Capitolul 6

Isus Cristos, împuternicitul prin care Dumnezeu binecuvîntează omenirea

1. În ce ne este absolut necesar să avem credinţă dacă voim să moştenim binecuvîntările vieţii eterne?

ARANJAMENTUL iubitor pus la cale de Iehova prin Fiul său ca să binecuvînteze persoane alese din toate rasele şi naţiunile. Dumnezeu va dezrobi omenirea din toate asupririle, din păcat, şi din moarte, asigurîndu–i un viitor minunat. Dar noi trebuie să ştim şi să apreţuim faptul că aceasta fericire minunată va fi adusă omenirii prin Isus Cristos. Din acest considerent Dumnezeu a inspirat pe apostolul Petru să vorbească despre Isus, desluşindu–ne că: „Nu este mîntuire în nimeni altul, pentrucă sub cer nu există un alt nume dat între oameni prin care trebuie să fim mîntuiţi“. (Fapte 4:12) De aici urmează că numai prin dobîndirea unei cunostinţe adevărate asupra acestui aranjament iubitor, şi prin exercitarea credinţii noastre asupra acestui scop alui Dumnezeu în legătură cu Cristos, vom putea primi aceste fericiri minunate ale vieţii eterne.

2. (a) Ce binecuvîntare a promis Dumnezeu lui Avraam, şi cine s–a dovedit de „sămînţa“ lui? (b) Spre cine au privit preoţia şi sacrificiile din legea Mozaică? (c) Cine ne arată Biblia că va fi Regele împărăţiei lui Dumnezeu?

² Oamenii credincioşi din vechime au aşteptat mii de ani să vadă realizarea acestei speranţe, şi toată aşteptarea lor a fost bazată numai pe promisiunile lui Dumnezeu. Iehova a promis Evreului şi capului de familie Avraam că „toate naţiunile pămîntului vor fi binecuvîntate  prin sămînţa“ lui. Iar apoi „la încheierea zilelor“ acelei lungi aşteptări s–a produs dovada că partea principală a acelei „sămînţe“ promise a fost Isus Cristos. (Genesa 22:18; Galateni 3:14–16, 28, 29) Prin legea dată în Israel, Dumnezeu a prevăzut o clasă de preoţi care să oferă sacrificii, prin cari două lucruri s–a prevestit venirea lui Isus ca preot superior care-şi va ofera însăşi viaţa lui umană ca sacrificiu vrednic pentru iertarea definitivă a păcatelor şi dezrobirea din puterea morţii. (Galateni 3:24; Evrei 9:11, 2; Ioan 1:29) Iehova a mai prezis că împuternicitul care va aduce omenirii o pace eternă va fi născut în familia domnitoare a Regelui David şi va deveni Regele împărăţiei lui Dumnezeu care va domni peste tot pămîntul. Cu ocazia anunţării naşterei lui Isus, îngerul Gavril a zis: „Acesta va fi un om mare, va fi numit Fiul Celui Preaînalt, şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David“. (Luca 1:32; Vezi Isaia 9:6, 7; Daniel 7:13, 14) Adecă, tot Cuvîntul scris alui Dumnezeu ne îndreaptă atenţia asupra lui Isus Cristos pe care Iehova Dumnezeu l–a ales şi l–a împuternicit să administreze binecuvîntările vieţii eterne asupra omenirii. — Luca 2:25–32; Filipeni 2:9–11.

PREEXISTENŢA LUI ISUS

3. (a) În ce chip este Isus „cel dintîi născut“ Fiu alui Dumnezeu? (b) În ce chip zice Biblia că Isus este „singurul născut“ Fiu alui Dumnezeu?

