Capitolul 17

Rugăciunea care este auzită la Dumnezeu

1. Ce zice Psalmul 65:2 despre Dumnezeu, şi cine să poate apropia de el asigurat că va fi ascultat?

BIBLIA ne spune despre Iehova Dumnezeu cînd zice: „Tu asculţi rugăciunea; Popoare de toate neamurile vor veni la tine“. (Psalm 65:2) Este adevărat că Dumnezeu ascultă rugăciunile; Şi că persoanele cari iubesc adevărul, cari doresc să-i facă voinţa, şi cari să apropie de el după voinţa lui, indiferent de neam sau naţionalitate; Aceştia toţi să bucură de acest privilegiu scump al rugăciunii. (Fapte 10:34, 35) Noi în adevăr ne putem considera de mari privilegiaţi cînd ne putem apropia şi intra în conversaţie cu Domnitorul glorios al universului fiind asiguraţi că el ne va da ascultare. — Psalm 8:1, 3, 4; Isaia 45:22.

2. (a) Ce promisiune ne dă Biblia la Filipeni 4:6, 7 în privinţa rugăciunii? (b) De ce sînt unii nedumeriţi despre rugăciune?

² În Cuvîntul scris alui Dumnezeu găsim aceasta promisiune încurajatoare: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; Ci în toate cazurile aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi mulţumiri; Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere vă va păzi inimile şi puterile minţii voastre prin Cristos Isus“. (Filipeni 4:6, 7) Însă din cauză că multe rămîu nerăspunse, multe persoane sînt nedunierite in priviuţa rugăsiunii. Ce sînt motivele? Noi trebuie să ştim importanţa acestor chestiuni. Şi Dumnezeu în Cuvîntul său ne explică voinţa sa cu privire la rugăciune.

 APROPIEREA PRIN RUGĂCIUNE CARE ESTE APROBATĂ DE DUMNEZEU

3. Spre cine trebuie îndreptate toate rugăciunile, şi pentruce?

³ Biblia ne prezintă o poruncă speficifă în aceasta privinţă, zicînd: „Cine să apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există; Şi că el este răsplătitorul celorce–l caută cu seriozitate“. (Evrei 11:6) Să notăm bine faptul că noi trebuie să ne „apropiem de Dumnezeu“. Adecă, Iehova, Dumnezeul cel viu şi adevărat ne cere să ne aducem rugăciunile înaintea lui, nu înaintea altcuiva. Rugăciune este o parte a închinării noastre, care trebuie îndreptată numai către Iehova Creatorul nostru. (Matei 4:10) Isus Cristos a instruit pe urmaşii lui cum să se roage „Tatălui lui în ceruri“ (Matei 6:9) Adecă, noi nu sîntem instruiţi cum să ne rugăm lui Isus, sau mamei umane alui Isus, sau alteia persoane. Iehova singur este atotputernic, atotînţelept, şi perfect în dreptate şi dragoste. De ce să ne „apropiem“ de vreo persoană inferioară lui Dumnezeu? Ba încă mai mult, apostolul Pavel ne asigură de faptul că „Dumnezeu nu este departe de niciunul din noi“, dacă-l vom căuta pe o cale cuviincioasă. — Fapte 17:27.

4. În numele cui trebuie să ne rugăm ca rugăciunile noastre să fie acceptabile la Dumnezeu? Pentruce?

⁴ Dar unii vor zice: „Cum putem noi ca persoane imperfecte cari trăim în păcat moştenit, să ne rugăm unui Dumnezeu care este perfect şi absolut drept“. Iehova din dragostea şi bunăvoinţa lui a considerat faptul acesta şi a prevăzut un „mijlocitor“ care să vorbească pentru noi în cer. Aceste mijlocitor este „Isus Cristos cel drept“. (1 Ioan 2:1, 2) El şi–a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru omenire. Şi Iehova l–a împuternicit ca Marele Preot al său. Iehova cere ca noi să recunoaştem aceasta poziţie a Fiului său în scopul său; Şi să ne adresăm toate rugăciunile în numele lui. Din acest motiv Isus a zis urmaşilor lui: „Nimeni nu vine la Tatăl decît numai prin mine“. (Ioan 14:6) Isus apoi a adăugat: „Orice veţi cere dela Tatăl în numele meu veţi primi“. (Ioan 16:23) Aşadar că: Rugăciunea noastră poate fi acceptabilă în prezenţa  lui Iehova Dumnezeu numai dacă va fi făcută prin Fiul său adecă în numele lui Isus.

RUGĂCIUNILE CARI SÎNT PLĂCUTE LUI DUMNEZEU

5. (a) În vederea din 1 Petru 3:12, de ce trebuie să trăim o viaţă sinceră şi cinstită, dacă voim ca rugăciunile noastre să fie auzite la Dumnezeu? (b) Cui nu i se cuvine să aştepte că rugăciunea lui pentru ajutor va fi auzită la Dumnezeu?

