Capitolul 9

Pe întreg pămîntul pace şi siguranţă — o nădejde de încredere

1, 2. Care stări prezise în Biblie o să facă din pămîntul nostru un loc de locuit extrem de plăcut?

PĂMÎNTUL ar putea să fie un loc de locuit extrem de plăcut şi interesant, dacă ar stăpînii pe întreg pămîntul stări paşnice într–adevăr sigure. Cu toate că pămîntul este foarte îndepărtat de această stare, prezice Biblia că va deveni prin urmare un loc natal, minunat pentru omenire, în care se va putea bucura familia umană în măsură deplină de viaţă.

² Oare în ce constau binecuvîntările promise, cum putem fi siguri că vor devenii o realitate?

O TEMELIE TARE DE ÎNCREDERE

3, 4. (a) Ce învăţăm noi din încrederea legilor de bază care stăpînesc universul? (b) Cine a făcut aceste legi, deci a ne pune încrederea în ce avem noi bază bună?

³ Legi fundamentale stăpînesc universul. Multe dintre ele le privim ca de la sine înţeles. Răsăritul şi apusul, fazele lunare şi anotimpurile vin şi trec într–un mod care contribuie la durabilitatea vieţii omeneşti. Oamenii îşi fac calendare şi planifică activitatea lor pentru ani înainte, fiindcă ştiu că orbita soarelui, lunei şi a planetelor, este de încredere. Ce putem noi învăţa din aceasta?

⁴ Acel unu, care a făcut aceste legi, este de încredere, se poate încrede în aceia ce zice şi face El. In numele acestui Unu, a Creatorului cerului şi a pămîntului, prezice  Biblia o orînduire dreaptă. (Isaia 45:18, 19) O persoană găseşte ca normal de tot să se bazeze într–o măsură oarecare pe alţi oameni, în decursul ei obişnuit al zilei, în aceia care aduc hrana în piaţă pentru a vinde, în poştaş şi prieteni apropiaţi. Dar nu ar trebui să ne încredem cu mult mai mult în Dumnezeu şi în aceea că îşi va îndeplini sigur de tot promisiunile Sale? — Isaia 55:10, 11.

5. La aceea ce a promis Dumnezeu a avut vreun motiv egoist oarecare, aşa încît am fi avut motiv de îndoială că nu face ce a exprimat?

⁵ In orice caz oamenii se dovedesc de multe ori de neîncredere din motive egoiste. Dar toate promisiunile lui Dumnezeu pe care le conţine Biblia, sînt evident spre binele nostru şi nu servesc spre satisfacerea vreunui egoism din partea Lui. El nu are nevoie de nimic de la noi; nici credinţa noastră în cuvîntul său nu serveşte avantajul egoist vreunui om. Totuşi Dumnezeu găseşte plăcere în aceia care cred în El, fiindcă îl iubesc şi apreciază căile Lui. — Psalmi 50:10–12, 14, 15 [49:10–12, 14, 15, AI]

6. Pentru a ne cîştiga credinţă, în care fel ne ajută Biblia?

⁶ Biblia apelează şi la mintea noastră. Ea nu cere o credinţă oarbă, o credinţă lesne crezătoare. Intr–adevăr ea declară credinţa adevărată „ca aşteptarea sigură a lucrurilor nădăjduite, o puternică încredinţare a lucrurilor care nu se văd.“ (Evrei 11:1) Dumnezeu ne dă în Biblie o bază tare pentru credinţă. Această bază păşeşte tot mai clar înaintea ochilor noştri pe cînd ne mărim cunoştinţa din Cuvîntul lui Dumnezeu şi vedem în viaţa noastră proprie şi în împlinirea profeţiilor sale se dovedeşte absolut totul ca adevărat. — Psalmi 34:8–10 [33:9–11, AL].

7. Pe cînd examinăm mai de aproape binecuvîntările viitoare prezise în Biblie, nu ar trebui să aşteptăm că credinţa în aceasta, aşteaptă ceva de la noi?

⁷ Binecuvîntările viitoare a promisiunilor Biblice,  întrec cu mult aceea ce ar putea să ofere oamenii. Totuşi prin aceste promisiuni nu se cere de la noi să credem în lucruri care s–ar contrazice cu toată experienţa noastră umană. Ele nu sînt în contrast nici cu aceea ce îşi doreşte un om în mod normal. Examinează unele din aceste examinări grandioase şi recunoaşte cît sînt de adevărate.