³ Ştii tu cititorule că Isus a trăit o viaţă lungă şi glorioasă înainte de ce fusese născut ca om aici pe pămînt? Biblia ne spune că el a fost „cel dintîi născut“ Fiu alui Dumnezeu. Aceasta ne învaţă că el a fost creat înainte de toţi ceilalţi fii ai familiei lui Dumnezeu. Isus totodată a mai most „singurul născut“ Fiu alui Dumnezeu, sub înţelesul că el a fost Fiul unic creat direct de Iehova Dumnezeu; Iar toţi ceilalţi deveniseră în existenţă prin el ca Agentul Principal alui Dumnezeu. Astfel că, mult înainte de ce fusese născut ca copil uman aici pe pămînt, Isus a existat şi a servit în domeniul invizibil al cerului unde era numit şi cunoscut ca „Cuvîntul“ sau purtătorul de cuvînt alui Dumnezeu. — Ioan 1:3, 10, 14; Coloseni 1:15–17.

4. Cum ne descopere Isus faptul că el a trăit în cer înainte de ce a venit pe pămînt?

 ⁴ În vederea acestor fapte, Isus a vorbit despre sine însuşi drept şi cuviincios, zicînd: „Adevărat vă spun că eu am fost înainte de Avraam“; Şi: „Eu sînt pînea cea vie care s–a coborît din cer“. (Ioan 8:58; 6:51; 6:5) Apoi cu privire la funcţia înaltă purtată de el în cer, Isus s–a rugat zicînd: „Părinte, proslăveşte–mă lîngă tine însuţi cu slava pe care am avut–o lîngă tine înainte de crearea lumii“. — Ioan 17:5.

VIAŢA LUI ISUS AICI PE PĂMÎNT

5. (a) La îndeplinirea timpului lui Dumnezeu ca fiul său să devină om aici pe pămînt, ce a făcut Dumnezeu? (b) Cum a fost posibil ca copilul Isus să fie născut liber de păcatul lui Adam?

⁵ În deplină armonie cu scopul lui Dumnezeu pentru binecuvîntarea oamenilor de credinţă, a juns împlinirea timpului că acset Fiu ceresc să devină om pe pămînt; Şi realizarea acestul fapt a necesitat o lucrare minunată din partea lui Dumnezeu. Prin serviciul spiritului sfînt, sau a forţei active alui Dumnezeu, Iehova a transferat viaţa cerească alui Isus în uterul, sau mitra unei fecioare Iudee cu numele Maria. Îngerul Gavril a fost trimis s–o anunţe dinainte despre aceasta întîmplare miraculoasă, şi să-i zică: „Nu te teme Mario . . . Spiritul sfînt va veni peste time, şi vei fi umbrită de puterea Celui Preaînalt. De aceea, celce va fi născut din tine va fi sfînt, şi va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.“ (Luca 1:30, 35; Ioan 1:30–35) Toată opera aceasta a fost îndeplinită prin puterea Creatorului. Noi ştim şi înţelegem că Acela care a format pe cea dintîi femee înzestrînd–o cu puterea să producă şi să nască copii acela a avut puterea să cauzeze o femee să conceapă un copil fără intervenţia vreunui om Însuşi Dumnezeu devenind direct responsabil de viaţa copilului. Acest copil Isus, n–a fost Dumnezeu, ci numai Fiul lui Dumnezeu. El a fost un om perfect, neatins, nepătat de păcatul lui Adam. Îngerul lui Iehova a explicat aceasta posibilitate cînd a zis că „puterea Celui Preaînalt“ va fi responsabilă; Aceiaşi putere a controlat creşterea şi desvoltarea copilui în mitra Mariei.

6. (a) Unde s–a născut Isus, conform prorociilor Biblice? (b) Pentruce a fost Isus botezat în apă?

 ⁶ Conform prevestirii făcute cu secole înainte, Isus a fost născut în Betleemul din Iudea, în cetatea Regelui David. (Mica 5:2) El a trăit cu mama lui, şi cu tatăl vitreg al lui, cu Iosif, lucrînd la meseria de dulgher pînă cînd a ajuns la etatea de treizeci de ani. Acela a fost timpul hotărît alui Dumnezeu ca el să se ocupe de o altă lucrare. Isus imediat s–a dus la Ioan Botezătorul, şi a fost botezat, sau cufundat de tot în apa fluviului Iordan. Prin aceasta Isus s–a prezintat pe sine însuşi înaintea lui Dumnezeu ca să înceapă lucrarea pentru care Dumnezeu l–a trimes pe pămnt. Prin faptul că s–a supus să fie botezat Isus ne–a pus înainte un exemplu pe care toţi urmaşii lui credincioşi trebuie s-l îndeplinească şi să fie botezaţi. — Matei 28:19, 20.

