa într–un mod, care privită din punct de vedere uman, este ca rea. Neluînd în seamă aceasta, nu sînt schimbările pe  care trebuie să le întreprindă cineva de o însemnătate inferioară; Ele pretind o concepţie a vieţii pe deplin nouă. De aceea este scris în Rom. 12:2; „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvîrşită.“

4. Confrom căror baze trebuie să constatăm ce este drept şi nedrept, dacă vrem să umblăm într–adevăr pe calea adevărului?

⁴ Aşa o prefacere, va atinge baza conform căreia constatăm ce este drept şi nedrept. In trecut poate că ne–am îndreptat după părerile semenilor noştri imperfecţi, sau am încercat să ne stabilim rigle de măsură proprii a comportării. Dar acuma recunoaştem, prin aceea că Adam şi Eva şi–au stabilit însuşi rigla de măsură cu privire la bine şi rău, au lepădat pe Dumnezeu ca stăpînitorul lor, aceea ce a avut ca urmare nenorocirea. Dacă am vrea să ajungem plăcerea lui Dumnezeu, trebuie să ne ridicăm ochii la El, cu privire la conducere şi trebuie să constatăm pe baza cuvintelor Biblice, ce este drept şi nedrept. Dacă facem alegerea că ne supunem voinţei lui Dumnezeu, nu ajungem în primejdia de a fi conduşi în eroare. In Psal. 119:151 [118:151, Allioli], este scris: „Toate poruncile Tale sînt adevărate“, a se acomoda acestora, înseamnă deci, umblarea pe calea adevărului. (Psal. 86:11 [85:11, Al]. Nu este aceasta tocmai aceea ce ai vrea tu?

SFATUL ŞI MUSTRAREA SÎNT NECESARE

5. (a) In ceea ce priveşte pe noi, cărui adevăr trebuie să corespundem, dacă am vrea să întreprindem schimbări în viaţă? (b) Ce împiedică de multe ori pe cineva să recunoască o greşeală şi care este urmarea?

⁵ Dacă vrea să întreprindă o persoană schimbări în viaţa lui, trebuie să fie gata de a recunoaşte o nedreptate şi să înţeleagă că trebuie să se corecteze. Nu facem cu toţi greşeli şi avem nevoie după aceea de dojană? „Nici un om nu este să nu păcătuiască“ zice Biblia (1 Împăr.  8:46 [3 Împăr. 8:46, Al]). Prin urmare nu sînt mulţi oameni gata să recunoască greşeli. Pentru ce? Mîndria le stă în cale. In loc să recunoască cu smerenie greşeala lor, critică de multe ori pe alţii. Aceasta agravează numai problema.

6. Spre cine trebuie să privim noi cu privire la sfat şi mustrare şi pentru ce?

⁶ Tot atît de mare problemă constă şi în aceea că sîntem imperfecţi, nu recunoaştem întotdeauna calea corectă pe care trebuie să mergem. Noi ne putem chiar dezamăgii, încît ne gîndim, o anumită cale vătămătoare ar fi absolut în regulă. (Prov. 16:25) De aceea necesităm sfat şi dojană de la cineva care stă peste om, să putem proceda cu înţelepciune, aceasta înseamnă aşa cum este în interesul nostru propriu şi în intersul semenilor noştri. Această mustrare vine de la Iehova Dumnezeu. De aceea ni se dă sfatul în Prov. 3:11: „Fiule, nu lepăda mustrarea lui Iehova.“

7. (a) Cum ne mustră Iehova? (b) Ce devine evident cu privire la noi, dacă primim această mustrare şi procedăm corespunzător cu ea?

⁷ Cum mustră Iehova pe cineva? El face aceasta prin cuvîntul Său, Sfînta Scriptură. Deci dacă citim Biblia, sau dacă un credincios îndreaptă atenţia noastră la ceea ce este scris în ea şi ajungem la cunoştinţa că într–o măsură oarecare nu corespunde cerinţelor Divine, atunci avem parte de mustrarea Divină. Incît primim această mustrare ca dreaptă şi procedăm corespunzător, dovedim că ne comportăm conform adevărului. Noi recunoaştem dreptul lui Dumnezeu de a ne conduce şi arătăm că sîntem oameni de acel fel pe care doreşte să-l aibe în orînduirea Sa nouă. Viaţa noastră depinde de aceea să luăm în seamă mustrarea lui Dumnezeu. — Prov. 4:13.

8. (a) Pentru ce ne vătămăm înşine dacă am primi numai în aparenţă mustrarea, dar nu am schimba modul nostru de procedare într–adevăr? (b) Cum de este o mîngîiere de a şti că Iehova ne vede ori unde am fi?

