Capitolul 4

De ce îmbătrînim şi murim

1. (a) Ce e dorinţa persoanelor normale cu privire la viaţă şi sănătate? (b) Ce întrebări ni să ivesc privitoare la scopul lui Dumnezeu pentru om?

FIECARE persoană normală doreşte o stare bună de viaţă şi de sănătate. Noi totdeauna căutăm cum să ne alinăm durerile şi suferinţele pricinuite de diferite morburi sau de efectele îmbătrînirii. Ne doare să ştim şi să vedem că iubiţii noştri sufer din aceste princini. Multe persoane se întreabă zicînd: „Să poate că toate aceste lucruri să fi fost incluse în scopul original alui Dumnezeu? Fost–a scopul lui Dumnezeu cînd a creat omul ca el să ajungă la diferite neputinţe în corpul lui, să ajungă orb, sau surd? Fost–a intenţia lui Dumnezeu dela început ca omul să îmbătrînească, să fie slăbit de bătrîneţe, şi că inima sau alte organe sau funcţii vitale sa ajungă bolnave şi să–şi înceteze activitatea? În scurt, creat–a Dumnezeu omul ca el să moară în mod natural?

2. (a) Creat–a Dumnezeu omul cu vreun defect? (b) Ce perspectivă de viaţă a avut Adam şi Eva?

² Absolut nu! Iehova Dumnezeu n–a creat omul spre acest fel de viitor mizerabil. Biblia ne spune că Iehova a pregătit o grădină încîntătoare în care a aşezat o locuinţă frumoasă pentru perechea umană originală, i–a stabilit acolo şi i–a binecuvînt. Şi pe urmă Dumnezeu şi–a evaluat toată activitatea lui creatoare declarînd că „toate sînt foarte bune“. (Genesa 1:28, 31) Aceasta înseamnă că Adam şi Eva au fost creaţi perfecţi, fără niciun singur defect în corp sau în minte. (Deuteronom 32:4;  Proverbe 10:22) Adam şi Eva au avut perspectiva vieţii eterne.

3. Ce ştiu savanţii despre capacitatea vieţii umane?

³ De interes foarte însemnat mai este că savanţii moderni ştiu faptul că corpul uman să reînnoieşte, sau să reproduce în mod continuu. Unii savanţi chiar zic şi cred că sub condiţii potrivite corpul uman este capabil să trăiască etern. Primitorul premiului Nobel, Dr. Linus Pauling explică felul cum ţesăturile şi structura corpului uman să înlocuiesc, şi teoreticeşte ar face aceasta la infinit. Biochimistul William Beck la fel a observat şi a zis: „După natura lucrurilor, nu există nicio singură bază ca să credem că moartea ar fi soarta inevitabilă a omului“. Dar în ciuda acestor fapte ştiinţifice; oamenii îmbătrînesc şi mor. Pentruce? Răspunsul satisfăcător să găseşte numai în Cuvîntul scris alui Dumnezeu, în Biblie.

REZULTATE NATURALE ALE NESUPUNERII

4. Ce probă a impus Dumnezeu asupra liu Adam şi Eva arătîndu–le seriozitatea supunerii?

⁴ Adam şi Eva cînd fuseseră creaţi, ei deveniseră partea sau filiala pămîntească a familiei sau organizaţiei superioare alui Dumnezeu care pe atunci deja includea un mare număr de creaturi spirituale în ceruri. Dumnezeu a fost Tatăl acelei pereche umane fiindcă el le predase viaţă. Darul vieţii a fost un dar condiţional; Adecă, a fost destinat să continue numai atîta timp cît ei vor satisface condiţia unei ascultări, sau supuneri iubitoare faţă de Tatăl lor ceresc. Asigurarea păcii şi păstrarea ordinei necesitează supunere faţă de o anumită lege superioară, aşa că Adam şi Eva au fost obligaţi să recunoască pe Dumnezeu ca Domnitorul lor Suprem. Înţeles–au ei aceasta stare de lucruri? Negreşit, fiindcă Iehova i–a pus la o mică încercare explicîndu–le seriozitatea acelei supuneri. Dumnezeu a zis lui Adam: „Din toţi pomii grădinei poţi să mînînci cu deplină satisfacţie. Însă întrucît priveşte pomul cunoştinţii binelui şi răului să nu mînînci din el; Pentrucă în ziua cînd vei mnca din el veri muri negreşit“. — Genesa 2:16, 17.