PĂMÎNTUL TREBUIE SĂ DEVINĂ UN LOC NATAL ASEMENEA UNEI GRĂDINI

8, 9. (a) Care gînd trebuie să se transmită cugetului nostru prin cuvîntul „paradis“? (b) A existat vre-odată aşa ceva pe pămînt? (c) Ce dovedeşte că scopul lui Dumnezeu este să stăpînească pe tot pămîntul stări paradisice?

⁸ Multor oameni, transmite cuvîntul „paradis“ gîndul despre ceva suprapămîntesc, ceva ireal. Dar cuvîntul „paradis“ se trage din cuvinte asemănătoare care au fost întrebuinţate în timpurile vechi (în ebraică: PARDES; în persană: PAIRI-DOEZA; greceşte: PARADEISOS), pentru a descrie lucruri care au existat atunci pe pămînt într–adevăr. Toate cuvintele acestea conţin gîndul de bază a unui „parc frumos“ sau o „grădină asemenea unui parc“. Ca în timpurile vechi, aşa există şi astăzi încă astfel de locuri multe, unele dintre ele sînt chiar parcuri mari, omul are din natură dorinţa după această frumuseţe de peisaj. Biblia prezice că va veni ziua cînd toată planeta noastră va fi asemenea unei astfel de grădini, asemenea unui parc sau paradis.

⁹ Cînd a creat Dumnezeu prima pereche de oameni, le–a dat grădina Edenului ca locul lor natal; acest nume înseamnă paradis de desfătare. Insă paradisul nu trebuia restrîns la acel loc. Biblia raportează: „Dumnezeu i–a binecuvîntat şi le–a zis: creşteţi, înmulţiţi–vă umpleţi pămîntul şi supuneţi–l“. (Gen. 1:28; 2:8, 9) Aceasta ar fi însemnat că hotarele paradisului trebuiau extinse pînă la marginile pămîntului. Neascultarea lui Adam  şi Eva, nu a pus capăt scopului expus de Dumnezeu. Isus Cristos a arătat că scopul lui Dumnezeu a fost şi este încă, pentru un pămînt paradisic, încît a promis unui om care a murit lîngă el şi a dovedit credinţă în El ca fiul lui Dumnezeu, ocazia de a trăi într–un astfel de paradis. (Luca 23:39–43) Cum va veni aceasta în existenţă?

10. Înlăturarea căror piedici prezice Dumnezeu în Apoc. 11:18 care stau în calea paradisului?

¹⁰ Dumnezeu a promis că în viitorul „necaz cel mare“ va înlătura toate piedicile care stau în calea unui astfel de paradis, încît va nimicii pe aceia care prăpădesc pămîntul. (Apoc. 11:18) Astfel va face Dumnezeu aceia ce nu ar putea să facă stăpîniri omeneşti niciodată. El va curăţii pămîntul de toţi aceia care au murdărit şi au pustiit din interese egoiste pentru satisfacerea lăcomiei de cîştig, de toţi aceia care conduc războaie pustiitoare pentru a liniştii setea după putere, de toţi care abuzează de pămînt, fiindcă le lipseşte mulţumirea şi atenţia dinaintea darurilor bogate a lui Dumnezeu.

11. (a) Care eveniment istoric arată că restatornicirea pămîntului într–o stare paradisiacă, nu se contrazice cu experienţele umane? (b) In care binecuvîntare promisă întăreşte aceasta credinţa noastră?

