„Ieşiţi din mijlocul lor“
Capitolul 15
„Ieşiţi din mijlocul lor“
1. Dacă de fapt iubim dreptatea şi adevărul, ce trebuie să urîm şi de ce să ne păzim?
IEHOVA porunceşte celorce–l iubesc şi–i servesc să se păzească de orice formă de închinare falsă. Biblia vorbeşte despre Fiul lui Dumnezeu zicînd: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urît nedreptatea“, arătîndu–ne că din motivul acesta Tatăl său ceresc i–a acordat o binecuvîntare specială, înălţindu–l la poziţia de rege peste împărăţia lui Dumnezeu. (Evrei 1:9) De aici urmează învăţătura că oricine iubeşte adevărul şi dreptatea în realitate; Acela în acelaşi timp urăşte şi să păzeşte de tot ce este fals, nedrept, şi neplăcut lui Dumnezeu. Numai în chipul acesta ne putem bucura de protecţia lui Dumnezeu acum cît şi în timpul execuţiei judecăţii lui asupra celorce–i nesocotesc bunăvoinţa.
2. Dacă vedem deosebirea dintre ceice servesc lui Dumnezeu şi ceice nu–i servesc, ce purtare ni să cere? Pentruce?
2 Dumnezeu a prezis de multă vreme că el va avea un popor care–i va fi o „comoară deosebită“; Şi că atunci toţi cei pricepuţi vor vedea deosebirea între cei drepţi şi cei nedrepţi; Şi între ceice–i servesc şi ceice nu–i servesc. (Maleahi 3:17, 18) Dacă tu cititorule vezi aceasta deosebire prorocită eşti obligat să te porţi potrivit. Orice purtare nepotrivită, sau necorespunzătoare îţi va pune în pericol şansele de a-ţi dobîndi viaţa eternă promisă. Dar ce este purtarea ce ni să cere acum? Cuvîntul lui Dumnezeu ne desluşeşte zicînd: „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce relaţie are dreptatea cu nedreptatea? Cum poate lumina fi împreunată cu întunerecul? Ce tovărăşie pot avea credincioşii cu cei necredincioşi?“ Şi pentru motivele că între cei drepţi şi cei nedrepţi nu poate exista nicio relaţie potrivită, Dumnezeu porunceşte: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi rămîneţi deosebiţi“. — 2 Corinteni 6:14–17.
IEŞIREA DIN „BABILONUL CEL MARE“
3. Ce cuvinte similare vorbise Dumnezeu poporului său exilat în Babilonul antic? Fost–au ei lipsiţi de vreun bine prin aceasta?
3 Pe timpul cînd poporul din vechime alui Dumnezeu erau exilaţi în Babilonul antic, Iehova le poruncise în cuvinte asemănătoare cu cele de mai sus, anume: „Eu Iehova sînt Dumnezeul vostru. Eu vă dau învăţătura pentru binele vostru; Şi vă conduc pe calea ce trebuie să mergeţi. Dacă voi a-ţi fi ascultat poruncile şi invăţăturile mele; Pacea voastră ar fi fost ca un fluviu; Şi dreptatea voastră ca valurile mării . . . Numele vostru n–ar fi fost şters şi nimicit dinaintea mea. Ieşiţi din Babilon“. (Isaia 48:17–20) Dumnezeu a făcut posibilă ieşirea poporului său din Babilon, astfel făcînd un mare bine celorce–l iubeau, prin faptul că Babilonul cel antic a fost dărîmat în anul 539 e.n.; Şi poporul său a ieşit de acolo ca popor liber.
4. (a) Dacă Babilonul antic nu mai există, de ce vorbeşte Dumnezeu despre un alt Babilon? (b) Cum este reprezentat acest Mare Babilon modern în Apocalipsa, capitolul 17?
4 Însă dacă acel Babilon antic şi–a încetat existenţa, ajungînd la o stare de ruine; Pentruce mai vorbeşte Dumnezeu acum despre un alt Babilon, care e denumit în Biblie „Babilonul cel Mare“? Pentruce mai vorbeşte Dumnezeu poporului său din ziua de azi, repetînd aceleaşi cuvinte de avertizare: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, dacă nu vreţi să vă împărtăşiţi de păcatele ei; Şi nu vreţi să ajungeţi loviţi de urgiile ei“. (Apocalipsa 18:4). În capitolul anterior, acest Babilon modern este întruchipat şi simbolizbat prin o femeie imorală pusă călare sau stăpînă peste „popoare, limbi, naţiuni, şi mulţimi“. Femeia ne este descoperită şi declarată că ea „are o împărăţie peste împărăţiile pămîntului“; Şi că ea petrece o viaţă necinstită şi imorală cu domnitorii acestor împărăţii aici pe pmînt. — Apocalipsa 17:1, 2, 15, 18.
