Obiceiuri populare neplăcute lui Dumnezeu
Capitolul 16
Obiceiuri populare neplăcute lui Dumnezeu
1. Păgubim sau cîştigăm dacă căutăm să fim plăcuţi lui Dumnezeu?
BACĂ vom căuta să fim plăcuţi lui Dumnezeu în toate privinţele, nu vom pierde nimic bun, ci tocmai dimpotriva, noi vom dobîndi tot ce este de cea mai mare valoare. Psalmistul zice către Dumnezeu: „Tu îmi vei face cunoscută calea vieţii. În prezenţa ta sînt cele mai satisfăcătoare bucurii; Şi la dreapta ta să găsesc plăceri nesfîrşite“. (Psalm 16:11) Dar Satan Diavolul caută numai să pună la cale felurite planuri ca să ne întoarcă dela închinarea adevărată, să ne îndrumeze spre lucruri neplăcute lui Iehova Dumnezeu. Şi una din cele mai favorabile mijloace aplicate în aceasta direcţie este practica de obiceiuri populare contrare învăţăturilor Biblice.
2. Ce hotăreşte că vreun obicei popular este greşit?
2 Aceasta însă nu înseamnă că toate obiceiurile populare sînt greşite. Ci numai acele înrădăcinate în religiile false; Şi acele cari sînt în conflict cu principiile Biblice. (Matei 15:6) Dar este interesant să constatăm că aproape toate obiceiurile populare ce dăinuiesc în ziua de azi sînt de o natură religioasă. În paginile anterioare am arătat cum toate religiile convenţionale reprezintă abateri dela norma Biblică de închinare curată. Şi acum nu vom mai fi surprinşi să vedem cum atîtea obiceiuri să bazează pe învăţături şi pratici ale religiilor păgîne.
3. (a) Ce avertizare a dat Iehova poporului său cu privire la obiceiurile religioase păgîne? (b) Ce ne ajută la aplicarea sfatului din Romani 12:2?
3 Biblia ne arată cum Iehova a avizat pe poporul său Israelit să „nu urmeze obiceiurile popoarelor din jurul lor“. (Ieremia 10:2) Aceea a fost o avertizare foarte binevoitoare şi iubitoare, de oarece obiceiurile acelor popoare păgîne erau bazate pe idei false cari sucesc scopul lui Dumnezeu dîndu–i nişte înţelesuri cu totului greşite şi dăunătoare. Multe din aceste obiceiuri produc un efect rău asupra moralei celorce le practică. Din aceste motive pozitive Biblia ne sfătuieşte zicînd: „Nu vă modelaţi după sistemul acesta, ci transformaţi–vă prin reînoirea minţii voastre ca să recunoaşteţi chiar ce este voinţa lui Dumnezeu cea bună, plăcută, şi perfectă“. (Romani 12:2) Dacă dorinţa noastră să fim plăcuţi lui Dumnezeu va fi sinceră, aceasta ne va ajuta foarte mult la „reînoirea minţii“ care ne va conduce să recunoaştem voinţa lui Iehova Dumnezeu.
ÎNTREBUINŢAREA CRUCII
4. Ce admite Enciclopedia Catolică despre cruce?
4 În ziua de azi multe persoane religioase poartă o cruciţă la gît, îşi împodobesc casele cu crucifixe, şi edificiile bisericeşti cu cruci. Dar ştii tu cititorule că crucea de fapt este de origine păgînă? Istoria documentează că crucea, în loc să fie simbolul exclusiv al Creştinismului, era întrebuinţată de popoarele păgîne cu sute de ani înainte de naşterea lui Cristos. Enciclopedia Catolică, ediţa 1908, Volumul IV, pagina 517, admite faptul acesta şi zice:
„Semnul crucii, care în forma cea mai simplă ni să reprezintă prin două bucăţi de lemn, sau de piatră, etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta, atît în Orient cît şi în Occident, a existat cu multe secole înainte de introducerea Creştinismului. Originea crucii străbate înapoi la o perioadă îndepărtată a civilizaţiei umane“.