⁸ Desigur că trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine,  dacă vrem să tragem folos din mustrarea lui Dumnezeu. Ne–ar fi de puţin folos, de a păstra aparenţa, cînd ne obsearvă alţi şi pe urmă cînd nu ne mai văd să ne întoarcem la modul nostru de procedare anterior. Dacă vom juca rolul făţarnicilor, atunci nu ne va ajuta aceasta să ne schimbăm şi să ne întoarcem de la căile noastre false; Astfel s–ar toci numai conştiinţa noastră. Chiar dacă ar privi oamenii cu admirare la noi, totuşi nu putem dezamăgii pe Creator. Aceea ce facem noi, nu scapă din privirea Lui. In Prov. 15:3 ni se spune: „Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni“. Recunoştinţa că Iehova Dumnezeu ne supraveghează, ar trebui să ne reţină de a face rău. Totodată putem găsi mîngîiere în siguranţa că priveşte cu îndurare pe cei „buni“ şi îi va sprijini în timpurile încercării. Cine sînt „cei buni“ cărora le arată Dumnezeu aşa favoare?

„VORBIŢI ADEVĂRUL UNII CU ALŢII“

9, 10. (a) Ce este privit în lume ca normal, cînd este vorba de a vorbi adevărul? (b) Deci care schimbare este necesară cînd încetează cineva să se lase format după „acest sistem de lucruri?“ (c) Ce efect are reacţiunea de lanţ plină de nenorociri a necinstei asupra păcii şi siguranţei adevărate?

⁹ Cu toate că astăzi majoritatea oamenilor nu pretind să se ţină sever de cuvîntul lui Dumnezeu, dar nu se ţin nici ca necinstiţi. Cît de mulţi există totuşi, care vorbesc consecvent adevărul? In locul acestuia, nu este aşa că mulţi oameni vreau să ascundă adevărul, sau să zică numai aceea despre care se gîndesc că este de folosul scopurilor lor? Că aceasta este privit în lume ca normal, totuşi nu înseamnă că este drept, sau? Lumea omenirii îndepărtată de Dumnezeu, „stă în puterea celui rău“. Acest „rău“ Satan Diavolul este „tatăl minciunii.“ De la el se trage minciuna. (1 Ioan 5:19; Ioan 8:44) Astfel nu trebuie să surprindă o persoană, de a găsi că trebuie să întreprindă o schimbare destul de mare în  părerea ei despre adevăr, ar vrea să înceteze să se formeze după acest „sistem de lucruri.“

¹⁰ Există o bună bază, de a vrea să fi cinstit. Nimic nu subminează mai mult pacea şi siguranţa, decît dacă cineva nu este în tot timpul şi peste tot cinstit, acasă sau dacă se lucrează pentru cineva, sau dacă îndeletnicim însuşi o prăvălie, dacă se caută recreiere sau la ocaziile sociale. Dacă oamenii nu se ţin de cuvînt, dacă violează promisiunile, dacă înşeală, nu cîştigă nimeni nimic. Jertfele necinstite sînt decepţionate, de multe ori revoltate şi amărîte. Afară de aceea că necinstea provoacă încordare în judecată şi viaţa sentimentală, conduce şi la vătămare corporală, da chiar la moarte. Acesta este cazul de exemplu, dacă lucrul rău îndeplinit, materiale de valoare inferioară şi afirmări amăgitoare, contribuie la accidente serioase. Cine se gîndeşte să cîştige ceva prin necinstea lui, pierde totodată prin necinstea altora. El şi plăteşte mai mult pentru materiale şi îndeplinirea serviciilor, fiindcă atît angajaţii cît şi clienţii, fură. Deci necinstea conduce la o reacţiune de lanţ plină de nenorociri. Pe cînd mai mulţi oameni înşeală pe alţii, se înmulţesc nădejdiile zădărnicite, decepţionările, violenţele, vătămările şi cazurile mortale.

11. Ce simte Iehova cu privire la necinste şi minciuni?

¹¹ Avînd în vedere astfel de roade rele, nu ar putea să aprobe Iehova Dumnezeu niciodată necinstea şi minciuna. La lucrurile pe care le „urăşte Iehova într–adevăr“ aparţin: minciuna, mărturia falsă, două feluri de greutăţi şi cîntarul mincinos (Prov. 6:16–19; 20:23) Minciuni obişnuite, nu vor avea parte la binecuvîntările pe care le ţine Dumnezeu pregătite pentru aceia care îl iubesc. (Apoc. 21:8) Nu ar trebui să aşteptăm noi aceasta de la un Dumnezeu drept? Dacă ar răbda pe aceia care doresc să aibe un cîştig înşelător pe costul aproapelui lor, atunci cum ar putea să se simtă cineva sigur în orînduirea Sa nouă?