5. (a) Fost–a aceea o probă prea grea pentru ei? (b) Ce a însemnat „pomul oprit“?

 ⁵ Încercarea supunerii impuse a fost o condiţie foarte uşoară. Ei n–au fost privaţi de nimic esenţial, nicin–au fost însărcinaţti peste putinţele lor. A fost numai o probă mică prin care ei şi–ar fi putut dovedi că apreciază relaţia avută cu Dumnezeu. (1 Ioan 5:3) Oamenii cari vorbesc că acel „pom oprit“ ar fi însemnat oprirea relaţiilor sexuale sînt foarte greşiţi. Adevărul învederat ne arată tocmai contrariul. Dumnezeu le–a zis apriat: „Creşteţi, înmulţiţi–vă, umpleţi pămîntul.“ (Genesa 1:28) Interdicţia impusă a fost foarte simplă, care a însemnat că Dumnezeu a ales un sigur pom în toată grădina Edenului poruncind perechii umane să nu mînînce din el.

6. (a) Ce a însemnat numirea „pomul cunoştinţii binelui şi răului“? (b) Ce faptă rea cu privire la Tatăl lor ceresc savîrşise Adam şi Eva cînd mîncaseră din acel pom?

⁶ Dumnezeu a numit acel pom ales şi interzis „pomul cunoştinţii binelui şi răului“. Şi rezultatul porucii divine este simbolul că Dumnezeu îşi reservă tot dreptul să hotărească ce este „bine“ şi ce este „rău“ pentru toate făpturile lui. Pentru Adam şi Eva să participe din acel pom a însemnat că ei şi–au întors dosul către Părintele lor ceresc dînd la o parte conducerea şi bunăvoinţă lui perfectă. Aceasta probă mică şi simplă a însemnat foarte mult. Ea a simbolizat dependenţa omului de Creatorul lui şi recunoştinţa omului asupra autoriţăţii divine. Isus Cristos a aplicat aceasta regulă simplă asupra omenirii căzute dela starea perfecţiei zicînd că: „Cine este credincios în lucruri mici acela este credincios în lucruri mari; Şi cine este nedrept în lucruri mici acela este nedrept în lucruri mari“. (Luca 16:10) Regula aceasta a fost aplicată cu atît mai mult asupra acelor făpturi perfecte.

7. (a) Făptura aceea nevăzută care vorbise prin şarpe, ce zise el despre fructul acelui pom? (b) Ce făcuse Eva, şi ce făcuse Adam, după aceea?

⁷ Însă, chiar de ce depăşise Eva limitele acestei porunci şi legi ale lui Dumnezeu mîncînd din fructul oprit? Idea aceasta nu s–a conceput în mintea ei. Idea i s–a prezintat din partea unei creaturi spirituale mijlocindu–se de un şarpe  ordinar ca să vorbească pentru el. Aceea creatură spirituală este identificată în Biblie sub numirea de „Satan“, „Diavol“ şi „şarpele original“. (Apocalipsa 12:9) Aceea creatură invizibilă a vorbit prin mijlocirea acelui şarpe şi a dezminţit adevărul poruncii lui Dumnezeu citată de Eva. El apoi i–a prezintat fructul acelui pom ca ceva bun pentru ea ca să mănînce şi să fie asemenea lui Dumnezeu; Anume să hotărească singură că chiar ce este „bine“ şi ce este „rău“. Eva s–a hotărît imediat că fructul acestui pom este ceva de dorit. A călcat porunca lui Dumnezeu şi a mîncat din el. Iar apoi, Adam, capul şi bărbatul ei, cînd a aflat–o că ce făcuse la fel a mîncat din fructul oprit, unindu–se cu ea, în loc s–o corecteze. — Genesa 3:1–6; Iacob 1:14, 15; 1 Corinteni 11:3.

8. (a) De ce lucru se făcuseră ei vinovaţi prin fapta lor nelegiuită? (b) De ce facem bine ca să nu judecăm seriozitatea nesupunerii lui Adam şi Eva după felul cum se judecă nesupunerile şi furtişagurile din ziua de azi?