7. Ce a făcut Dumnezeu la botezul lui Isus?

⁷ Dar încă ceva s–a mai petrecut la Iordan, cînd cerurile s–au deschis, spiritul lui Dumnezeu a fost revărsat asupra lui Isus, şi însuşi Dumnezeu a vorbit din cer zicînd: „Acesta este Fiul meu cel preaiubit, pe care Eu l–am aprobat“. (Matei 3:16, 17) Adecă, o garanţie directă din partea lui Dumnezeu că Isus era persoana promisă şi prezisă de toţi prorocii lui Dumnezeu din vechime. Astfel, acolo la Iordan Isus fost declarat, uns prin spiritul sfînt, şi împuternicit de Dumnezeu ca să servească ca preotul cel mare şi Regele împărăţiei lui Dumnezeu; Şi să propovăduiască împărăţia aici pe pămînt. (Luca 4:16–21) Aceasta a fost lucrarea desemnată pentru el.

8. De ce nu s–a reţinut Isus dela întrebuinţarea numelui personal alui Dumnezeu, şi dela vorbirea adevărului? Ce trebuie să facm noi acum?

⁸ Isus a îndeplinit aceasta lucrare de propovăduire a Cuvîntului lui Dumnezeu, şi a învăţat pe ucenicii lui să o îndeplinească în tot timpul de trei ani şi jumătate după ce fusese botezat. (Luca 8:1) Multe persoane superstiţioase de pe atunci se temeau să întrebuinţeze numele personal alui Dumnezeu, dar Isus a păşit înainte curajos făcîndu–le cunoştinţă despre acel nume sfînt. (Ioan 17:26) Isus totdeauna a vorbit adevărul, chiar dacă adevărul era  nepopular. Prin lucrarea şi purtarea lui ne–a lăsat un exemplu ca să-l urmăm dacă voim să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Însă lucrarea lui Isus a inclus ceva mai mult decît propovăduirea.

DEZROBIREA DIN PĂCAT ŞI MOARTE

9. (a) După Matei 20:28, din ce alt motiv a venit Isus pe pămînt? (b) Ce este preţul răscumpărării prevăzut de Isus pentru scăparea noastră din robia păcatului şi a morţii?

⁹ Isus a ştiut că venirea lui pe pămînt a fost o parte integrantă a aranjamentului lui Dumnezeu pentru liberarea omenirii din păcat şi moarte. El a amintit aceasta parte importantă cînd a zis: „Fiul omului a venit. . . . ca să–şi dea sufletul ca schimb de răscumpărare pentru mulţi“. (Matei 20:28) Dar exact ce înseamnă aceasta? Cuvîntul „răscumpărare“ este sau reprezintă preţul cerut ca schimb pentru scăparea cuiva din robie. În cazul acesta, viaţa umană perfectă alui Isus oferată în sacrificiu a constituit preţul cerut de legea lui Dumnezeu pentru scăparea omenirii din robia păcatului şi a morţii. (1 Petru 1:18, 19) Dar cum s–a produs lipsa acestei scăpări, sau liberări?