12, 13. (a) Ce zice Biblia însuşi despre a vorbi ce este adevărat? (b) Ce influienţă are cinstea noastră pe aceasta, dacă putem să servim pe Iehova ca martorii Săi?

 ¹² De aceea nu se vorbeşte în Biblie în mod uşuratic, cînd este poruncit în ea: „Vorbiţi adevărul unii cu alţii.“ (Zaharia 8:16; Efes. 4:25) In aceea ce priveşte promisiunile sau supraveniturile, trebuie să însemneze „da“ al nostru „da“ şi „nu“ al nostru „nu“. (Iacov 5:12) Nu trebuie să fie necesară o juruinţă, pentru a lăsa să pară cuvintele noastre mai de încredere sau demne de crezut. Dacă vrem să reprezentăm pe „Iehova“ Dumnezeul adevărului, trebuie să vorbim în mod consecvent adevărul. (Ps. 31:5 [30:6, Al]) Dacă cineva nu vorbeşte adevărul, nu poate să cîştige atenţia lui Dumnezeu, nici a semenilor lui, dar nici nu poate să reprezinte pe Dumnezeu ca unul dintre martorii Lui. Psalmistul zice: „Celor răi va trebui să le zică Dumnezeu: Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legămîntul Meu; Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri.“ — Psal. 50:16, 19 [49:16, 19, Al].

¹³ Dar unii se tot întreabă: Poate să înainteze cineva în această lume şi să fie pe lîngă aceasta cinstit şi drept? Poate să aibe cineva succes în viaţa comercială, fără să facă comerţ, aşa cum face orice om?

DUMNEZEU SE ÎNGRIJEŞTE DE ACEIA CARE PROCEDEAZĂ CONFORM ADEVĂRULUI

14. Cum ne ajută Biblia să înţelegem că este posibil de a cîştiga întreţinerea în această lume, fără a fi necinstiţi?

¹⁴ Cine afirmă, o persoană nu poate să cîştige întreţinere fără să fie necinstit, ar menţine că Dumnezeu nu se îngrijeşte de aceia care il iubesc. Dar aceasta nu este adevărat. Aceasta se contrazice cu experienţele pe care le–au făcut servii lui Dumnezeu în decursul miilor de ani. (Evrei 13:5, 6) De exemplu Psalmistul David a menţionat: „Am fost tînăr şi am îmbătrînit, dar n–am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici urmaşii lui  cerşindu-şi pîinea.“ (Ps. 37:25 [36:25, Al]) Aceasta nu înseamnă că persoanele neprihănite nu au de luptat cu greutăţi, sau nu au de trecut prin timpuri grele. Însuşi David a fost silit să trăiască un timp ca unul care este alungat din societate, totuşi a posedat cele necesare pentru viaţă.

15. Ce a zis Isus despre aceea, dacă are Dumnezeu un interes la aceea să ajungem la lucruri materiale pentru întreţinere?

¹⁵ Puterea de atracţie a închinării adevărate, nu consta în cîştig materialist; prin urmare a învăţat Isus Cristos urmaşii săi, că este corect să se roage lui Dumnezeu pentru a ajunge binecuvîntarea în străduinţa lor, să le dea „pîinea pentru acea zi“ după cum pretinde aceasta fiecare zi. (Luca 11:2, 3) El nu a subestimat necesitatea lor după hrană şi locuinţă, ci a asigurat ucenicilor săi: „Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele“. Totuşi i–a îndemnat: „Căutaţi mai întîi Impărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6:25–34) Crezi tu aceasta? Dacă da, atunci nu te lăsa momit să refuzi riglele de măsură drepte a lui Dumnezeu, numai fiindcă alţi oameni fac aceasta. In locul acesteia vei aprecia înţelepciunea cuvintelor notate în 1 Tim. 6:6–8, care sună: „Negreşit, evlavia însoţită cu mulţumirea, este un mare cîştig. Căci noi n–am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.“

16. Cum poate să fie o ocrotire pentru noi, întrebuinţarea adevărului care este exprimată aici în aceste texte a scrierilor?

