Capitolul 2

Pot să producă oamenii pace şi siguranţă durabilă?

1. Pentru ce este important ca nădejdea noastră pe pace şi siguranţă, să se bazeze pe calitate şi adevăr?

NĂDEJDEA adevărată se bazează pe realitate şi adevăr. Nădejdile false orbesc oamenii faţă de nădejdea adevărată, ele îi dezamăgesc. Intr–un timp de criză, după cum stăm acuma faţă în faţă cu una ca atare, nădejdile false ar jefui pe cineva chiar şi de viaţa lui.

2, 3. (a) Care întrebări ar fi de folos puse de noi însuşi cu privire la problemele în care este vorba de adeverirea păcii şi siguranţei? (b) Căror întrebări se văd pe mai departe faţă în faţă aceia care afirmă credinţă în Dumnezeu?

² De aceea trebuie să ne întrebăm: Recunoaştem noi clar, cît de mari sînt problemele care trebuiesc rezolvate, ca să poată fii produsă pacea şi siguranţa adevărată? Recunoaştem noi cît de serioasă s–a făcut situaţia lumii? Ce dovezi avem noi astăzi, că oamenii pot rezolva datoriile monstruoase?

³ Pe mai departe ne vedem faţă în faţă cu întrebarea, dacă ne putem pune încrederea totodată în conducătorii lumii acesteia, şi în Dumnezeu? Anumiţi oameni cred aceasta. Ei sînt convinşi că străduinţele omeneşti prezente, pentru producerea unei păci durabile, o să fie sprijinite de Dumnezeu. Dar este aceasta cazul? Deoarece sînt aşa multe în suspensie, facem bine dacă examinăm realităţile.

URGENŢA ŞI TEAMA ÎNDEAMNĂ OAMENII LA FAPTE

4–6. La care recunoaştere au ajuns conducătorii lumii cu privire la seriozitatea problemelor, cu care se vede omenirea faţă în faţă?

⁴ În decursul mileniilor au căutat oamenii pace şi  siguranţă durabile, totuşi fără succes. Dar o împrejurare nouă îndeamnă acum pe mulţi să creadă că oamenii pot să stăpînească problemele şi o să aibă succes. Care este împrejurarea aceasta nouă?

⁵ Ea constă în aceea, că conducătorii lumii au recunoscut de primadată necesitatea să aleagă între pace mondială şi sinuciderea lumii. Ei sînt de acord, că un război total cu arme nucleare ar fi atît de pustiitor, încît nu ar putea să existe cîştigători, ci numai pierzători. Nu numai aceasta, ci mulţi zic, îndeosebi savanţii, că o primejdie şi mai mare ameninţă lumea, prin murdărirea mondială cît şi prin „explozia populaţiei“ care ar putea să ducă la foamete extinsă în larg, la boli şi nelinişte. Ei zic că timpul expiră acuma, în decursul căruia toate naţiunile trebuie să treacă la fapte în întreaga lume, dacă vor să evite nenorocirea lumii întregi. Intr–un raport din Washington (DC) este explicat:

„Dintr–odată am văzut bărbaţi influienţi în unele ţări, venirea unei primejdii, cum n–au ajuns oamenii niciodată — din Statele Unite, Anglia, Franţa, Germania, Italia, Suedia, din Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, India şi Japonia. Cercetătorii viitorului o numesc criza crizelor, punctul culminant a greşelii omenirii. —Washington Post.⁠²

⁶ Bărbaţii aceştia recunosc că, chiar dacă ar putea să suporte omenirea pe moment fiecare din aceste crize, totuşi n–ar putea să supravieţuiască, dacă se împlinesc toate sau mai multe deodată. Totuşi întrebarea se ridică: Va îndrepta teama de nenorocire omenirea într–adevăr de la neunire şi conflict, la cursul care aduce pace şi siguranţă adevărată?

O LUME FĂRĂ RĂZBOI PRIN STRĂDUINŢELE OMENEŞTI?