10. Cum de noi am primit dela Adam numai o moştenire de păcat şi moarte?

¹⁰ Strămoşul nostru Adam a păcătuit contra lui Dumnezeu, prin care fapt el a devenit imperfect pierzîndu-şi dreptul vieţii. Ca violator intenţionat al legii lui Dumnezeu, el a căzut sub pedeapsa morţii. Dumnezeu dela început a stabilit anumite legi ereditare prin cari toţi moştenim unele tendinţe şi caracteristici dela părinţii nostri. Conform acestor legi ereditare, Adam a putut transmite urmaşilor săi numai ce avea în el însuşi; Şi astfel noi toţi am primit dela el o moştenire de păcat şi de moarte. (Romani 5:12) Întreagă omenirea a căzut la o stare de viaţă muribundă, sau îndatorată să plătească pedeapsa morţii. Cum poate aceasta pedeapsă de moarte să fie ridicată, sau extrasă din viaţa omenirii în aşa fel ca cerinţele justiţiei să fie satisfăcute?

11. In aceasta aprovizionare, cum şi–a susţinut Dumnezeu legea, şi totodată prevăzînd o uşurare pentru urmaşii lui Adam?

¹¹ Dumnezeu n–a găsit de bine să–şi discrediteze legea  prin compromis. Acela ar fi fost un exemplu slab care ar fi încurajat pe alţii la fapte rele şi felurite ticăloşii. Dar în acelaşi timp el nu şi–a întors spatele spre omenire părăsindu–i fără nicio speranţă. Dumnezeu şi–a susţinut legile şi în acelaşi timp a prevăzut ajutor şi mîngăiere, nu pentru păcătuitorul de bună voie Adam, ci numai pentru urmaşii lui cari au căzut în păcat şi moarte numai din pricina răutăţii lui. Dumnezeu a făcut aceasta aprovizionare conform unui principiu legal scris mai tîrziu în legea Mozaică, anume „suflet pentru suflet“. (Deuteronom 19:21) Dar să vedem cum să administrează principiul acesta prin opera de răscumpărare prevăzută prin Isus Cristos.

12. Numai cine ar fi putut prevedea preţul răscumpărării pentru paguba pricinuită de Adam?

¹² „Sufletul viu“ Adam, care a deposedat omenirea de viaţă, a fost un om perfect. Preţul cerut de legea lui Dumnezeu pentru pierderea pricinuită a fost un alt suflet uman egal cu Adam, care s–ar învoi să–şi ofere viaţa lui perfectă ca sacrificiu în folosul neamului omenesc. (1 Corinteni 15:45) Toţi urmaşii lui Adam au fost descalificaţi pentru serviciul acesta fiindcă ei toţi sînt născuţi imperfecţi; Şi ca rezultat natural ei toţi mor ca păcătoşi lipsiţi şi deposedaţi de dreptul vieţii neavînd nimic să ofere ca sacrificiu de valoare în folosul cuiva. (Psalm 49:7) În aceasta situaţie Dumnezeu a trimes pe Fiul său pe pămînt. Isus a fost născut ca om fiindcă legea divină a cerut o viaţă de om. Dar fiindcă el a fost născut fără ajutorul şi intervenţia vreunui părinte omensc; Isus a fost un om perfect întocmai cum a fost Adam înainte de păcătuirea lui. Singur Dumnezeu a fost Părintele omului Isus, întocmai cum el la fel a fost Părintele lui Adam. (Luca 3:38; 3:28) În chipul acesta Isus a fost deplin calificat să–şi ofere viaţa lui ca „preţul unei răscumpărări corespunzătoare“. — 1 Timotei 2:6; Efeseni 1:7.

13. De ce n–a rezistat Isus atacul intenţionit asupra vieţii lui?

¹³ În ziua de 14 Nisan (luna primă în calendarul Evreu) a anului 33 e.n. duşmanii lui Isus l–au omorît pe un stîlp de tortură. Isus a avut puterea şi autoritatea să reziste,  dar n–a voit. (Matei 26:53, 54) El şi–a dat viaţa pentru noi de buna lui voinţă. Apostolul Petru ne spune că: „El a purtat păcatele noastre în corpul lui pe stîlp; Pentruca noi să fim morţi faţă de păcate şi să trăim pentru dreptate; Noi am fost vindecaţi prin ranele lui“. — 1 Petru 2:24; Vezi şi Evrei 2:9.