¹¹ Tot pămîntul va înflorii atunci în splendoare: Aerul, apa şi pămîntul o să fie atunci curate şi vor prospera. Această restatornicire a paradisului nu este ceva de necrezut, ceva ce se contrazice cu experienţa umană. Inainte de aceasta cu multe secole, cînd a părăsit naţiunea lui Israel robia babilonului, i–a condus Iehova Dumnezeu înapoi în locul lor natal. După reîntoarcerea lor, au găsit ţara ca o pustietate. Dar fiindcă binecuvîntarea lui Dumnezeu s–a odihnit asupra lor şi asupra muncii lor, s–a schimbat ţara în curînd într–un mod, încît popoarele învecinate au exclamat: „A devenit ca şi grădina Eden!“ In locul spinului s–a înălţat chiparosul,  în locul mărăcinilor a crescut mirtul. Pămîntul a dat roade bogate aşa încît nu a fost ameninţat de foamete sau alimente insuficiente. (Ezec. 36:29, 30, 35; Isaia 35:1, 2; 55:13) Aceea ce a făcut Dumnezeu atunci în acel ţinut mic, Palestina, aceasta prezice că va face în proporţii mari pe întreg pămîntul aşa încît se vor bucura toţi oamenii vii de o viaţă în paradis. — Ps. 67:6, 7 [66:7, 8, AI] Isaia 25:6.

SFÎRŞITUL SĂRĂCIEI ŞI ÎNROBIRII ECONOMICE

12. Care stări economice şi condiţii de lucru, trebuiesc remediate, dacă vrem să ne bucurăm de viaţă într–adevăr?

¹² Este bine cunoscut, că sărăcie şi robie faţă de sistemul economic, se poate găsi peste tot pămîntul. Dacă nu ar fi remediată această stare, adică ar trebui să lucreze pe mai departe milioane de oameni din greu numai pentru cîştigarea celor strict necesare pentru viaţă, sau dacă ar trebui să facă un lucru monoton care face pe om o rotiţă nepersonală într–o maşină uriaşă, atunci nu ar putea să se bucure într–adevăr de viaţă în orînduirea nouă a lui Dumnezeu.

13–15. (a) Unde găsim noi un exemplu istoric, care ne arată care este voia lui Dumnezeu pentru om în privinţa aceasta? (b) Cum a contribuit această luare a măsurilor la siguranţă şi la desfătarea vieţii fiecărei persoane unice şi fiecărei familii?

¹³ Voinţa lui Dumnezeu pentru om cu privire la aceasta iese în evidenţă din modul cum a condus lucrurile vechiului popor a lui Israel. Acolo a primit fiecare familie, pămînt, ca parte de moştenire. (Jud. 2:6) Cu toate că era permis să se vîndă şi persoanele unice în robie dacă au ajuns în datorie, totuşi Iehova a luat măsuri pentru a împiedeca să se poată ridica proprietari cu pămînt mult, sau ca oamenii să fie înrobiţi pe un timp lung. Cum aşa?

¹⁴ Prin hotărîrea legii pe care a dat–o poporului Său.  Al şaptelea an al robiei, a fost un „an de iertare“ în care trebuia eliberat oricare israelit care se găsea în robie. Şi anul al „cincizecilea“ a fost un an de „veselie“ pentru toată naţiunea, un an în care a fost proclamată libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei. (Deutr. 15:1–9; Levit. 25:10) Atunci s–a dat înapoi orice pămînt care a fost vîndut, proprietarului său original; Şi toţi care au fost în robie, au fost eliberaţi, chiar dacă încă nu au trecut şapte ani. Acesta a fost un timp bucuros a unirii fericite a familiei şi în privinţa economică un „început nou al vieţii.“ Deci nu s–a putut vinde nici un pămînt pentru totdeauna, ci o vînzare a fost în realitate numai o „arendare“ care a expirat cel mai tîrziu în anul veseliei. — Levit. 25:8–24.

¹⁵ Toate acestea au contribuit potrivit la stabilirea economică a naţiunii, la siguranţa şi pacea fiecărei familii. Dacă s–a procedat după acestea, a fost ferită naţiunea de aceea să ofere imaginea tristă pe care o vedem astăzi în aşa multe ţări, unde există numai două clase: cei extrem de bogaţi şi cei extrem de săraci. Binefacerile de care a avut parte fiecare, au întărit naţiunea, deoarece nici unul nu trebuia descurajat, păgubit prin împrejurări economice rele. Despre împăratul Solomon, care a privit spre Iehova după înţelepciune, este raportat: „Iuda şi Israelul au locuit în linişte, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui“. (1 Împăr. 4:25 [3 Împăr. 4:25, AL]) Mulţi oameni nu pot dezvolta astăzi exact talentele şi iniţiativele lor, fiindcă sînt prinşi într–un sistem economic care îi restrînge şi îi îndeamnă să urmeze dorinţele unei singure persoane sau a unei grupe mici de persoane. Sub legea lui Dumnezeu s–a dat ajutor celor harnici, să–şi întrebuinţeze capacităţile lor în deplină măsură spre binele şi bucuria tuturor. Aceasta ne dă cel puţin o mică ideie despre măsura libertăţii, de care o să se bucure aceia care primesc viaţă în orînduirea nouă a lui Dumnezeu.