7–11. (a) Ce arată istoria cu privire la capacitatea omului de a pune capăt războiului? (b) Este teama înaintea unui răbzoi cu atom, o bază sigură pentru pace? (c) Garantează semnările convenţiilor de dezarmare sau tratate de pace, o pace durabilă?

⁷ Care motiv adevărat are cineva dintre noi să creadă  că oamenii pot să pregătească pe deplin un sfîrşit a războiului? Ce arată istoria?

⁸ În orice caz, au existat din cînd în cînd unii ani puţini, cînd această, planetă pămîntul, a fost liberată de război. Dar aceştia au fost foarte puţini. Analiticul de război Hanson W. Baldwin socoteşte, că din aproximativ 3.457 de ani a istoriei însemnate au existat mai mult decît 3.230 de ani de război şi numai 227 ani de pace.⁠³

⁹ Dar va schimba aceasta o teamă reciprocă de un război cu atom? O să ne aducem aminte, că oamenii au învăţat să le fie frică de armele nucleare mai mult de un sfert de secol cînd au nimicit bombele atomice două oraşe japoneze. Dar ce au întreprins ei de atunci, îndemnaţi de spaima lor? Intr–adevăr teama lor i–a condus la aceea, să îngrămădească tot mai multe arme, ba încă să inventeze altele noi, care sînt de o putere şi mai distrugătoare.

¹⁰ Nu trebuie să admitem, că teama provocată prin atacuri ameninţătoare stîrneşte într–adevăr bănuială şi încordare în loc să asigure o pace adevărată? Dacă ţii tu pace cu aproapele tău numai pentru aceea, fiindcă ştii că este înarmat şi ameninţă că va întrebuinţa arma sa, este aceasta atunci o pace adevărată? Te poţi tu simţi vreodată sigur, pînă cînd trăieşte un astfel de vecin lîngă tine? Intr–adevăr poate să conducă această teamă uşor la violenţe prea pripite, necugetate. Desigur că, „echilibrul de forţe“ pe care l–au produs conducătorii lumii, nu este o bază pentru o pace adevărată.

¹¹ Să admitem, că naţiunile ar semna convenţii de dezarmare sau tratate de pace. Dar în decursul secolelor s–au semnat mii de tratate de felul acesta. Dar cînd a devenit votarea de război destul de tare, s–au dovedit aceste tratate ca fără valoare, ca nişte zdrenţe de hîrtii. Este realist, de a se gîndi, că conducătorii lumii de astăzi se vor ţine de cuvînt, cînd se pare că interesele naţional socialiste egoiste dictează altceva? Şi aceea ce este şi mai important; O să–ţi pui nădejdea în joc la o  viaţă în pace şi siguranţă la promisiunea lor de a păstra pacea?

12, 13. (a) In ce măsură este în conformitate aceea ce s–a întîmplat, cu aceea ce a prezis Biblia, cu privire la realitatea, că nu va reuşi oamenilor să producă o pace durabilă (b) Cum marchează Biblia cauza adevărată a războiului?

¹² Ce se poate zice despre Biblie? Ne îndeamnă ea să ne punem încrederea şi nădejdea noastră în străduinţele oamenilor de a aduce pacea, şi aceasta în ciuda tuturor semnelor evidente, că omul nu este în stare să facă aceasta? Dimpotrivă, Biblia a prezis deja de mult, că omul nu ar putea produce niciodată din partea lui o pace durabilă. Ea a avertizat că tocmai înaintea timpului, cînd Impărăţia lui Dumnezeu va înlătura de pe pămînt pe toţi aceia care nu au dragoste adevărată faţă de dreptate, o să fie războaie şi nelinişte, încît se ridică o împărăţie împotriva altei împărăţii şi o naţiune împotriva unei alte naţiuni, într–un război cuprinzător. (Luca 21:9, 10, 31; Apoc. 6:1–4) Cea mai mare baie de sînge nimicitoare, în istoria omenirii, a existat în decursul celor două războie mondiale în timpul generaţiei noastre. De la sfîrşitul celui de al doilea război mondial s–au însemnat peste trei sute de războaie sau răscoale puternice, în general unul pe lună. Aceea ce a prezis Biblia dinainte este în conformitate cu aceea ce s–a întîmplat într–adevăr. Nu ne–a dat ocazie la nici o nădejde falsă.