5. (a) Este Babilonul cel Mare o împărăţie politică? (b) Din ce motive nu poate fi acest Babilon modern o împărăţie comercială? (c) Din ce motive ne arată Biblia că aceasta împărăţie religioasă este ca o femeie imorală?
5 Adecă, Babilonul cel Mare din ziua de azi formează o împărăţie superioară, o supraîmpărăţie, sau un fel de imperiu puternic peste tot pămîntul. Dar ce fel de imperiu este Babilonul acesta? Faptul că femeia „săvîrşeşte desfrînări cu regii pămîntullui“ denotează că ea nu reprezintă puterile politice, dar coexistă şi cooperează cu aceste puteri. (Apocalipsa 17:2) Şi faptul că după distrugrerea ei, „negustorii pămîntului, cari s–au îmbogăţit în urma desfătărilor ei, stau la distanţă şi să tînguiesc“ la fel denotează că ea nu reprezintă pe marii comercianţi, sau puterile comerciale, dar coexită şi cooperează cu aceste puteri. Aşadar că „Babilonul cel Mare“ nu este un imperiu politic, şi nici un imperiu comercial. (Apocalipsa 18:11, 15) Dar să poate că acest Mare Babilon modern să reprezinte un imperiu religios? Sau că „femeia pusă călare peste popoare“ să reprezinte organizaţiile bisericeşti şi puterile ecleziastice de peste tot pămîntul? Istoria lumii documentează că religia întotdeauna a exercitat o mare influenţă, nu numai asupra poporului, dar şi asupra puterilor politice şi comerciale. Deci, aceasta „femeie desfrînată“ reprezintă un imperiu religios. Însă din ce motive zice Biblia că femeia este o „desfrînată“ sau o prostituată? Insăşi Biblia ne desluşeşte aceste motive. Anume: Oricine amestecă religia cu politica comite o „desfrînare“ spirituală. În Creştinătate, toţi ceice pretind că servesc lui Dumnezeu devin necredincioşi cînd intră în relaţii cu puterile politice ale lumii acesteia; Şi ca atare sînt socotiţi şi asemănaţi cu nişte femei prostituate. — Ezechiel 16:1, 2, 28–30; Iacob 4:4.
6. Unde şi–a luat religia falsă începutul ei după potop, şi cum au devenit învăţăturile şi obiceiurile ei răspîndite peste tot pămîntul?
6 Religia falsă şi–a luat începutul în scurtă vreme după potopul universal pe timpul lui Noe. Începutul acestei religii false a avut loc în Babilonul antic cînd Nimrod s–a înălţat pe sine însuşi „impotriva lui Iehova“. Citim cum Iehova a intervenit prin faptul că le–a „încurcat limba“ şi ei apoi „s–au împrăştiat peste toată faţa pămîntului“. Astfel că din „un singur popor vorbind o singură limbă“ dar conduşi de o religie falsă; Ei au plecat de acolo dezbinaţi în multe popoare vorbind multe limbi, dar fiecare şi–a luat cu sine aceleaşi obiceiuri şi tradiţii religioase false. (Genesa 10:8–10; 11:4–9) Profesorul Morris Jastrow, în cartea lui intitulată: „Religia în Babilonia şi Asiria“, pagina 701, ne documentează cum „cugetarea şi activitatea religioasă din Babilonia au produs impresii profunde asupra civilizaţiilor şi dezvoltărilor culturale peste toată lumea antică“.
7. De unde provin atîtea învăţături şi obiceiuri religioase ce există azi?
7 De aici urmează adevărul că multe din învăţăturile, tradiţiile, şi obiceiurile religioase ale popoarelor din ziua de azi îşi găsesc originea lor comună în religia falsă a Babiloniei antice; Chiar dacă multe persoane nu-şi dau seama de acest adevăr istoric. Dar să considerăm numai puţine din aceste învăţături, tradiţii, şi obiceiuri religioase.
8. (a) Ce sînt unele din învăţăturile religioase Babilonice? (b) Sînt aceste învăţate în Cuvîntul lui Dumnezeu?