⁵ La 1 Petru 3:12 citim că: „Ochii lui Iehova sînt asupra celor drepţi, şi urechile lui spre rugăciunea lor“. Adecă, dacă rugăciunile noastre vor să aibă plăcerea lui Dumnezeu, ni să cere să fim sinceri înainte lui încercînd să ne trăim viaţa în deplină armonie cu principiile drepte ale Cuvîntului lui Dumnezeu. Toţi ceice resping Cuvîntul şi voinţa lui Dumnezeu nu sînt indrepţiţi nici măcar să aştepte că Dumnezeu să le răspundă la rugăciunile lor pentru ajutor cînd ajung la necaz. (Proverbe 15:29; 28:9) Ca de exemplu, Dumnezeu zice celorce nu respectă sfinţenia vieţii: „Ori cît de multe rugăciuni veţi face, nu vă ascult; Fiindcă mînile voastre sînt pline de sînge“. (Isaia 1:15) Acum în decursul acestui „timp al sfîrşitului“ cînd violenţa, imoralitatea, necinstea, închinările false, şi multe alte purtări şi fapte rele sînt evenimente zilnice, sîntem avizaţi să ne cercetăm serios felul cum trăim în fiecare zi, dacă voim ca rugăciunile noastre să fie auzite la Dumnezeu. — 1 Ioan 3:21, 22.

6. (a) După instrucţiile lui Isus, ce trebuie să fie chestiunea principală a rugăciunilor noastre? (b) Cum ne arată Isus că rugăciunile noastre nu trebuie să fie numai pentru noi înşine? Pentru cine mai trebuie să ne rugăm?

⁶ Lucrurile cerute în rugăciunile noastre la fel au un mare efect asupra determinării că Dumnezeu ne va răspunde, sau nu. Isus a dat ucenicilor lui o rugăciune–model care să-i îndrumeze cum să se roage ca să fie ascultaţi de Dumnezeu. (Matei 6:9–13) Rugăciunea aceasta ne arată că interesele noastre principale trebuie să fie numele şi scopul lui Dumnezeu; Şi numai după aceea urmează rugămintea pentru trebuinţele noastre materiale, pentru iertarea greşelilor, eliberarea din diferite ispite, şi de cel rău. Şi în acelaşi timp să notăm bine cum Isus ne învaţă să ne rugăm „Tatălui nostru“ cerîndu–ne pînea zilnică, zicînd „dă-ne–o nouă astăzi“ şi apoi, „iartă-ne“. Aceasta înseamnă  că noi cînd ne rugăm nu trebuie să ne gîndim numai la noi înşine, la problemele şi lipsurile noastre personale; Ci trebuie să ne extindem rugăciunile în mod altruist incluzînd interesele altora. Rugăciunile noastre trebuie să includă nu numai familiile şi rudele noastre, ci pe toţi ceice caută să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu; Dar mai ales pe ceice sînt ajunşi la încercări şi dificultăţi din cauza serviciului lui Dumnezeu. — Iacob 5:16; Efeseni 6:18–20.

7. (a) Care este motivul principal că multe rugăciuni trec neauzite? (b) Ce trebuie să facem înainte de ce aducem rugăciuni acceptabile?

⁷ Apostolul Ioan ne spune că: „Avem în el confidenţa că orice vom cere potrivit voinţii lui, ne va da“. Adecă, fiecare parte din viaţa unui Creştin este o chestiune potrivită de rugăciune. Lucrul important este numai că toate rugăminţile trebuie să fie în acord cu voinţa lui Dumnezeu. Acesta este motivul suprem din care multe rugăciuni rămîn neauzite şi ne răspunse. Multe persoane să roagă fără să cerceteze întiî că chiar ce este voinţa lui Dumnezeu. (Proverbe 3:5–7) Aşadar că in loc să decidem că ce voim să avem, sau să facem, şi să cerem aceste lucruri prin rugăciune; Este mult mai bine ca întîi să cercetăm că ce voieşte Dumnezeu dela noi, ce este voinţa lui pentru noi; Şi pe urmă să ne întocmim rugăciunea în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. — Iacob 4:3, 13–15.

8. (a) Cum putem înţelege voinţa lui Dumnezeu? (b) Ne va da Dumnezeu înţelepciunea necesară care să ne conducă în calea vieţii?

⁸ Cunoştinţa şi priceperea voinţii lui Dumnezeu să poate cîştiga numai prin studierea Cuvîntului său şi prin întovărăşirea cu alţi Creştini adevăraţi în serviciul lui. (Romani 12:2) Rugăciunea psalmistului zice: „Dă-mi priceperea să recunosc şi să păzesc legea ta din toată inima mea. Arată-mi cum să urmez poruncile tale, pentruca în aceste-mi găsesc o mare plăcere. Pleacă-mi inima spre învăţăturile tale, şi nu spre cîştiguri“. (Psalm 119:34–36) Dacă ne vom ruga lui Dumnezeu în deplină credinţă, el ne va da înţelepciunea necesară să ne rezolvăm toate problemele vieţii. (Iacob 1:5–8) El ne va ajuta să înţelegem şi să îndeplinim lucruri cari vor aduce o mare onoare numelui suprem al său; Şi cari în acelaşi timp vor rezulta în fericirea noastră personală. — Psalm 84:11, 12.