¹³ Biblia caracterizează şi cauza adevărată a problemei. Ea arată că războaiele nu sînt cauzate prin proiectili, bombe sau vapoare de luptă, ci de oameni, prin egoismul lor. (Iacov 4:1–3) Dacă ar vrea să adeverească o pace durabilă, trebuie să fie produsă prima dată o schimbare între oameni în întreaga lume. Dar o să zici tu, sprijinindu–te pe istoria omenirii a secolelor trecute, aşa ceva este verosimil? Ce arată numai singura istoria generaţiei noastre? Indică ea că aşa o schimbare este în perspectivă — că oamenii renunţă peste tot la egoismul lor, la naţionalismul lor despărţitor, la ura de rasă şi la lăcomia lor comercială? Sigur că nu! Biblia zice conform  adevărului, că oamenii n–o să aibă reuşită niciodată dacă caută pacea sub presupunerea să urmeza cursul lor egoist pe mai departe. — Isaia 57:19–21; 59:7, 8.

POATE FERI OMUL „BOMBA–UMANA“ DINAINTEA EXPLOZIEI?

14–17. (a) Cît de repede se înmulţeşte populaţia pămîntului, şi ce înseamnă aceasta cu privire la problemele de a asigura hrana? (b) Ce zic savanţii cu privire la întrebarea dacă cunosc rezolvarea necesară?

¹⁴ Populaţia pămîntului a ajuns în prima jumătate a secolului 19–lea pentru prima dată numărul de un miliard. Pînă în anul 1930 a crescut la două miliarde. Acuma există peste 3,6 miliarde de oameni pe pămînt, după calcule se va ridica numărul la peste şase miliarde în următorii treizeci de ani. Ce înseamnă aceasta?

¹⁵ Aceasta înseamnă, că în fiecare zi trebuie să fie hrăniţi cam 200.000 de oameni mai mult. Majoritatea dintre ei trăiesc în ţinuturi unde sărăcia, foametea şi bolile trag deja milioane de oameni în comunitatea de suferinţă. Aşa a zis Georg Borgstrom, un profesor a ştiinţei de hrănire de la Michigan State University:

„Cine este de părere că lipsa de proteină prezentă în lume o să treacă şi problema se va rezolva de la sine, trebuie să mediteze asupra următoarelor stări; flămînzii în lume se înmulţesc dublu de repede.“⁠⁴

¹⁶ Dar oare nu au dezvoltat specialiştii agronomi specii noi productive de orez, grîu şi porumb, adică prin aceea ce a fost salutată ca „revoluţie verde“? Ba da! Dar va rezolva aceasta problema foametei în lume? Tot mai mulţi experţi în probleme de hrănire răspund astăzi cu: NU. Mulţi avertizează că diferitele specii noi de cereale pot să contribuie încă la producerea foametei. Cum aşa? Un raport din Asociated Press din anul 1971 a zis:

„Speciile noi de cereale, care au fost dezvoltate prin încrucişare, nu sînt aşa de rezistente împotriva tăciunii ca speciile vechi. Există posibilitatea ca toată recolta unei ţări — poate o recoltă mondială întreagă ,—  va fi distrusă printr–o boală nouă a plantelor. Aceasta s–a întîmplat în anul trecul 1970 în Statele Unite cu aproape toată recolta de porumb.⁠⁵

¹⁷ Într–adevăr savanţii însuşi avertizează cel mai des cu privire la aceea că ei nu cunosc rezolvarea problemelor. In înţelesul acesta s–a exprimat un biolog proeminent după cum urmează:

„Unii au simţul că lupta pentru hrănirea populaţiei lumii, este pierdută acuma, concluzia este inevitabilă, că în jurul anului 1985 o să stăpînească în întreaga lume foamete, prin care o să suporte sute de milioane de oameni moartea prin foamete. Eu trebuie să mărturisesc, că nu văd astăzi înaintea mea un program de imediată însemnătate, care m–ar îndemna să resping această concluzie.“⁠⁶

18–21. (a) Ce a prezis Biblia despre această stare de fapt? (b) Ar rezolva problemele reducerea cheltuielilor pentru scopuri militare? (c) Pentru ce s–a dezvoltat aşa o serioasă stare de fapt?