16. Ce va aduce Impărăţia lui Dumnezeu la toţi care sîntem supuşii Săi, cu privire la condiţiile vieţii şi starea economică?

 ¹⁶ Pe întreg pămîntul, se va împlinii în mare, profeţia din Mica 4:3, 4. Oameni iubitori de pace, care trăiesc sub domnia dreaptă a lui Dumnezeu o să „stea fiecare sub viţa lui şi smochinul lui şi nimeni nu–l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit“. Nici unul dintre supuşii împărăţiei lui Dumnezeu, n–o să locuiască în cartiere necăjite, sau în case cu chirie suprapopulate. Fiecare o să aibe pămîntul şi locuinţa lui proprie. (Isaia 65:21, 22) Impăratul Cristos Isus, a prezis înainte de aceasta cu mult timp, că „cei smeriţi vor moştenii pămîntul,“ el posedă „toată puterea în cer şi pe pămînt“, aşa încît se poate îngriji de aceea, să se întîmple aceasta. — Matei 5:5; 28:18.

SĂNĂTATE DURABILĂ ŞI VIAŢĂ

17–19. (a) Ce dovedeşte că omul îşi doreşte din natură o sănătate bună şi o viaţă lungă? (b) Care realităţi cu privire la viaţa omului şi a plantelor permiit să pară înstrăinător, intervalul scurt a vieţii omului? (c) Ce se poate zice despre creierul omului, ce arată că este foarte rezonabil de a crede că omul este hotărît pentru o viaţă veşnică?

¹⁷ Totuşi nici una din aceste stări, nu ar putea să ofere încrederea pentru aceea, că viaţa noastră ar fi într–adevăr paşnică şi sigură, atîta timp cît boala, bătrîneţea şi moartea, întunecă viitorul. Este irezonabil, sau se contrazice cu experienţa umană, de a nădăjdui o eliberare din aceste lucruri? Această dorinţă desigur că nu se contrazice cu natura umană, fiindcă au existat persoane care s–au străduit toată viaţa după aceasta şi pe deasupra au întrebuinţat sume enorme de bani pentru a găsi mijloacele care ar putea să cauzeze aceasta.

¹⁸ In loc să fie irezonabilă nădejdea la sănătate durabilă şi viaţă veşnică, nu ar fi mai curînd contrariul irezonabil — adică realitatea că omul moare tocmai atunci cînd a ajuns o vîrstă în care începe să aibe o comoară  de cunoştinţe excelente, experienţe şi capacităţi pentru a face ceva ce s–ar merita? Pe de altă parte există pomi, care trăiesc mii de ani. Pentru ce să trăiască omul înzestrat cu raţiune un timp cu mult mai scurt decît anumite plante care sînt fără conştiinţă şi raţiune? In mod rezonabil, nu trebuie să trăiască el cu mult mai mult?

¹⁹ Cartea Science Year 1967 explică pentru specialiştii care cercetează îmbătrînirea, că „desfăşurarea îmbătrînirii în mare măsură, încă este o taină“.³² De buimăcit este deasemenea pentru savanţi, realitatea că creierul omului poate să recepţioneze în fond o mulţime nemărginită de lămuriri. Biochimistul Isaac Asmov, arată spre aceea că „sistemul de acumulare“ a creierului „este perfect de capabil fiecărei pretenţii, prin procesul de învăţare şi aduce aminte — da, poate să efectueze chiar încă cu un miliard mai mult.“³³ Aceasta înseamnă că creierul nu poate să învingă numai o mulţime oarecare de îndatoriri pe care i le încarcă omul în decursul unei vieţi de 70 pînă la 80 de ani, ci un miliard mai mult! Deci nu este de mirare că omul este aşa de înzestrat după ştiinţă şi are aşa o dorinţă să înveţe şi să facă lucruri! Cu toate acestea, este împiedecat prin viaţa lui scurtă. Este rezonabil, că omul posedă un astfel de organ fantastic, cum este creierul omului şi să nu ajungă totuşi niciodată la aceea să întrebuinţeze mai mult decît numai o părticică minimă a capacităţii lui? Nu este cu mult mai rezonabil de a primi că Iehova Dumnezeu a creiat omul după cum arată Biblia, ca să trăiască pentru totdeauna pe pămînt şi i–a dat un creier prin care se serveşte excelent acestui scop?