5. Ce zice cartea „Biserica Antică“ despre originea păgînă a crucii?
5 Clericul W. D. Killen în cartea lui intitulată „Biserica Antică“, ediţia 1859, pagina 316, ne descopere originea religioasă păgînă a crucii zicînd:
„Înca din vremurile străvechi ale popoarelor din Egipt şi Siria, crucea era considerată ca simbol sfînt. La Budhiştii din Orient, crucea era un obiect de mare cinste. Popoarele păgîne de pe la începutul erei noastre erau obişnuite să–şi facă semnul crucii pe frunţile lor la toate serbările şi ocaziile sfinte“.
6. Unde a fost originată crucea, şi este simbolul al cărul dumnezeu?
6 Faptul că crucea îşi are provenienţa din religia Babilonică este bine expus de W. E. Vine în „Un Dicţionar Expozitiv al Cuvintelor Noului Testament,“ volumul I, pagina 256, zicînd că: „Crucea îşi are originea în Babilonul antic, (Chaldea), unde era întrebuinţată ca simbol al dumnezeului Tamuz (fiind în forma literei mistice Tau (sau T), sau litera iniţială a numelui său“.
7. (a) După cartea Faptelor din Biblie, fost–a Isus pus la moarte pe o cruce alcătuită din două bucăţi? (b) Cum întrebuinţează scriitorii Greci din vechime cuvîntul care e tradus cruce“ în unele versiuni Biblice?
7 Dar n–a fost Isus pironit pe o cruce alcătuită din două bucăţi? Biblia ne spune că nu. Traducerile Biblice, Catolice şi Protestante, la Fapte 5:30 şi la 10:39, ne arată că Isus a murit pe „lemn“ (sau, „un lemn“; Traducerea Română de Nitzulescu) Cuvîntul „lemn“ traduce termenul Grec „xylon“ (sau „xulon“). Despre cuvîntul acesta, şi despre cuvîntul „stauros“ care este tradus „cruce“ în unele versiuni, (The Companion Biblie) zice pe pagina 186 în „Apendice“:
„Homer (poetul Grec antic) întrebuinţează cuvîntul stauros ca stîlp, sau par ordinar, sau rug, ca o singură bucată de lemn. Şi aceasta este însemnătatea şi întrebuinţarea cuvîntului în toată filologia clasică Greacă. Expresia acestui cuvînt niciodată nu înseamnă „două“ bucăţi puse una peste alta, ci totdeauna numai o singură bucată. În acest fel se întrebuinţează cuvîntul „xulon“ (sau „xylon“ ce înseamnă o singură bucată de lemn) în cazul morţii Domnului Isus . . . Aceasta este o evidenţă absolută că Domnul Isus a fost pus la moarte pe un stîlp drept vertical, şi nu pe două bucăţi de lemn aşezate una peste alta“.
8. Cînd s–a început întrebuinţarea crucii între popoarele numite Creştine? Şi de ce au adoptat ei acest simbol păgîn?
8 W. E. Vine, apoi ne mai evidenţiază cum şi cînd s–a început întrebuinţarea crucii între Creştinii de profesiune, zicînd:
„Pe la mijlocul secolului al treilea e.n. bisericile s–au abătut dela anumite doctrine ale credinţii Creştine, sau că şi–au prefăcut o imitaţie deformată a acestor doctrine. Mai mult, în scopul de a înălţa prestigiul sistemului eclesiastic renegat, păgînii au fost primiţi de membri în biserici fără să mai fie regeneraţi prin credinţă; Ba încă în mare parte au fost îngăduiţi să–şi reţină semnele şi simbolurile lor păgîne. Şi ca urmare semnul „Tau sau T“ . . . cu piesa superioară coborîtă, a fost adoptat ca să reprezinte crucea lui Cristos“. — volumul I, pagina 256.
9. (a) Este firesc şi normal ca să adorăm obiectul folosit la uciderea unuia pe care–l iubim? (b) Ce hotărîre trebuie să facă ceice întrebuinţează crucea Şi ce le va ajuta să–şi ia hotărîrea cea bună?