8 Între învăţăturile religioase principale ale Babilonului antic, erau: (1) Închinarea unei triade, sau treimi de divinităţi, sau dumnezei; (2) Credinţa că sufletul omului nu poate muri; (3) Credinţa că persoanele după moarte sînt supuse unor suferinţe, sau chinuri într–o lume subterană sau regiune de „drumuri neînturnate“. (4) Închinarea la chipuri şi icoane, la fel este o datină religioasă moştenită dela Babilonenii antici. În capitolele anterioare am arătat că Biblia nu ne învaţă acest fel de lucruri. Dar vedem noi aceste datini şi obiceiuri în organizaţiile religioase din ziua de azi?
9. (a) În ce chip desemnează Biblia că o religie face parte din Babilonul cel Mare? (b) Faptul că Dumnezeu prezice distrugerea subită a acestui Mare Babilon, ce urgenţă ni să prezintă?
9 Oricare din aceste învăţături Babilonice, ca: „Treimea“, nemurirea sufletului, chinul etern în iadul de foc, închinarea la icoane sau alte chipuri; Cum şi orice altă doctrină contrară Cuvîntului inspirat alui Dumnezeu, indică faptul că religia care le practică şi le propagă este o religie falsă; Şi că face parte din Babilonul cel Mare. O religie poate uşor să pretindă că practică, şi că recomandă închinarea Dumnezeului adevărat care a inspirat Biblia; Şi poate chiar să întrebuinţeze numele Fiului său, Isus Cristos; Dar ce valorează toate aceste pretenţii superficiale dacă ea este contaminată cu învăţături şi obiceiuri Babilonice? (Galateni 5:7–9; Matei 7:22, 23) Dumnezeu a prezis că urgiile de „moarte, tînguire, şi foamete“ vor veni asupra acestui Mare Babilon subit, „în o singură zi“. Aşa că este o chestiune de mare urgenţă, şi pentru binele nostru, ca să ne separăm de tot de orice parte a acestui imperiu, sau împărăţie de religii false. — Apocalipsa 18:8.
10. (a) Poate cineva „ieşi din mijlocul lor“ dacă el îşi va continua tovărăşia cu vreo religie care propagă doctrine false? (b) Cum trebuie să înştiinţăm organizaţia religioasă la care am făcut parte, că ne–am retras din ea?
10 Dar ce înseamnă ca să „ieşim din mijlocul lor“? Este destul ca numai să recunoaştem şi să admitem cu mintea noastră existenţa acestor doctrine Babilonice false; Dar în acelaşi timp să rămînem asociaţi cu organizaţia religioasă care le practică şi le propagă? În adevăr, n–ar fi aceasta o purtare ipocrită? N–ar însemna aceasta că noi direct sau indirect susţinem ceva ce noi ştim că Dumnezeu condamnă? Cum ar putea cineva avea o astfel de purtare şi în acelaşi timp să se considere că este pe deplin supus poruncii lui Dumnezeu: „ieşiţi din mijlocul lor şi rămîneţi deosebiţi . . . şi n–aveţi nicio atingere de lucruri necurate“. (2 Corinteni 6:17) Toţi ceice nu vreau să fie prinşi şi distruşi la porunca lui Dumnezeu, cum au fost poporul adunat la templul lui Baal pe timpul lui Iehu; Sînt avizaţi să se debaraseze de toate organizaţiile Babilonului celui Mare. Adecă, trebuie să încetăm de a mai participa în activităţile lor. (2 Regii 10:20–27) Sîntem îndatoraţi să-i anunţăm că ne retragem din organizaţiile lor. Numai în chipul acesta putem înceta de a mai „şchiopăta între două diferite păreri“ încercînd să „participăm la masa lui Iehova“ şi în acelaşi timp la „masa demonilor“ şi voind să „întărîtăm pe Iehova la gelozie“. — 1 Regii 18:21; 1 Corinteni 10:21, 22.
11. Ce ne descopere Biblia despre mişcările ecumenice sau interconfesionale?
11 Dar ce vom zice despre consiliile bisericeşti interconfesionale sau ecumenice în interesul unirii religiilor? Sînt aceste mişcări după bunăvoinţa lui Dumnezeu? Biblia ne arată faptul că Iehova n–a permis niciun fel de unire între Izraeliţi şi Canaaniţi. (Deuteronom 7:3, 4) Ce zice Fiul lui Dumnezeu despre acest fel de unire cu diferite credinţe religioase? Biblia la fel ne arată faptul că Isus deloc nu s–a interesat ca să unească sectele Iudaismului de pe timpul acela; Ci tocmai dimpotriva, el a condamnat toate acele secte religioase false, zicînd: „Nimeni nu poate veni la Tatăl decnît numai prin mine“. — Ioan 14:6; Vezi şi Matei 23:13, 38.