⁸ Prin acel fapt nelegiuit ei amîndoi deveniseră vinovaţi de păcat contra lui Dumnezeu; Şi aducînd asupra lor toată asprimea pedepsii păcatului. (1 Ioan 3:4) Dar cînd socotim dreptatea hotărîrii lui Dumnezeu să nu facem greşala multor oameni din ziua de azi cari judecă seriozitatea purtării lui Adam şi Eva într–un fel cu totului idiferent. Nesupunerea copiilor faţă de părinţi în ziua de azi este o întîmplare zilnică care adeseaori trece nepedepsită. Furtişagul  este o întîmplare zilnică şi considerată de neînsemnată dacă lucrurile furate sînt numai de o valoare neînsemnată. În ziua de azi spiritul de revoltă şi agităţiile contra autorităţii guvernului la fel sînt nişte evenimente zilnice. Însă aceste lucruri nu pot fi justificate. Aceasta situaţie rea în formă de atîtea fapte criminale şi delicte cari cresc mereu la număr şi intensitate să datoreşte faptului că părinţii şi alţii în autoritate nu-şi îndeplinesc datoria şi nu corectează din început aceste lucruri rele. — Proverbe 13:24; Ecleziastul 8:11.

9. (a) In vederea răului săvîrşit de Adam şi Eva, cum a fost Dumnezeu credincios faţă de sine însuşi, şi faţă de familia lui universală, cînd şi–a susţinut legea? (b) Ce pedeapsă suferiseră ei pentru păcatul lor?

⁹ Dumnezeu ne–a dat exemplul că faptele rele şi ilegale nu trebuie încurajate prin lipsa aplicaţiei pedepsii prescrise în legea lui. Neascultarea şi nesupunerea lui Adam şi Eva le–a dovedit lipsa dragostei lor faţă de Celce s–a îngrijit de ei întru–un fel aşa de minunat. Ei au fost vinovaţi de furtişag pentrucă au îndrăznit se-şi însuşască tocmai lucrul care Creatorul le–a spus că nu este al lor. Ba încă ceva mult mai rău fiindcă ei s–au unit cu duşmanul lui Dumnezeu; Şi prin acţiunea lor l-au făcut pe Dumnezeu mincinos. Iehova a fost obligat faţă de el însuşi şi de familia lui universală ca să–şi susţină legea. Dumnezeu şi–a apărat legea şi dreptatea; Şi ca rezultat al păcătuirii şi nelegiuirii lor de bună voie, Adam şi Eva au fost daţi afară din grădina Eden ca să moară. — Genesa 3:22–24.

10. Cum putem ilustra efectul acelui păcat cu o piesă mecanică, şi la ce a condus păcatul pe Adam şi Eva?

¹⁰ Efectul păcătoşiei şi ticăloşiei asupra lor poate fi bine ilustrat cu o piesă aleasă de maşinărie care nu este folosită în mod potrivit şi conform recomandaţiilor fabricantului. Maşinăria va desvolta anumite slăbiciuni, şi cu timpul îşi va înceta funcţia. Adam şi Eva tot la fel, ca rezultat al nepăsării şi nesocotinţii instrucţiilor şi recomandaţiilor Creatorului lor, şi–au pierdut perfecţia. Corpul şi mintea lor au început a se strica din ce în ce tot mai mult, încetîndu-şi funcţia şi activitatea, în  moarte. Acela a fost rezultatul natural al nesupunerii şi îndepărtării lor de Dumnezeu, venit asupra lor. (Genesa 3:16–19) În chipul acesta Adam, după ce şi–a uzat şi şi–a istovit toată vitalitatea corpului lui odată perfect, a murit la etatea de 930 de ani. Moartea lui Adam s–a completat asupra lui în cadrul acelei „zile“ simbolice de o mie de ani prezise şi predeterminate de Dumnezeu. — Genesa 5:5; 2 Petru 3:8.