¹⁸ Cu toată dezvoltarea agronomiei, nu a fost în stare societatea contemporană, de a împiedeca tocmai stările acelea care dinainte au fost avertizate de Biblie. Ea a prezis exact pentru „încheierea sistemului de lucruri“ foametea pe plan mondial. — Matei 24:3, 7; Apoc. 6:5–8.

¹⁹ În prima linie nu este de căutat baza pentru problemă la metodele agricole, ci în cea mai mare parte la oameni şi poziţia lor, care stau în contrazicere cu principiile Biblice. In decursul deceniilor au cheltuit naţiunile, sume enorme pentru scopurile înarmării, pe cînd sînt expuşi milioane de oameni pe întreg pămîntul morţii prin foamete. Conform unui raport a Naţiunilor Unite au cheltuit naţiunile în anii trecuţi 200 de miliarde de dolari într–un an, pentru puterile luptătoare înarmate. Aceasta este mai mult decît venitul anual total a unei treimi din populaţia pămîntului!

²⁰ Chiar dacă se renunţă la întrebuinţarea enormă pentru scopurile militariste, ar împiedica sistemul economic împrăştiat o rezolvare adevărată oarecare a problemei?  Chair dacă este hrană la îndemînă, dorinţa după cîştiguri mari, împiedică de multe ori împărţirea ei la cei nevoiţi. In unele ţări sînt plătiţi fermierii de către guvern ca să nu semene anumite specii de cereale, decît să se permită ca produsele obţinute în cantităţi mari să conducă la o scădere a preţurilor. Tot în acest scop sînt nimicite şi recolte.

²¹ Cît de diferite sînt toate acestea faţă de principiile Bibliei, care îndeamnă la un mod de procedare plin de dragoste faţă de cei ce sînt în nevoie. (Deutr. 24:19–21) Oamenii au zidit sistemul lor economic pe egoism. În loc să aducă acesta pace şi siguranţă, s–a dezvoltat acuma o stare de fapt, care ameninţă să aibă urmări fatale. Mai curînd sau mai tîrziu o să secere oamenii ce au semănat, după cum zice aceasta Biblia. — Galateni 6:7.

POATE OMUL SĂ FACĂ PACE CU PĂMÎNTUL?

22–25. (a) Cît de serioasă este problema murdăririi mediului înconjurător? (b) Ce zic însuşi savanţii, şi dacă există oameni, care aşteaptă o rezolvare de la ştiinţa omenească?

²² De un şir de ani încoace au condus oamenii război însuşi cu pămîntul pe care trăiesc. Oare cum? Printr–o murdărire mondială. Murdărirea are loc printr–un deşeu otrăvit pe care–l cauzează omul care se aşează în rezervele lui de apă, în aer, pe care îl inspirăm şi în hrana pe care o mănîncă pînă cînd nu mai poate să o înlăture. In felul acesta a adus omul în primejdie materiile de bază, de care are nevoie pentru a trăi.

²³ Respectiv, care se încred în aceea, că oamenii o să producă pace şi siguranţă, zic de obicei că, o să se găsească o cale, pentru a trece peste această criză, cum s–au suportat şi crizele trecute. Se crede că ştiinţa omenească o să găsească rezolvarea.