9 Firea umană normală, sau sănătoasă, nu adoră, nicinu să înduioşază de unealta folosită la uciderea unei persoane care ne este preaiubită. Cine s–ar gîndi că i se cuvine să sărute, sau să poarte la gît revolverul care a fost folosit la uciderea unei persoane preaiubite? În vederea acestor lucruri, crucea fiind descoperită şi dovedită că este un simbol religios păgîn, şi persoanele cari poartă cruciţa la gît, şi ceice păstrează cruci şi crucifixe în casele lor socotind că în aşa chip ei onorează pe Dumnezeu şi pe Fiul său Isus Cristos; Toate aceste persoane stau faţă în faţă cu cea mai importantă hotărîre a vieţii lor. Ce vor face ei? Îsi vor continua întrebuinţarea acestor lucruri? Le vor păstra pe mai departe? Dragostea lor pentru adevăr şi dreptate, şi sinceritatea dorinţii lor de a fi bine plăcuţi lui Dumnezeu în toate privinţele le va ajuta să ajungă la o hotărîre dreaptă şi bună. — Deuteronom 7:26.
CHIPURI ŞI ICOANE RELIGIOASE
10. (a) Cît de veche este întrebuinţarea de chipuri, icoane, şi moaşte religioase? (b) Ce chestiuni trebuie constatae în aceasta privinţă?
10 Întrebuinţarea de chipuri, icoane, şi alte moaşte religioase în case, a fost un obicei popular moştenit dela Egiptenii şi Babilonenii antichităţii. Aceste au fost adorate şi înduioşate de persoanele ce credeau că aceste lucruri vor aduce caselor şi familiilor lor siguranţă şi binecuvîntare. Dar este Iehova Dumnezeu mulţumit prin aceste obiceiuri populare? Are el plăcere de aceia cari privesc şi îşi fac plecăciuni înaintea acestor obiecte materiale, în loc de a-şi pune toată încrederea în el, ca singurul Dumnezeu viu şi adevărat?
11. (a) Fost–a poporul lui Dumnezeu din vechime îngăduit de Dumnezeu să întrebuinţeze icoane religioase ca ajutoare la închinarea lor? (b) Din ce motive s–au păzit Creştinii dintîi de întrebuinţarea icoanelor?
11 În legea lui predată poporului Israelit, Dumnezeu şi–a arătat neplăcerea faţă de aceste icoane religioase socotite de unii oameni ca ajutoare de închinare, oprindu–le întrebuinţarea. Ba încă ceva mai mult, Dumnezeu a oprit întrebuinţarea aurului şi argintului extras din icoanele găsite în mijlocul popoarelor păgîne. (Exodul 20:4, 5; Deuteronomul 7:25) Dar nu şi–a schimbat Dumnezeu atitudinea cu privire la icoane după introducerea Creştinismului? Absolut nu. Biblia porunceşte Creştinilor să se păzească de icoane. (Fapte 17:29) După ce apostolul Ioan a sfătuit pe Creştini să se „păzească de idoli“ Creştinii „umblă prin credinţă, nu prin vedere“ în tot ce priveşte închinarea adevărată. Adecă, ei îşi depun toată încrederea în Dumnezeul cel nevăzut. — 1 Ioan 5:21; 2 Corinteni 5:7.
12. Cine a început întrebuinţarea de chipuri despre Cristos, şi cum? Deci, avut–au Creştini dela început chipuri şi icoane despre mama lui Isus?