 FELUL POTRIVIT AL RUGĂCIUNII

9. (a) Sîntem noi obligaţi să luăm o poziţie anumită cînd ne rugăm? (b) Ce ne arată Isus despre rugăciuni personale? (c) Ce fel de rugăciuni condamnă Isus?

⁹ Cere Dumnezeu ca noi să ne aşezăm în vreo poziţie oarecare, orică să mergem la un loc anumit, cînd ne rugăm? Cuvîntul său ne arată că aceasta nu este necesar. (Neemia 8:6; Daniel 6:10; Marcu 11:25; Ioan 11:41) Isus a indicat faptul că este potrivit să avem locuri particulare pentru o rugăciune personală; Anume, să intrăm în odaia noastră particulară. (Matei 6:6) Dar el la fel s–a rugat în locuri publice la anumite ocazii; Însă felul de rugăciune în prezenţa altora numai ca să fim văzuţi şi auziţi de ei, sau numai ca să le arătăm „sfinţenia“ poziţiei noastre, Isus a condamnat–o cu toată asprimea. El a explicat că Dumnezeu nu aprobă rugăciuni compuse din aceleaşi cuvinte citite, sau zise pe de rost. (Matei 6:5, 7, 8) Pentruce?

10. (a) Explică motivele pentru cari rugăciunile noastre nu trebuie citite. (b) Ce fel de limbaj trebuie să întrebuinţăm în rugăciune?

¹⁰ Pentrucă Dumnezeu socoteşte numai ce este în inima noastră. „Căci ochii lui Iehova privesc peste tot pămîntul ca să susţină pe ceice au o inimă întreagă faţă de el“. (2 Cronici 16:9) Este cu totului imposibil că vreo rugăciune citită, sau rostită din vreo carte de rugăciuni, să ne exprime simţurile inimii Aşadar că rugăciunea adevărată şi auzită la Dumnezeu este aceea care reiese din o inimă umilită. „Pentrucă Dumnezeu este împotriva celor mîndri, dar este îndurător faţă de cei umiliţi“ (Iacob 4:6) Întrebuinţarea de cuvinte neobişnuite, sau pompoase în rugăciune n–au nicio valoare la Dumnezeu. El ne cere să conversăm cu el chiar cum conversăm cu un prieten în care avem toată încrederea; Sau cum un fiu vorbeşte cu tatăl său. La cazuri anumite, rugăciunea noastră poate fi chiar fără niciun cuvînt, numai înăuntrul inimii noastre. (1 Samuel 1:12, 13) Uneori chiar nu găsim cuvinte potrivite ca să ne exprimăm cugetele şi simţurile inimii. Însă în toate aceste cazuri trebuie să fim siguri că Dumnezeu ne cunoaşte toate lipsurile şi ne înţelege cele mai simple rugăciuni.

 TREBUIE SĂ APRECIEM PRIVILEGIUL RUGĂCIUNII

11. (a) Este potrivit ca să aşteptăm şi să nu ne rugăm deloc, pînă cînd avem vreo lipsă specială de ajutor? (b) De ce este rugăciunea la timpul de masă, potrivită?

¹¹ Menirea acestei vieţi de multe ori ne prezintă ocazii cînd orice ajutor omenesc este fără valoare, sau cu totului nesatisfăcător trebuinţelor noastre. În toate aceste ocazii grele ne îndreptăm apelul inimii către singurul Dumnezeu. Însă dacă noi în adevăr avem dragoste de Iehova, şi apreciem acest privilegiu minunat al rugăciunii; Noi nu vom aştepta pînă la venirea acestor ocazii triste ca să vorbim cu Dumnezeu. Noi ne vom apropia de el în mod regulat, adeseaori, aducîndu–i expresii de laudă, de mulţumire, şi de rugăminţi. (Efeseni 6:18; 1 Tesaloniceni 5:17, 18) Familiile noastre beneficiază foarte mult din rugăciuni, chiar dacă aceste vor fi numai nişte cuvîntări simple de mulţumiri aduse lui Dumnezeu la timpul de masă, urmînd exemplul frumos din partea lui Isus Cristos. — Matei 14:19.

12. Arată mai multe beneficii minunate cari provin din rugăciune.

¹² În realitate, tot felul de rugăciuni prezintate potrivit, fie în locuri secrete, în familie, şi la adunările Creştine, produc beneficii minunate. Prin forma de rugăciune omul îşi arată recunoştinţa că el depinde de Dumnezeu în toate privinţele vieţii. Rugăciunea ne atrage către tovarăşii nostri de serviciu şi de închinare, aducînd asupra noastră pacea Creatorului nostru binevoitor şi iubitor. Rugăciunea accelerează lucrarea spiritului sfînt alui Dumnezeu asupra vieţilor noastre; Ne ajută să rămînem pe deplin asiguraţi despre viitor; Şi rugăciunea este un dar dela Dumnezeu ce ni să cuvine să-l apreciem şi să-l întrebuinţăm potrivit.

[Întrebări de studiu]