20. Ce a prezis Dumnezeu, conform Bibliei, că va face pentru oameni cu privire la urmările păcatului, cuprinzînd moartea?

²⁰ Biblia arată că primul om a avut ocazia să trăiască necontenit, dar a pierdut–o prin rebeliune. Pe mai departe, că printr–un singur om a venit păcatul în lume şi prin păcat moartea, astfel s–a extins moartea pe toţi  oamenii, fiindcă au păcătuit cu toţii.“ (Rom. 5:12) Experienţa umană este în concordanţă cu aceasta, deoarece păcatul şi moartea sînt răspîndite între oameni în general. Dar Biblia conţine şi promisiunea lui Dumnezeu, că în paradisul restatornicit nu va mai fi moartea, nici tînguire, nici ţipete, nici durere.“ (Apoc. 21:3, 4; 7:16, 17) Biblia arată clar că Dumnezeu a prevăzut pentru omenire o viaţă veşnică, liberă de urmările păcatului (Rom. 5:21; 6:23) Afară de aceasta, prezice că miliardelor de oameni care au murit în trecut, li se fac accesibile binecuvîntările orînduirii noi a lui Dumnezeu. Cum oare? Printr–o înviere din moarte. Da, prin aceea că mormîntul general a omenirii întregi, va fi golit. Despre aceasta a prezis Isus Cristos cu încredere în viitor: „Va veni ceasul, în care toţi aceia care sînt în mormîntul de aducere aminte, vor auzi glasul lui şi vor ieşii afară“. — Ioan 5:28, 29.

21, 22. Pentru ce nu este ceva imposibil de a putea nădăjdui priveliştea restatornicirii la sănătate deplină?

²¹ Savanţii contemporani a medicinei produc astăzi „droguri de minune“ şi îndeplinesc fapte măreţe chirurgicale care s–au părut de necrezut înainte de aceasta cu secole. Să tragem la îndoială că creatorul omului, poate să facă lucruri cu mult mai grandioase şi admirabile pentru a dăruii oamenilor cu o judecată dreaptă, sănătate, da, viaţă pulsivă, încît întoarce şi înaintarea vîrstei, aceasta fără să întrebuinţeze spitale, săli de operaţie şi organe artificiale? Dumnezeu ne–a dat dovada în îngrijirea Sa, că astfel de binecuvîntări nu sînt prea mari pentru a putea nădăjdui în ele.

²² Cînd a fost Fiul Său pe pămînt l–a împuternicit Dumnezeu să facă minuni de vindecare. Aceste fapte ne dau siguranţa că nici o slăbiciune, insuficientă, sau boală nu este aşa de gravă să nu poată fi vindecată prin puterea lui Dumnezeu. Cînd l-a rugat un om lepros pe Isus, să-l cureţe, Isus s–a atins de acel bărbat plin de milă şi a zis: „Fii curăţit“! Insemnarea istorică arată  „îndată a fost curăţit de lepra lui.“ (Matei 8:2, 3) Isus nu a făcut aceste lucruri într–un loc dosnic, acolo unde nu a putut să vadă nimenea. Istoricul Matei–Levi, a raportat: „Atunci au venit mulţimi mari la el, care au adus cu ei ologi, schilozi, orbi, mulţi şi mulţi alţii. Ei s–au aruncat la picioarele lui şi el i–a vindecat, aşa încît mulţimea mare s–a mirat . . . ei au lăudat pe Dumnezeul lui Israel“. (Matei 15:30, 31) Citeşte însuţi, raportul din Ioan 9:1–21 ca exemplu pentru aceea, cît de credincios şi adevărat este raportul istoric despre astfel de vindecări. Aceste evenimente au fost dovedite de mulţi martori şi de un medic, de doctorul Luca. — Marcu 7:32–37; Luca 5:12–14, 17–25; 6:6–11; Colos. 4:14.