12 Istoria lumii agrează cu aceasta. Ciclopedia lui M’Clintock şi Strong, volumul IV, pagina 503, ne spune că „Icoanele erau cu totului necunoscute în inchinarea Creştinilor primitivi“. Însă, daca acei Crestini primi s–au păzit pe ei şi casele lor de icoane religioase; Cum şi de unde şi–au luat începutul chipurile şi icoanele lui Cristos? Dr. Augustus Neander în opera lui intitulată: „Istoria Religiei Creştine Şi A Bisericii în Decursul Primelor Trei Secole“ ediţia a doua, 1848, pagina 183, răspunde zicînd: „Păgînii, cari întocmai ca şi Alexandru Sever (imperatorul Roman din al treilea secol e.n.), au văzut ceva Divin în Cristos şi în sectele cari amestecă Păgînismul cu Creştinismul; Ei au fost cei dintîi cari au întrebuinţat acest fel de icoane“. Şi fiindcă Creştinii primitivi n–au întrebuinţat icoane sau chipuri despre Cristos, este evident că ei n–au avut şi n–au întrebuinţat icoane şi chipuri despre Maria, mama lui Isus.
13. (a) Ce hotăreşte că o pictură, sau sculptură, este neplăcută lui Dumnezeu? (b) Cum s–a început „haloul“ sau „nimbul“?
13 Dar înseamnă aceasta că doar nu ni să cuvine să avem obiecte de artă, de pictură, sau de sculptură în case? Aici nu vorbim despre opere sau obiecte de artă picturală sau sculpturală?; Ci numai despre diferite obiecte construite pentru devotamentul, sau închinarea religioasă. Dar cum deosebim obiectele ce sînt neplăcute lui Dumnezeu? Orice lucru înaintea căruia ne facem plecăciune, închinăciune, sau stăm în reverenţă, ca de exemplu: o candelă, lumînare, înaintea cărora persoanele religioase din anumite ţări pun ceva de mîncare. Orice lucru sau obiect care tîlcuieşte, sau reprezintă Biblia greşit, orică pictează vreun simbol păgîn. De multe ori vedem chipuri ce reprezintă pe Isus Cristos avînd un cerc luminos în jurul capului, care e numit „halo“ sau „nimb“. Cercetează aceste douză cuvinte în enciclopedie şi vei vedea că Egiptenii, Grecii, şi Romanii păgîni din antichitate întrebuinţau aceste lucruri în artele lor religioase. Adoratorii soarelui din Babilonul antic au întrebuinţat „haloul“ ca lumina venită dela dumnezeii Babiloneni.
14. Ce au făcut servitorii credincioşi ai lui Dumnezeu cînd au descoperit lucruri religioase false în mijlocul lor?
14 Avem noi îndrumări pozitive în istoria Biblică cu privire la aceste chipuri şi icoane religioase? Desigur că avem. Ce–a făcut credinciosul Iacob cînd a observat dumnezei falşi în mijlocul familiei lui? Imediat s–a descotorosit de ei. (Genesa 35:2–4) Ce–a făcut Iosia, Regele tiner în cercetarea lui după Dumnezeul adevărat? El imediat a curăţit şi a sfărîmat toate chipurile cioplite şi turnate din Iuda. (2 Cronici 34:3, 4) Aceste ne servesc de exemple şi îndrumări frumoase că ce trebuie să facem ca să dăm glorie şi onoare lui Iehova Dumnezeu. — Psalm 115:1–8, 18.
ONORAREA DE PERSOANE ŞI INSTITUŢII UMANE
15. (a) Sînt sărbătorile cari onorează anumite creaturi plăcute lui Dumnezeu? (b) Pe ce învăţătură falsă este bazată sărbătoarea ce aduce onoare unor „sfinţi“? Si ce este adevărul despre „ziua morţilor“?
15 În multe locuri observăm obiceiuri de a stabili zile în onoarea unor „sfinţi“ sau persoane celebre, care ar fi în viaţă, sau trecute din viaţă. (parastase, şi zile onomastice) Sînt aceste lucruri plăcute lui Dumnezeu? Biblia ne avizează contra aducerilor şi facerilor de închinări şi onoruri a orice fel de creaturi (umane, sau alte soiuri) Aşadar că orice serbări în aceste privinţe sînt contrare voinţii lui Dumnezeu. (Fapte 10:25, 26; 14:11–15; Romani 1:25; Apocalipsa 19:10) Orice zile, sau sărbători în amintirea unor morţi („ziua morţilor“), fiecare din aceste serbări sînt bazate pe doctrina falsă că sufletul omului este nemuritor. În chipul acesta nu sîntem deloc surprinşi cînd citim în Enciclopedia Britanica, (ediţia 1946, volumul I, pagina 666), că „anumite credinţe populare în legătură cu ‘Ziua Morţilor’ provin din origine păgîna“. Toate persoanele ce iubesc calea adevărului vor lua seama şi se vor păzi de astfel de serbări.