EFECTUL ASUPRA URMAŞILOR

11. Cum ne explică Biblia că pentruce ne îmbolnăvim şi murim?

¹¹ Dar fiindcă noi în ziua de azi nu sîntem vinovaţi de neascultarea şi nesupunerea acelei legi date în Eden, de ce ne îmbolnăvim, îmbătrînim, şi murim? Motivul este că toţi urmaşii lui Adam au fost născuţi după păcătuirea şi nesupunerea lui. În chipul acesta noi toţi cădem în păcatul şi moartea lui prin efectul moştenirii naturale. Toată omenirea procedează dela Adam şi Eva, şi ca urmare toţi moştenesc imperfecţia lor. Cartea Biblică alui Iov ne spune că: „Nimeni nu poate produce ceva curat din ceva necurat“. (Iov 14:4) La Romani 5:12, Biblia ne mai explică: „Prin un singur om (Adam) a intrat în lume păcatul şi prin păcat a intrat moartea; Şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor“. Chiar dupăcum nişte piese mecanice perfecte nu pot fi produse din nişte fonte stricate sau imperfecte, tot aşa Adam odată căzut la imperfecţie n–a putut produce copii perfecţi, liberi de păcat. — Psalm 51:5.

12. Cum să compară efectul păcatului lui Adam şi Eva cu efectul căzut asupra copiilor unor părinţi cari trăiesc imoraliceşte?

¹² Efectul păcatului lui Adam şi Eva asupra urmaşilor lor să poate compara cu efectele produse asupra unor copii din nişte părinţi cari trăiesc o viaţă imorală şi contrară legii lui Dumnezeu. Organele sexuale ale acestor părinţi, primite dela Dumnezeu pentru reproducerea de copii, sînt nesănătoase, corupte, şi morbide; Şi copii acestor fel de părinţi „necuraţi“ vor fi născuţi cu anumite imperfecţii, sau defecte fizice sau mintale din pricina păcatelor părinţilor lor. Părinţii nostri originali deveniseră „necuraţi“, imperfecţi, şi supuşi aceluiasi fel de  îmbolnăvire, şi moarte. Ei au putut transmite copiilor lor nimic mai mult decît calităţile rele posedate de ei, anume: Imperfecţia, un viitor morbid, şi moarte. Aceste sînt cauzele din cari noi toţi ne îmbolnăvim, îmbătrînim, murim, şi în toată viaţa noastră muribundă sîntem înclinaţi numai spre lucruri rele.

13. Ce deosebire există între păcătuirea cu voie, şi păcătuirea fără voie?

¹³ Însă din punctul de vedere drept există o mare deosebire între greşeli şi alte rele neintenţionate din cauza acestui păcat moştenit; Şi faptele rele făcute de bună voie şi cu deplină cunoştinţă. (1 Ioan 5:16) Iertarea milostivă alui Dumnezeu pentru greşelile neintenţionate făcute numai din cauza slabiciunilor moştenite, va fi primită numai dacă persoana vinovată va fi în adevăr mustrată sau remuşcată de conştiinţa ei proprie. (Proverbe 28:13) O astfel de persoană odată iertată trebuie să fie absolut conştiincioasă că odată ce cunoaşte ce este bine nu va mai urmări ce este rău şi contrar bunăvoinţii lui Dumnezeu. Acest fel de purtare ar însemna pierderea îngăduinţii lui Dumnezeu care va fi urmată de pierderea vieţii. — Deuteronom 30:15–20; Evrei 10:26, 27.

14. Ce aprovizionare a întocmit Dumnezeu pentru mîntuirea omenirii din păcat şi moarte?

¹⁴ Ce fericiţi sîntem că Iehova a întocmit o aprovizionare iubitoare spre mîntuirea pocăiţilor adevăraţi din efectele păcatului şi morţii moştenite. Aceasta mîntuire minunată va veni prin sacrificiul răscumpărător alui Isus Cristos. Biblia ne explică aceasta aprovizionare iubitoare şi zice: „Dumnezeu a trimes în lume pe singurul născut Fiul al său pentruca noi să dobîndim viaţă prin el“. (1 Ioan 4:9) În chipul acestă, la timpul predeterminat alui Dumnezeu, şi sub domnia Împărăţiei Fiului său: Imperfecţia umană moştenită va fi sustrasă, sau ridicată, şi omenirea nu va mai simţi efectele păcatului Adamic. Atunci moartea moştenită dela Adam nu va mai avea nicio putere asupra noastră. (Apocalipsa 21:3, 4) Cine se va putea bucura de aceste binecuvîntări minunate? Toţi ceice vor urmări şi vor profita de acest aranjament iubitor alui Iehova dovedindu-şi dragostea faţă de el şi păzindu–i poruncile. — Ecleziastul 12:13.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Adam a călcat porunca simplă alui Dumnezeu de bună voie