¹⁶ Pentru a urma acest sfat, este necesar un punct de vedere, care este deosebit de tot de acel obişnuit astăzi în lume. Aceasta este în legătură şi cu aceea să ne schimbăm prin înoirea minţii noastre. Dacă sîntem mulţumiţi cu cele necesare pentru întreţinere, ne împiedică aceea să facem banul ca zeul nostru şi să ne lăsăm însuşi înrobiţi în serviciul său. (Matei 6:24) Ne fereşte  de aceea să ne facem lucrurile materiale ca ţelul principal în viaţă şi pentru al ajunge să ne lăsăm momiţi de a înşela şi a excroca pe alţii. (Prov. 28:20; 1 Tim. 6:9, 10) Cine-şi face ca ţel bogăţia, poate se gîndeşte, el reprezintă fericire şi sigurnaţă. Dar este acesta cazul? Nu este mai curînd aşa cum zice Biblia: Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea? (Ecles. 5:10) Cu cît are mai mult cineva, cu atît vrea mai mult. De multe ori jertfesc astfel de persoane, din cauza aceasta, sănătatea lor şi bucuria de a fi împreună cu apartenenţii lor. In loc să se simtă siguri, trăiesc în frica de a pierde aceea ce posedă.

17. (a) Ce realitate trece cineva cu vederea, dacă îşi îndreaptă inima spre aceea să cîştige bogăţii materiale? (b) Ce dovezi existente avem noi, că şi astăzi este de folos practic să se întrebuinţeze principiile de cinste şi adevăr?

¹⁷ Dacă cedează cineva dorinţei după bogăţie, atunci nu ar vrea să fie adevărat — după cum a zis Isus Cristos viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui. (Luca 12:15) Este cu mult mai bine de a cede în aceea că Dumnezeu poate să se îngrijească de servii săi. In mai mult decît două sute de ţări, între cei un milion şi jumătate de martori a lui Iehova, este o dovadă vie existentă, că Dumnezeu se îngrijeşte într–adevăr pentru ei. Sub toate formele de guvernare şi în orice fel de ocupaţie legală, sînt martorii lui Iehova din toate rasele şi pături sociale, în stare să conducă încontinu o viaţă fericită, pe cînd sînt aprovizionaţi cu cele ncesare. Cu toate că sînt batjocoriţi din cauza credinţei lor, în unele locuri chiar şi persecutaţi. Neluînd în seamă aceasta, a fost răsplătită credinţa lor în capacitatea lui Dumnezeu, pentru a se îngriji pentru ei, chiar dacă produce cinstea lor în aparenţă dezavantaje. Ei au ajuns atenţia semenilor lor, ca angajaţi din cauza că sînt cinstiţi, sînt mai preferaţi decît oameni. Chiar şi în această lume necinstită  doresc oamenii încă să aibe legătură cu persoane demne de încredere. Dar aceea ce este şi mai important, cei cumsecade se bucură în urma cinstei lor, de o conştiinţă curată şi fiindcă fac voia lui Dumnezeu, au perspectiva la viaţă veşnică în orînduirea Sa nouă.

18, 19. (a) Pentru ce şi–au schimbat oamenii aceştia viaţa lor, pentru a se acomoda acestor rigle de măsură? (b) După ce persone caută privirea lui Dumnezeu pentru ai păstra şi să-i lase să ajungă orînduirea Sa nouă?

¹⁸ In trecut înainte de ar fi devenit martori creştini a lui Iehova, au urmat mai mult sau mai puţin modul de procedare a lumii. Dar după ce au studiat Biblia şi au ajuns la o cunoştinţă a adevărului, s–au întors de la obiceiurile rele. Acuma se străduiesc în mod serios după o îmbunătăţire pe mai departe. Ei se străduiesc să dea dovadă de o desăvîrşită credincioşie ca să facă în totul cinste învăţăturii lui „Dumnezeu, Mîntuitorul nostru.“ (Tit 2:10) Pentru ei nu a fost întotdeauna uşor să se comporte conform adevărului şi să întreprindă schimbări în viaţa lor. Dar dragostea faţă de adevăr, le–a ajutat să procedeze în conformitate cu acesta.

¹⁹ Ai tu aşa o dragoste faţă de adevăr? Dacă da, atunci eşti o persoană de acel fel după care priveşte Dumnezeu, pentru ai păstra ca să ajungă orînduirea Sa nouă. Aceia pe care îi primeşte, trebuie să se închine Lui în „duh şi adevăr.“ (Ioan 4:24). Aceasta îi caracterizează ca persoane care se deosebesc de lumea care îi înconjoară. Şi în alte privinţe trebuie să se deosebească de lume, dacă ar vrea să fie plăcuţi într–adevăr lui Iehova. In care privinţă?

[Întrebări de studiu]