16. (a) Ce este greşala despre sărbătorile şi ceremoniile ce onorează naţiuni, şi alte organizaţii omeneşti? (b) Cum arată Scripturile calea pe care trebuie să urmeze Creştinii?
16 Alte zile şi sărbători exaltă şi onorează naţiuni şi instituţii lumeşti. Greşala acestor obiceiuri este că cinstesc şi atribuie credit acestor organizaţii pentru beneficii cari numai Dumnezeu merită să fie cinstit, orică atribuie acestor instituţii puterea de a mîntui şi a da protecţie în cazuri ce singur Dumnezeu poate. (Ieremia 17:5–7) Ceice participă la acest fel de ocazii nesocotesc şi de fapt tăgăduiesc pe Dumnezeu. Creştinii adevăraţi vor fi totdeauna călăuziţi de principiul că ei nu trebuie să facă „parte din aceasta lume“. (Ioan 15:19) În loc să imiteze lumea, sau sistemul acesta, ei se vor opri de a mai fi „modelaţi după sistemul acesta“. — Romani 12:2.
17. (a) A cui persoană este exaltată şi onorată la vreo zi de naştere? (b) Cine sînt singurele persoane arătate în Biblie că şi–au serbat ziua naşterii? (c) Cum au socotit Creştinii dela început serbările zilelor de naştere?
17 Unele ocazii ce apar cu totului nevinovate, însă de fapt ele gravitează şi conduc în aceiaşi direcţie ca practicile menţionate mai sus. Aceste sînt ocaziile şi serbările zilelor de naştere, prin cari persoana umană, sau creatura individuală este exaltată şi onorată în loc de Creatorul. În Biblie notăm cu interes adînc faptul că numai două ocazii de zile de naştere sînt menţionate, anume: Aceea alui Faraon Egipteanul, şi Irod Antipa, doi domnitori conduşi de religia falsă. (Genesa 40:20–22; Matei 14:6–10) Dar ce ne spune istoria despre Creştinii dintîi ale căror purtări şi fapte sînt scrise în Biblie? Istoricul Neander, pagina 190 a scrierii lui considerată mai sus, ne spune că: „Noţiunea serbării de zile de naştere a fost departe de ideile acestui popor Creştin“. Ei s–au păzit de sărbătorirea zilelor de naştere numai pentrucă ele aveau o origine păgînă. Şi toţi ceice sînt sinceri în dorinţele lor de a fi bine-plăcuţi lui Dumnezeu se vor lăsa călăuziţi de înţelepciunea Biblică păzindu–se de tot felul de obiceiuri ce exaltă şi onorează creaturi, şi acele ce-şi au originea în religia falsă. — Ioan 5:44.
PAŞTILE ŞI CRĂCIUNUL
18. (a) Fost–a „Paştele“ serbate de Creştinii dela început? (b) Ce este originea obiceiurilor păgîne despre „Paşti“? (c) Este serbarea „Paştilor“ susţinută de Biblie?
18 Paştile reprezintă una din sărbătorile principale ale Creştinătăţii, care să zice că serbează amintirea învierii lui Cristos. Întrebarea este că avem noi porunca lui Cristos ca să-i serbăm învierea? Răspunsul este că nu avem. Multe scrieri istorice ne arată faptul că Creştinii dinţîi n–au sărbătorit Paştile, pentrucă aceea sărbătoare este bazată pe obiceiuri vechi păgîne. Enciclopedia Britanica zice:
„Noul Testament nu ne arată nicio singură indicaţie de sărbătoare de Paşti . . . Creştinii dintîi n–au avut în minte nicio sfinţenie specială pe timpul învierii“.