23, 24. Pentru ce nu este irezonabil, de a crede că morţii pot fi readuşi la viaţă sub împărăţia lui Dumnezeu?

²³ Din asemenea motive nu trebuie să privim promisiunea biblică clară, ca de necrezut, că există o „înviere a morţilor“. (Fapte 24:15) Astăzi pot lua oamenii pe o bandă de magnetofon vocea unei persoane, s–au să înregistreze prezenţa şi procedurile ei pe un film mic sau pe o bandă-video, încît se pot repreduce chiar şi ani de zile după moartea lor. Oare acel unu, care a creat omul şi cunoaşte zidirea atomară şi moleculară exactă a corpului omenesc, să nu fie în stare să facă cu mult mai mult? Dacă computere produse de oameni, pot acumula şi coordona milioane, de date, atunci să nu fie Dumnezeu în stare să–şi aducă aminte exact de personalităţile unice, pentru a le readuce în viaţă? — Iov 14:13.

²⁴ Din nou ne–a dat Iehova Dumnezeu în bunătatea Sa nemeritată, mijlocul pentru întărirea credinţei noastre într–o astfel de nădejde minunată. El a acordat Fiului Său puterea să demonstreze în proporţii mici aceea ce va face într–o măsură foarte mare în decursul domniei Sale drepte peste pămînt. Cristos Isus a înviat  morţi; Cîte odată a făcut el aceasta chiar înaintea spectatorilor. Lazăr, omul pe care l–a înviat în apropierea Ierusalimului, a fost deja aşa de mult timp mort, încît corpul său a început să se descompună. Nădejdea învierii, are deci o bază tare după cum s–a dovedit. — Luca 7:11–17; 8:40–42, 49–56; Ioan 11:38–44.

POATE SĂ CUPRINDĂ PĂMÎNTUL O ASTFEL DE POPULAŢIE?

25, 26. Unde va fi spaţiul de trăit pentru fiecare om, dacă vor fi înviaţi morţii?

²⁵ Această planetă, poate să ofere hrană suficientă unei populaţii care va lua naştere prin învierea morţilor? In anul 1960, a explicat Dr. Albert L. Elder, preşedintele societăţii Chimice Americană:

„A durat peste 5 000 de ani a istoriei omenirii cam pînă în anul 1820, pînă cînd s–a ridicat numărul populaţiei lumii la 1,1 miliarde. In secolul următor, s–a dublat. Acuma numără cam 2,8 miliarde şi a putut să ajungă în anii timpurii 1960 3 miliarde [aceea ce s–a şi întîmplat]. In mai puţin de 50 de ani, a crescut deci aşa de mult ca în primele 50 de secole“.³⁴

²⁶ Aceia care trăiesc astăzi, reprezintă o parte importantă a numărului total a acelora care au trăit vreodată pe pămînt. In anul 1966 s–a zis într–adevăr: „populaţia lumii de astăzi face aproximativ 25 de procente a numărului complet al omenirii, care a trăit vreodată.“³⁵ Pe baza aceasta ar putea să fie evoluată toată populaţia în decursul istoriei întregi a omenirii, la aproximativ 14 miliarde. Suprafaţa uscatului cuprinde mai mult de 14,5 miliarde hectare. Astfel i–ar sta la dispoziţia fiecărei persoane, mai mult decît un hectar de pămînt. Aceasta nu ar da numai spaţiul pentru producerea hranei, ci între altele ar lăsa şi loc pentru păduri şi munţi, fără ca paradisul pămîntesc să fie suprapopulat. Atunci să ne aducem aminte pe mai departe conform Bibliei, n–o să primească nicidecum toţi aceia care trăiesc acuma, viaţă în această orînduire nouă.

27. Ar putea să producă pămîntul pentru toţi oamenii, aceştia hrană suficientă?

 ²⁷ Dar ar putea să producă pămîntul suficientă hrană pentru aşa mulţi oameni? Savanţii afirmă astăzi că aceasta ar fi posibil însuşi sub împrejurările prezente. In revista periodică „Time“ (13 iulie 1970) a fost raportat că Organizaţia de alimentare şi agricolă, al Naţiunilor Unite, „reprezintă acuma punctul de vedere că agricultura lumii ar putea să hrănească 157 miliarde de oameni“. Aceasta este cu mult mai mult decît numărul total a acelora care au trăit aproximativ vre-odată pe pămînt.