²⁴ Totuşi sînt din nou savanţii însuşi care exprimă îndoielile cele mai serioase. Să observăm următoarele:

 „Dr. William D. McElroy directorul ieşit din serviciu a ‘National Science Foundation’ a zis nu de mult că o reacţie naturală faţă de primejdia murdăriei este aceea, că omul a supravieţuit odinioară alte primejdii şi astfel va putea suporta şi aceasta din nou. Din păcate aceasta nu este deloc în concordanţă cu realităţile. Adevărul simplu actual este, că existenţa pe mai departe a omului într–o societate primitoare nu este asigurată nici într–un caz . . . Nimicirea de sine prin degenerarea mediului înconjurător este într–adevăr posibilă“. — Atlanta Journal.⁠⁷

²⁵ Omul poate inventa maşini, să le producă în masă şi să aducă în existenţă prin aceasta o societate industrializată. Dar prin întrebuinţarea maşinilor strică mediul înconjurător. Aşa zice Dr. René Dubos, o autoritate în domeniul murdăririi mediului înconjurător:

„După părerea mea nu există nici o privelişte pentru rezolvarea problemei murdăririi mediului înconjurător — sau alte probleme prin care este ameninţată viaţa omenească — dacă sîntem de acord cu gîndul că tehnologia va stăpîni viitorul nostru.“⁠⁸

26–28. (a) A prezis Biblia dinnainte, că o să se dezvolte aşa o împrejurare critică cu privire la pămînt? (b) Ce este în realitate cauza problemei de murdărire? (c) Care cunoştinţă importantă vitală lipseşte savanţilor omeneşti, dacă se ocupă cu problemele murdăririi, dar cine posedă această cunoştinţă?

²⁶ Biblia a profeţit de asemenea lipsa de înţelepciune a omului în întrebuinţarea lucrurilor bune a pămîntului. Profeţia din Apocalipsa 11:18 prezice dinainte timpul, cînd va interveni Dumnezeu, pentru a nimici „pe aceia care nimicesc pămîntul“.

²⁷ Din nou devine clar, că Biblia luminează un mod de încredere a cauzelor adevărate ale problemelor oamenilor cu privire la murdărirea mediului înconjurător. Este pentru aceasta industria cu maşinile ei vinovată? Nu, în prima linie. Inainte de toate sînt oamenii, care cauzează murdărirea. Ei fac aceasta, din dorinţe egoiste sau din neştiinţă, sau din amîndouă motivele, ei au zidit sistemele economice de astăzi pentru satisfacerea dorinţelor lor. Totuşi acuma găsesc, că sistemele acestea  le jefuiesc tocmai aceea de care au mai mare nevoie să se bucure de viaţă.

²⁸ In orice caz astăzi se spune mult despre ecologia şi cercetarea mediului înconjurător. Totuşi savanţii nu înţeleg nici acuma încă pe deplin, cum funcţionează „ecosistemele“ (privinţele biologice de care depinde viaţa). Revista periodică Times zice despre aceste ecosisteme:

„Chiar şi cel mai simplu este aşa de complicat, încît cel mai mare computer n–o poate ghici.“⁠⁹

Indeobşte este recunoscut că nu înţelege omul împrejurările complicate ecologice ale pămîntului. Dar Dumnezeu le înţelege fiindcă El le–a creat. Nu este înţelept şi de practic folos de a aştepta de la Creator rezolvarea problemelor?

SIGURANŢA PRIN ÎNLĂTURAREA CRIMINALITĂŢII

29–31. (a) Cît este de extinsă problema criminalităţii? (b) Pentru ce nu ar elimina criminalităţile, emiterea legilor noi? (c) Ce indică că bunăstarea materială nu va rezolva problema criminalităţii?

²⁹ Cu toate că murdărirea mediului înconjurător primejduieşte lucrurile necesare pentru viaţa omului, este totuşi înmulţirea criminalităţii aceea, care transpune majoritatea omenirii în teamă. Prin criminalitate sînt jefuiţi tot mai mulţi oameni de siguranţa lor personală, dar aceasta nu numai în oraşele mari ci şi în oraşe mai mici şi în ţinuturi la ţară. Nu numai avuţiile ajung în primejdie, ci de multe ori şi corpul şi viaţa. Pot oamenii să–ţi procure faţă de primejdiile acestea siguranţa adevărată?