Dr. Alexandru Hislop ne spune despre obiceiurile Paştilor, şi zice:
„Datinile şi tradiţiile populare văzute la sărbătorirea Paştilor definitivează documentele istorice că sînt de origine şi caracter Babilonic „cozonaci“. Vinerea mare, prescurile, ouăle roşii, Dumnineca paştilor, toate lucrurile aceste figurau în ceremoniile Babilonice (din Caldea antică) chiar la fel cum să petrec în ziua de azi la sărbătorirea paştilor“. — The Two Babylons, sau Cele Două Babiloane, paginile 107, 108.
Cuvîntul „Paşte“ menţionat la Fapte 12:4 în legătură cu „ziua azimelor“ din versul 3, n–are nimic de făcut cu sărbătoarea principală numită „Paşti“ în Creştinătate; Ci vorbeşte numai despre „Paştile“ poporului Evreu, care la ei era amintirea liberării din Egipt. Sărbatoare „Paştilor“ Creştinătăţii n–are niciun suport în Biblie; Ci este de origine păgînă, şi cu totului neplăcută lui Dumnezeu. — Westminster Dictionary of the Bible, pagina 145.
19. (a) Fost–a Crăciunul serbat din partea Creştinilor dela început? (b) Ce zi de amintire a poruncit Isus urmaşilor lui să serbeze?
19 Dar ce vom zice despre Crăciun? Dacă cercetăm toate sursele bibliografice constatăm că Crăciunul era necunoscut între Creştini dintîi. Biblia ne arată că Isus a poruncit urmaşilor lui să serbeze ziua morţii lui, dar nu ziua naşterii lui. (1 Corinteni 11:24–26) Enciclopedia Catolică zice: „Crăciunul nu există pe lista celor mai timpurii sărbători ale bisericii . . . Cea dintîi evidenţă a acestei zi de serbare provine din Egipt.“ — Enciclopedia Catolică, ediţia 1908, volumul III, pagina 724.
20. (a) Cum ne arată faptele istorice că n–a fost posibil ca Isus să fie născut în toiul iernii? (b) Cine, cum, şi cînd a ales serbarea de 25 Decembrie? Şi de ce?
20 Dar ziua de 25 Decembrie, care este serbată ca ziua naţerii lui Cristos? Aceasta n–a putut să fie data naşterii lui Isus. Biblia ne spune desluşit că păstorii erau afară la cîmp în aceea noapte. Enciclopedia Britanică, ediţia 1907, volumul V, pagina 611, ne arată cum aceasta ar fi fost cu totului imposibil în perioada ploioasă şi friguroasă a iernii. (Luca 2:8–12) Iar despre originea datei Crăciunului, „The World Book Encyclopedia“ ediţia 1966, volumul III, pagina 416, ne spune, următoarele:
„În anul 354 e.n. episcopul Liberiu din Roma a ordinat ca poporul să sărbătorească ziua de 25 Decembrie. Probabil că ar fi ales data aceasta fiindcă poporul din Roma deja sărbătoreau ziua aceea în onoarea zeului Saturn, sau ziua natală a soarelui“.
21. Ce ne descopere istoria despre originea celor mai multe obiceiuri ale Crăciunului?
21 Şi fiindcă data Crăciunului este de origine păgînă, nu e nicio mirare că obiceiurile Crăciunului la fel sînt de origine păgîna. Encyclopedia of Religion and Ethics, de James Hastings, volumul III, paginile 608, 609, zice:
„Aproape toate obiceiurile Crăciunului din ziua de azi . . . nu sînt obiceiuri adevărate Creştine; Ci sînt nişte obiceiuri păgîne pe cari biserica le–a adoptat, sau le–a tolerat. Praznicul zilei Saturnale al poporului din Roma este modelul petrecerilor observate la ziua Crăciunului“.
Enciclopedia Americană ne explică faptul că unul din obiceiurile împrumutate dela praznicul Roman păgîn Saturnale, este „darea de cadouri“. — ediţia 1956, Volumul VI, pagina 622.