28. Pentru ce nu este nici o primejdie, că pămîntul s–ar suprapopula cu timpul, dacă o să trăiască oamenii întotdeauna?

²⁸ Noi trebuie să observăm că scopul lui Dumnezeu care a fost explicat primei perechi de oameni originali, a sunat, să umple pămîntul şi să-l supună încît vor extinde hotarele edenului pînă la marginile cele mai îndepărtate ale pămîntului. (Genesa 1:28) Aceasta ar însemna că pămîntul nu va fi umplut peste măsură, ci va fi umplut într–o măsură suficientă, într–o măsură prin care pămîntul „supus“ ar fi încă un parc asemenea patriei originale a omului. Astfel arată această poruncă Divină, că la timpul hotărît de Dumnezeu în modul şi felul Lui, va înceta în sfîrşit reproducerea între oameni. Pentru Dumnezeu, care a creat omul cu capacitatea de reproducere, nu este aceasta o problemă mare.

O BAZĂ SIGURĂ PENTRU FERICIRE DURABILĂ

29, 30. (a) Ce efect au relaţiile faţă de alţi oameni asupra fericirii cuiva? (b) Cum de ştim noi că aceia care primesc viaţă veşnică în orînduirea nouă a lui Dumnezeu, o să fie numai astfel de persoane care au contribuit într–adevăr cu ceva la pacea şi siguranţa semenilor lor?

²⁹ Chiar dacă am trăi într–o împrejurare frumoasă, în bunăstare materială, am executa un lucru interesant şi ne–am putea bucura de o sănătate relativ bună, totuşi aceasta nu ar fi încă o garanţie pentru fericire durabilă.  Există oameni care posedă aceste lucruri astăzi şi sînt totuşi nefericiţi. Pentru ce? Din cauza relaţiilor lor faţă de oamenii din jurul lor, faţă de oamenii care ar putea să fie egoişti, certăreţi, făţarnici sau duşmănoşi. Fericire durabilă în orînduirea nouă a lui Dumnezeu, se va realiza în mare măsură din schimbarea poziţiei oamenilor pe întreg pămîntul. Dragostea lor faţă de Dumnezeu şi atenţia lor faţă de el, cît şi realitatea că o să caute să procedeze corespunzător scopului său, va avea ca urmare bunăstare „spirituală.“ Fără aceasta, va devenii bunăstarea materială zadarnică fără teme şi nu va aduce satisfacţie.

³⁰ Noi experimentăm mai curînd bucurie prin aceea că avem oameni în jurul nostru care sînt plini de bunătate, smeriţi şi prietenoşi, oameni care pot fi iubiţi într–adevăr, în care se poate avea încredere, care sînt asemenea faţă de noi, decît de posesia lucrurilor materiale. (Psalmi 133:1 [132:1, AI] Proverbe 15:17) Dragostea faţă de Dumnezeu, este aceea ce garantează iubire adevărată făţă de aproapele, care va face viaţa aşa de plăcută în orînduirea Sa nouă şi dreaptă. Toţi aceia cărora le va dărui Dumnezeu favoarea vieţii veşnice, o să fie persoane care i–au dovedit dragostea faţă de el şi faţă de semenii lor. Cu astfel de vecini, colegi de servici, vei fi în stare să te bucuri de pace adevărată, siguranţă deplină şi fericire durabilă. — 1 Ioan 4:7, 8, 20, 21.

31. Ce ar trebui să facem noi acuma, dacă am vrea să trăim într–adevăr în orînduirea nouă a lui Dumnezeu?

³¹ Deoarece recunoşti că ţi se oferă o astfel de privelişte grandioasă, atunci procedează conform înţelepciuni practice, încît cauţi să afli care este cerinţa pentru a ajunge cele puse în perspectivă. Acuma este timpul să–ţi aduci viaţa în concordanţă cu pretenţiile drepte, pe care le–a explicat Dumnezeu în cuvîntul Său, pentru aceia care o să fie cruţaţi în „necazul cel mare“ viitor. — 2 Petru 3:11–13.

[Întrebări de studiu]