14. Ce ne spune Biblia la Ioan 3:16 despre dragostea lui Dumnezeu pentru omenire? Ce sîntem noi obligaţi să facem?

¹⁴ Aceea fost o expresie minunată a dragostei lui Dumnezeu faţă de omenire. Biblia ne ajută să apreciem faptul acesta cînd ne spune că: „Dumnezeu a iubit lumea atît de mult încît a dat pe unicul Fiu al său, pentruca toţi ceice-şi vor exercita credinţa în el să nu fie distruşi, ci să aibă viaţă eternă“. (Ioan 3:16) Părinţii unui copil preaiubit vor înţelege şi vor aprecia însemnătatea şi scumpetea acestui sacrificiu din partea lui Dumnezeu. şi faptul că noi beneficiem în urma acestei opere de dragoste supreme, ne va înviora şi ne va înveseli inima. — 1 Ioan 4:9–11.

15. (a) Fost–a Isus înviat în corp omenesc? (b) De ce s–a arătat Isus ucenicilor săi după înviere? (c) Fost–a necesar ca Isus să se reîntoarcă la cer? Pentruce?

¹⁵ Un alt lucru minunat este că Iehova Dumnezeu n–a îngăduit ca Fiul său mort să rămîna şi să piară în mormînt, ci a treia zi după moartea lui l–a ridicat şi l–a readus la viaţă. El n–a fost ridicat şi readus la viaţă umană, pentrucă aceea ar fi însemnat că Dumnezeu ar fi luat înapoi preţul răscumpărării. În privinţa aceasta Biblia ne explică faptul că: „el (Isus) a fost omorît în corp şi a fost înviat în spirit“. (1 Petru 3:18) În timpul de patruzeci de zile ce Isus a petrecut în preajma pămîntului după invierea lui din morţi, el a apărut de mai multe ori în prezenţa ucenicilor lui în corpuri materializate pentruca să-i convingă pe deplin de faptul că a fost înviat din morţi. Iar aceea, cu ocazia celei din urmă aparenţe în ochii lor, citim cum el fusese ridicat spre cer şi dispăruse din ochii lor şi ajunse ascuns într–un nor. (Fapte 1:9) Adecă în acest chip, Isus s–a reîntors în domeniul nevăzut al cerurilor unde trăise o vreme aşa de lungă înainte. El atunci „a intrat n cer în prezenţa persoanei  lui Dumnezeu pentru noi“, aducînd cu sine şi prezentînd valoarea sacrificiului său răscumpărător şi începîndu-şi serviciul de preot superior alui Dumnezeu. (Evrei 9:12, 24) În felul acesta, toate cerinţele justiţiei divine au fost satisfăcute pe deplin; Şi opera de mîntuire în favoarea şi folosul neamului omenesc a fost îndeplinită.

16. (a) Cum beneficiem noi chiar acum din aranjamentul răscumpărării? (b) Privind în viitor, ce beneficii parcurg din aranjamentul răscumpărării pentru noi şi pentru cei morţi?

¹⁶ Astfel că noi tocmai acum, dacă ne vom exercita credinţa în aceasta lucrare minunată, putem beneficia şi ne putem bucura de o stare de viaţă curată înaintea lui Dumnezeu trăind sub grija lui iubitoare. (Apocalipsa 7:9, 10, 13–15) În aceasta viaţă imperfectă noi de multe ori păcătuim, dar acum sîntem liberi să cerem şi să primim iertare pe baza acestei aprovizionări de răscumpărare; Şi să fim confidenţi că el ne va asculta cererea. (1 Ioan 2:1, 2) Dar pe lîngă aceasta, răscumpărarea făcută acum ne deschide calea pe care vom fi apăraţi şi îngrijiţi chiar pînă la sfîrşitul acestui sistem mondial rău. Aceasta răscumpărare acum face posibilă învierea celor morţi; Şi prevede baza necesară pentru dobîndirea vieţii eterne în sistemul cel nou alui Dumnezeu cînd omenirea se va bucura de puterea minunată alui Dumnezeu prin care li se va şterge toate efectele păcatului moştenit dela Adam. — 1 Corinteni 15:25, 26; Apocalipsa 7:17.