NUMAI O POZIŢIE FIXĂ DE PARTEA ADEVĂRULUI NE VA ADUCE BINECUVÎNTĂRI
12. (a) Cînd ne desfacem de vreo închinare falsă, ce ni să poate întîmpla din partea rudelor noastre? (b) Ce dragoste este pusă la încercare prin aceasta desfacere?
12 Dar să ştim că o rupere completă de aceste religii false ne va pricinui anumite probleme. Isus ne avertizează că înseşi rudele noastre apropiate se vor întoarce împotriva noastră. Şi ne sfătuieşte că chiar dacă aceste persoane potrivnice vor fi aşa de intime şi de scumpe ca membrii familiel noastre, să nu ne lăsăm influenţaţi din partea lor. (Matei 10:32–37) Adecă, aceasta nu este o chestiune de o iubire mai mică faţă de aşa fel de împotrivitori; Ci numai că cît de mare şi de tare este iubirea noastră pentru Iehova Dumnezeu şi Cuvîntul său adevărat.
13. (a) Răbdarea noastră pentru adevăr va avea ce fel de efect asupra rudelor noastre? (b) Dar ce asigurare ne dă Dumnezeu?
13 De fapt, hotărîrea noastră fixă de partea adevărului va lucra spre binele rudelor noastre cari ni să împotrivesc; Şi orice consimţămînt din partea noastră faţă de părerile for contrare numai cît le va încuraja opoziţia contra adevărului. Numai purtarea cuviincioasă faţă de adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu ne va putea aduce fericirea, binecuvîntarea, şi îmbunătăţirea personală ce–o dorim. Cu timpul, rudele noastre vor începe să aibă simpatie faţă de noi recunoscîndu–ne purtarea înţeleaptă şi apreciind valoarea adevărului. Biblia ne îndeamnă să muncim şi să îmbrăţişăm aceasta speranţă. (1 Corinteni 7:12–16; 1 Petru 3:1, 2) Însă să ştim că aceasta purtare cuviincioasă să fim pacienţi şi să ne exercităm credinţa şi dragostea în faptul că calea lui Dumnezeu este cea mai bună pentru noi. Aceasta purtare bună şi potrivită ne va da asigurarea că sîntem conduşi, apăraţi, şi susţinuţi de puterea lui Dumnezeu. — Romani 8:38, 39.
14. (a) Aşteaptă Dumnezeu ca persoanele mai vîrstnice să se desfacă de religiile false şi să se unească cu religia adevărată? (b) Ce va fi viitorul acestor persoane?
14 Unii vor zice că ei deja sînt persoane vîrstnice şi este prea tîrziu să–şi schimbe cursul vieţii. Însă Iehova Dumnezeu care să numeşte pe sine însuşi ca cel mai „Vîrstnic în Zile“ solicită atenţia acestor persoane înaintate în vîrstă să se unească şi să-i aducă laudă. (Daniel 7:9; Psalm 148:12, 13) În Cuvîntul său citim că bătrîneţea nu va scuza pe ceice refuză să se desfacă de ce Dumnezeu condamnă; Şi că „perii albi sînt o cunună de cinste cînd umblă în calea dreptăţii“. (Proverbe 16:31; Vezi şi Ezechiel 9:4–6) Niciodată nu este prea tîrziu în cursul vieţii omului ca să se pună în acord cu ceeace recunoaşte că este adevărul, aşa fixîndu-şi picioarele pe calea ce duce la viaţă eternă. — Proverbe 10:22.
15. (a) Cum vom fi binecuvîntaţi dacă ne vom îndepărta de ceice practică religii false? (b) Cu cine trebuie să ne unim?
15 Dacă ne vom lua o acţiune pozitivă ca să ieşim din mijlocul celorce practică religia falsă, noi vom intra în o relaţie binecuvîntată şi fericită cu Dumnezeul nostru Iehova. (2 Corinteni 6:17, 18) Dar chestiunea aceasta nu să termină cu „ieşirea“ dintre ceice practică şi propagă forme de închinări contrare Cuvîntului lui Dumnezeu. Chestiunea aceasta mai cuprinde porunca lui Dumnezeu ca nu cumva să ne uităm de „adunarea noastră“. (Evrei 10:24, 25) Cu cine trebuie să ne „adunăm“? Cu ceice să închină lui Dumnezeu în spirit şi în adevăr. Dumnezeu vorbeşte despre acest fel de închinători, sau adoratori, zicînd: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu“. — 2 Corinteni 6:16.