³⁰ Le este aceasta posibil prin emiterea legilor? În codul lumii sînt scrise deja sute, de legi, totuşi acestea nu au întrerupt criminalitatea crescîndă, da, corupţia adînc înrădăcinată se desvoltă de multe ori tocmai însăşi în corporaţiunile afectate. Necinstea pe poziţiile înalte  poate să nimicească străduinţele afectate a funcţionarilor care sînt cinstiţi. Realitatea rămîne în existenţă, că dreptatea nu poate să fie sădită în inima omului prin legi.

³¹ Constă răspunsul poate în metodele mai noi de a descoperi şi a împiedeca criminalitatea? Pentru fiecare metodă nouă găsesc criminalii căi noi pentru ocolire. Pe mai departe va rezolva problema criminalităţii, bunăstarea mărită „într–o eră a păcii“, adusă de oameni? Desigur că ar fi o greşeală de a conclude că criminalităţile se întîmplă numai între grupele de oameni cu un venit mic. De exemplu fii atent la raportul următor:

„Crimele care s–au făcut în Australia de oameni comercianţi şi funcţionari au crescut înainte de aceasta cu doi sau trei ani într–o măsură consternantă.“ — The Australian.⁠¹⁰

Şi New York Times informează că fiecare om în cartierul financiar al lui Wall–stret îşi arată fără restrîngeri dreptul de a fura, pe lîngă care mai adaugă: „Fiecare om fură, — distribuitorii, angajaţii chiar şi personalul supraveghetor.“¹¹ Realităţile arată că naţiunile industriale mai bogate, prezintă cele mai mari cifre ale criminalităţii. Nu este de trecut cu vederea nici potopul crescînd a patimei de stupefiente.

32. S–a împlinit aceea ce a prezis Biblia despre această împrejurare?

³² Aceea ce se întîmplă a fost prezis cu mult timp înainte în profeţiile Biblice: „Să ştiţi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, care se termină cu greu, fiindcă oamenii vor fi iubitori de sine. . . . neînfrînaţi, neiubitori de bine, iubitori mai mult de plăceri decît de Dumnezeu.“ (2 Tim. 3:1–4) Deosebit de demn de a lua în seamă este, că au fost prezise dinainte, aceste, că o să existe între persoane care afirmă credinţă în Dumnezeu, dar îi tăgăduiesc puterea. (ver. 5) Şi găsim noi că astăzi sînt naţiunile creştinăţăţii lovite cel mai tare de criminalitate şi răutăţi asemănătoare sociale?  Isus a prezis dinainte şi nelegiuirea, puţin timp înainte de ar fi nimiciţi cei răi prin mîna Impărăţiei lui Dumnezeu. Prin aceasta se face pămîntul un loc curat care va fi moştenit de cei blînzi. „Nelegiuirea crescîndă“ este astăzi o realitate. — Matei 24:12; 5:5.

PROBLEMELE CELE MAI MARI

33–38. (a) Ce fel de duşmani i mai mari a păcii şi siguranţei o să existe pe mai departe, chiar dacă ar putea omul să rezolve toate problemele discutate pînă acuma? (b) Ce fel de perspective există, după cuvintele savanţilor medicinei, cu privire la învingerea bolilor celor mai însemnate, de care suferă oamenii?

³³ Să presupunem că oamenii ar putea să rezolve problemele care sînt cauzate prin războaie, foamete, murdărire, crime şi patima stupefiantelor. S–ar produce prin aceasta pace şi siguranţă deplină? NU. Ar lipsi încă ceva. Boala şi moartea ar fi încă duşmanii noştri de neînvins a siguranţei noastre. Da, ce ar însemna pacea şi libertatea de toate celelalte probleme, dacă ar trebui să privească cineva cum se îmbolnăveşte un membru drag al familiei şi moare? Sau dacă ai constata că corpul tău propriu este atacat de o boală mortală?

³⁴ Cu toate că în timpul recent sau făcut progrese medicale impresionante, dar ce ne aduc cu privire la siguranţă adevărată? Ce recunosc autorităţile medicale însuşi?