DOMNITORUL ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU

17. (a) Spre ce ne îndreaptă Isus atenţia, şi ce este subiectul principal al propovăduirii lui? (b) Ce lucruri a demonstrat Isus prin minunile lui de vindecare şi de înviere din morti?

¹⁷ În tot serviciul lui îndeplinit aici pe pămînt Isus ne îndreaptă atenţia spre împărăţia lui Dumnezeu. El ne învaţă cum să ne rugăm şi să zicem: „Vie împărăţia ta; Fie voia ta, dupăcum în cer, aşa aici pe pămînt“. El ne urgentează şi zice: „Căutaţi necontenit împărăţia lui Dumnezeu“. (Matei 6:10, 33) Isus a întrebuinţat multe ilustraţii profetice prin cari ne atrage atenţia asupra Împărăţiei, care era subiectul principal al vorbirilor lui. (Matei 9:35) Prin lucrările lui miraculoase cari au produs diferite vindecări şi învieri, el a demonstrat numai în o măsură foarte mică evenimentele cari vor avea loc aici  pe pămînt sub domnia împărăţiei lui Dumnezeu. Acela va fi timpul realizării binecuvîntărilor cînd toate bolile vor înceta, ochii orbilor vor fi deschişi, urechile surzilor vor fi destupate, mînile şi picioarele slăbănogite şi paralizate vor fi vindecate. Un timp de mare şi nespusă bucurie şi fericire peste tot pămîntul. — Apocalipsa 21:3, 4.

18. (a) Intrat–a Isus în puterea lui regală imediat ce s–a reîntors la cer? Pentruce? (b) După Matei 25:31, 32, ce ne spune Isus că va face cînd va intra în puterea Impărătiei?

¹⁸ Isus este domnitorul uns alui Dumnezeu pentru Împărăţie. Dar el nu şi–a luat în primire puterea şi domnia regală imediat ce s–a înălţat la cer, ci a fost obligat să aştepte timpul hotărît al Tatălui său pentru începerea Împărăţiei. (Fapte 2:34–36) El a privit înainte spre îndeplinirea acestui timp cînd va intra în puterea împărăţiei, zicînd: „Cînd Fiul omului va ajunge în slava lui, şi toţi îngerii sfinţi ai lui, el atunci va şedea pe tronul măreţiei lui. Atunci toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui, şi el va deosebi popoarele unele de altele întocmai cum un pastor deosebeşte oile de capre“. (Matei 25:31, 32) Noi am ajuns să trăim în timpul cînd acest fel de deosebire este în progres; Şi foarte repede acum ne apropiem de timpul cînd Isus Cristos de pe tronul ceresc al său îşi va folosi puterea şi autoritatea şi va distruge pe toţi cei răi şi va libera pe cei numiţi „oi“ cari vor primi şi se vor bucura de domeniul pămîntesc al împărăţiei. — Matei 25:34, 41, 46.

19. Ce trebuie să facem noi acum dacă voim să ne bucurăm de binecuvîntările produse prin Isus?

¹⁹ Prin aceasta mijlocire alui Isus Cristos, omenirea poate să privească spre aceste binecuvîntări minunate, însă noi trebuie să ne exercităm şi să ne dovedim credinţa ca să intrăm în aceasta moştenire promisă. (Ioan 3:36) Noi trebuie să-i devenim ucenici şi să rămînem supuşi credincioşi ai Regelui nostru ceresc. Eşti tu cititorule gata să faci aceasta? Trebuie să ştii că vei întîmpina mulţi împortrivitori cari vor încerca să te împiedece şi să te oprească; Însă dacă îţi vei pune toată încrederea în Iehova, tu negreşit vei lua în primire toate binecuvîntările şi fericirile pe cari Dumnezeu le–a promis celorce-şi vor dovedi dragostea faţă de el. — Psalm 62:7, 8.

[Întrebări de studiu]