16. Dacă vom participa la întrunirile martorilor lui Iehova ce vom observa (a) cu privire la colecte de bani (b) la întruniri? (c) la atitudinea persoanelor întrunite?
16 Ceice formează organizaţia martorilor Creştini ai lui Iehova sînt persoanele cari să „deosebesc“ de toate aceste multe religii ale păgînătăţii şi ale Creştinătăţii. Toţi aceştia martori au fugit din Babilonul cel Mare. Oricine va participa la întrunirile lor în localurile teocratice, sau alte localuri, va vedea şi va înţelege imediat aceasta „deosebire“, care nu constă numai din locul întrunirii şi din faptul că aici nu să fac colecte de bani; Ci aceasta deosebire principală să observă prin atitudinea lor generală unii faţă de alţii. Toate întrunirile acestui popor „deosebit“ reprezintă studii Biblice cari pun accente speciale asupra principiilor aplicate la viaţă zilnică şi metodelor de învăţămînt public şi particular al Cuvîntului lui Dumnezeu. Martorii reprezintă persoane sincere în „căutarea împărăţiei şi dreptăţii lui Dumnezeu“ şi producerea fructelor spiritului lui Dumnezeu. — Matei 6:33; Galateni 5:22, 23.
17. De ce este important să participăm de regulă la întruniri?
17 Participarea ocazională la aceste întruniri ne va satisface curiozitatea, însă dacă voim să progresăm în serviciul lui Dumnezeu trebuie să devenim ca Creştinii primitivi cari socoteau adevărul de o valoare foarte mare; Şi cari „stăruiau în învăţătura apostolilor . . . şi la participarea zilnică în templu în deplin acord“. (Fapte 2:42, 46) Dezvoltarea credinţii adevărate, aprecierea, şi convingerea că avem o lipsă absolută de aprobarea lui Dumnezeu, poate veni numai prin o participare regulată la aceste întruniri Creştine.
18. Ce promisiune dă Isus acelora cari vor „ieşi“ din Babilonul cel Mare şi se vor întovărăşi de regulă cu poporulu lui Iehova?
18 Ruperea completă de acest Mare Babilon modern ne va costa a anumită pierdere de prieteni şi torvarăşi; Dar aceasta pierdere va fi contrabalansată prin un mare cîştig de prieteni şi tovarăşi adevăraţi prin participarea de regulă la toate întrunirile poporului lui Iehova. Întocmai ca ucenicii lui Isus cari la fel au suferit acest fel de pierderi prin faptul că au devenit urmaşii lui Isus; Noi acum ne bucurăm şi vedem împlinirea promisiunii lui de „o sută de ori mai mare“ în cîştigarea de fraţi, surori, şi domicilii în cari sîntem bine primiţi. Noi deja facem parte din o familie mare de fraţi Creştini a căror dragoste şi prietenie este sinceră şi adevărată. Dar pe lîngă acest mare cîştig, mai avem speranţa vie a vieţii eterne „în sistemul viitor“ alui Dumnezeu. — Marcu 10:28–30; Psalm 27:10.
19. (a) Cum îşi foloseşte Dumnezeu organizaţia lui vizibilă spre binecuvîntarea noastră? (b) Aşadar că ce cale înţeleaptă ni să cere să urmăm?
19 Iehova Dumnezeu are o organizaţie vizibilă folosită la instruirea şi echiparea noastră pentru viaţă în sistemul lui cel nou şi drept. După trecerea acestui sistem rău, bunăvoinţa şi guvernul lui Dumnezeu va domina pretutindenea. (Daniel 2:44) Poporul aprobat va fi singurul popor rămas cu care vom mai putea avea tovărăşie. Numai legea lui va declara ce este bine şi ce este rău. Numai una singură religie va exista. Cea mai înţeleaptă cale de urmat acum este să ne supunem bunăvoinţii lui Dumnezeu şi să profităm de învăţămîntul prescris în Cuvîntul scris al său, care este Sfînta Biblie. Numai în chipul acesta vom putea dovedi că noi în actualitate dorim viaţa eternă promisă şi rezervată pentru noi în sistemul cel nou şi drept alui Dumnezeu. — Psalm 86:10; Proverbe 4:10–13.
[Întrebări de studiu]