³⁵ O informaţie din Wall Street Journal⁠¹² sub titlul „La lupta împotriva bolilor în ţările sărace, pierde ştiinţa terenul“ arată, că acuma suferă 800 milioane de oameni în aceste naţiuni de trei boli (Malaria, bola ochilor Egipteană „Trachom“ şi „Bilharzioza“) Informaţii medicale arată că numărul celor îmbolnăviţi creşte încontinu. Astfel este atacată aproape un sfert din populaţia lumii de numai trei din multele boli.

³⁶ Ce se poate zice despre naţiunile bogate? Aici este îmbolnăvirea inimii cauza morţii pe primul loc. La o conferinţă ţinută nu de mult la care sau ocupat cu problema  foametei şi subalimentaţiei, a fost însemnată boala de inimă ca „epidemică.“ În Canada este unul din 4 adulţi, bolnav de inimă. În Statele Unite sînt anual peste 50% din cazurile mortale o urmare a bolilor de inimă. Pe cînd acuma se află multi oameni mai tineri sub această jertfă. Totuşi conform unui raport din New York Times a zis, „Dr, Moise un însărcinat al American Heart Association: Medicii recunosc că nu pot scoate îmbolnăvirile de inimă.“⁠¹³

³⁷ Numărul jertfelor a suferinţelor de temutul cancer cresc de asemenea. Care nădejde de ajutor există? Harry Grundest profesor de chirurgie, la Universitatea din Columbia declară: „Cu privire la natura problemei cancerului există pînă acuma numai puncte de oprire îndrăzneţe cu mult mai puţin decît o rezolvare“.⁠¹⁴

³⁸ Insuşi bărbaţii cei mai entuziasmaţi a ştiinţei medicale admit, că este neverosimil în timpul vieţii noastre de a putea vindeca boli de inimă, cancer, malaria şi majoritatea celorlalte boli mortale. Se recunoaşte chiar că dacă s–ar putea, aceasta ar contribui numai puţin la aceea să lungească durata vieţii în general a majorităţii oamenilor. Prin urmare oamenii în continuare ar îmbătrîni şi ar murii. Ce este deci nădejdea adevărată pentru siguranţa de a fi liber de boli, bătrîneţe şi moarte pe care o pot oferi oamenii?

39. Unde putem noi să aflăm motivul pentru aceea, pentru ce este viaţa umană aşa de scurtă şi plină de probleme?

³⁹ Cît de adevărate sînt şi astăzi încă cuvintele Bibliei din Iov 14:1, 2, cu toate că au fost scrise înainte de aceasta cu mii de ani. „Omul născut din femeie are viaţă scurtă, dar plină de necaz. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.“ Biblia arată şi motivul pentru aceasta, ea caracterizează cauza nevăzută, ca depunătoare de bază a tuturor problemelor omeneşti cum o să vedem mai tîrziu.

 PE CE O SĂ NĂDĂJDUEŞTI TU?

40, 41. Ce este mai realist, să se aştepte dela oameni rezolvarea problemelor cu care stă omenirea faţă în faţă, sau să se creadă că numai Dumnezeu poate să facă aceasta? Pentru ce?

⁴⁰ De aceea vorbit cinstit, este realistic de a se încrede în aceea că conducătorii lumii sau alţi oameni o să poată rezolva problemele cu care stă omenirea faţă în faţă? Sau este realist a-şi pune încrederea în rezolvarea, pe care o arată Biblia, adică în aceea că Dumnezeu va interveni însuşi printr–o guvernare dreaptă cerească? Inainte de aceasta cu multă vreme a scris Psalmistul inspirat următoarele cuvinte:

„Nu vă încredeţi în cei mari, în fii oamenilor în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pămînt ‘i în aceeaşi zi pier şi planurile lor. Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său! El a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea. Credincioşia lui ţine în veci.“ — Psalm 146:3–6.

⁴¹ Să nu se uite niciodată, neluînd în seamă cît de sincer ar fi oamenii, sau cît de influenţi şi puternici ar fi ei ca conducătorii lumii, totuşi sînt cu toţii numai creaturi muribunde. Dacă ei însuşi nu se pot mîntui, cum pot ei să mîntuie pe alţii?

[Întrebări de studiu]