22. (a) Cum trebuie să ne influenţeze Galateni 5:9 despre serbarea Crăciunului? (b) Din ce motive bune trebuie Creştinii adevăraţi să se păzească de aceasta sărbătorire?
22 Astfel că nu mai încape nicio îndoială: Crăciunul originează dela păgîni. Şi noi acum trebuie să ascultăm sfatul apostolului Pavel în ce priveşte amestecul de lucruri adevărate cu cele false; Anume: „Puţin aluat dospeşte toată plămădeala“. (Galateni 5:9) Dacă apostolul a mustrat pe Creştinii primitivi pentrucă ei serbau anumite zile date în legea Mozaică, dar dela cari Dumnezeu oprise pe Creştini; (Galateni 4:10, 11) Cu atît mai important este pentru Creştinii adevăraţi să nu serbeze zile pe cari Dumnezeu niciodată nu le–a poruncit; Şi cari de fapt derivă dela Babilonenii cei păgîni, fiind împrumutate dela păgîni şi denumite fals după numele lui Cristos.
LUCRURI MULT MAI FRUMOASE DECÎT SĂRBĂTORILE PĂGÎNE
23. Ce posedă Creştinii adevăraţi care este mult mai frumos decît „spiritul Crăciunului“ odată la an?
23 Creştinii adevăraţi se bucură de lucruri mult mai frumoase decît sărbătorile păgînilor. Ei să împărtăşesc de „fructele spiritului“ cari sînt „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, compătimirea, credinţa, înfrînarea, gentileţea“. (Galateni 5:22, 23) Aceste fructe produc o generozitate mult mai dulce, mai frumoasă, şi mai sinceră decît „spiritul Crăciunului“ care să petrece odată la an. Spiritul lui Dumnezeu ne aduce o bunătate şi o bunăvoinţă pentru fiecare zi din an. Aceasta motivează pe Creştinii adevăraţi să fie darnici fără speranţa de a primi ceva în schimb; Şi fără nicio constrîngere, şi numai din o dragoste Creştină adevărată. — Luca 6:35, 36; Fapte 20:35.
24. (a) Cînd trimet Creştinii adevăraţi cadouri, şi cînd petrec ei fericiţi împreună? (b) Pentruce este aceasta o petrecere mult mai bună decît cele avute în lume?
24 Creştinii adevăraţi pot să fie darnici şi să se distreze împreună în orice timp al anului. (Luca 6:38) Părinţii nu sînt obligaţi să aştepte pînă la vreo zi de naştere, sau la Crăciun ca să cinstească pe copiii lor cu diferite cadouri; Ci ei sînt liberi să facă aceasta la orice timp le este convenabil. Pe lîngă aceasta copii ştiu foarte bine că părinţii lor le fac cadouri pentrucă le sînt dragi; Şi faptul acesta cimentează şi consolidează dragostea între părinţi şi copii. Şi mai mult, copiii nu vor fi încurajaţi să fie nemulţumiţi faţă de părinţi şi faţă de Dumnezeu în cazul că nu vor primi cadouri la anumite zile ale anului. — Coloseni 3:14.
25. Cunoştinţa primită despre adevărul privitor la aceste obiceiuri populare ne va libera din ce situaţie; Şi ne va îndrepta spre ce viitor?
25 Învăţarea şi aprecierea adevărului despre originele păgîne ale acestor multe obiceiuri populare va avea asupra noastră un efect liberator. Noi nu ne vom simţi obligaţi să urmăm şi să practicăm acest fel de obiceiuri rele cari îngrămădesc poveri sociale şi financiare asupra popoarelor acestei lumi. Însă mult mai important este că cunoştinţa adevărului ne liberează şi ne dă posibilitatea să urmăm calea ce este plăcută lui Iehova care ne va conduce la viaţa eternă promisă în sistemul lui cel nou şi drept. — Ioan 8:32; Romani 6:21, 22.
[Întrebări de studiu]
