Să cultivăm fericire în viaţa de familie
Capitolul 20
Să cultivăm fericire în viaţa familială
1. De ce este Biblia cea mai bună sursă de îndrumări şi avize pentru viaţa casnică?
BIBLIA ne predă adevărul asupra chestiunilor doctrinale, dar în adaos ne mai predă multe sfaturi bune şi jidicioase asupra vieţii casnice, învăţiudu–ne cum să ne controlăm problemele zilnice ale vieţii. Biblia este cea mai bună sursă de îndrumări şi avize, pentrucă Iehova Dumnezeu, Autorul Bibliei, mai este şi aranjatorul căsătoriei şi al căsniciei. — Genesa 2:18, 22.
2. (a) Cum ne face Isus Cristoa atenţi asupra unirii necesare între soţi şi soţiile lor? (b) Ce trebuie să cultive persoanele căsătorite unii pentru alţii?
2 Dumnezeu a întrodus şi a împreunat pe omul şi femeia dintîi sfătuindu–i cum trebuie să trăiască împreună în deplină unire. Isus Cristos ne trage atenţia asupra acestui fapt zicînd: „N–aţi citit cum celce i–a făcut dela început, i–a făcut bărbat şi nevastă, poruncindu–le: De aceea omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa şi cei doi vor fi un singur corp? Astfel că ei nu mai sînt doi, ci un singur corp“. (Matei 19:4–6) Adecă aceştia „doi“ nu vor deveni concurenţi, nici simpli cunoscuţi ocupînd aceiaşi locuinţă; Ci ei acum sînt, „un singur corp“. Din aceste motive, aceste două persoane conjugate prin actul de căsătorie trebuie să cultive o dragoste adîncă unul pentru altul căutînd numai cum să trăiască împreună spre realizarea unui scop comun.
RELAŢIA DINTRE BĂRBAT ŞI NEVASTĂ
3. (a) Ce este poziţia bărbatului descrisă la Efeseni 5:23? (b) Ce înseamnă aceasta?
3 În scopul ca viaţa conjugală să fie fericită, este absolut necesar că atît bărbatul cît şi nevasta să–şi recunoască şi să–şi aprecieze poziţiile lor respective. Aceste poziţii nu sînt stabilite prin anumite obiceiuri locale, ci sînt bine precizate în Cuvîntul scris alui Dumnezeu, în Biblie; Şi sînt în deplină armonie cu calităţile pe cari Dumnezeu le–a sădit în om şi în femeie cînd i–a creat. Sţiind cum şi pentruce omul a fost creat, Iehova în Cuvîntul său zice că: „Bărbatul este capul nevestei, întocmai cum Cristos este capul congregaţiei“. (Efeseni 5:23) Aceasta înseamnă că bărbatul trebuie să ia conducerea, să plănuiască activităţile familiei, şi să fie responsabil de toate deciziile luate. Insă el prin aceasta nu este autorizat să domnească cu asprime sau cruzime asupra familiei lui. — Coloseni 3:19.
4. Ce exemplu frumos trebuie să studieze bărbaţii, şi pentruce?
4 Chiar dacă unii oameni familişti îşi arată lipsa de dragoste, bărbaţii Creştini nu trebuie să le urmeze exemplul. Ei trebuie să înveţe şi să urmeze felul de conducere exercitat de Isus Cristos asupra congregaţiei Creştine. La Efeseni 5:25, ei primesc sfatul următor, anume: „Bărbaţilor iubiţi–vă nevestele dupăcum şi Cristos şi–a iubit congregaţia şi s–a dat pe sine însuşi pentru ea“. În chipul acesta bărbaţii nu vor pretinde prea mult dela nevestele lor, ci îşi vor trata toate afacerile în aşa fel că toată familia va fi mîngăiată şi înviorată. — Matei 11:28–30.
5. (a) Cum să cuvine unei neveste Creştine ca să–şi trateze bărbatun? (b) Dacă ea este mai iscusită decît bărbatul, cum îşi va întrebuinţa ea aceasta calitate spre binele şi fericirea familiei? (c) Ce responsabilităţi ale femeilor căsătorite sînt scrise la Titu 2:4, 5?
5 Iar nevasta la rîndul ei trebuie să aibă un „respect adînc pentru bărbatul ei“. (Efeseni 5:33) Bărbatul este autorizat de Dumnezeu să exercite conducerea familiei, şi nevasta este cerută să contribuie la fericirea familiei supunîndu–se acestei conduceri. (Coloseni 3:18) În multe cazuri să întîmplă că ea este mai ageră la minte decît omul, dar în toate aceste cazuri ea trebuie să profite de aceasta calitate susţinîndu-şi bărbatul în rolul lui de conducător; Şi niciodată să nu se concureze cu el, sau să-l dispreţuiască. (Proverbe 12:4) Cu privire la viaţa familiei, nevasta are multe lucruri de făcut. Biblia îndeamnă pe femeile căsătorite „să–şi iubească bărbaţii şi copii, să fie cumpătate la minte, cinstite, să–şi vadă bine de treburile casei să fie bune şi bine supuse bărbaţilor lor, pentruca cuvîntul lui Dumnezeu să nu fie vorbit de rău“. (Titu 2:4, 5) Nevasta şi mama care-şi va îndeplini bine aceste datorinţe casnice va cîştiga respectul şi dragostea permanentă din partea familiei ei. — Proverbe 31:10, 11, 26–28.
6. (a) Ce sînt greşelile unor bărbaţi cu privire la nevestele lor, cari pricinuiesc multe probleme? (b) Ce sfaturi bune primesc bărbaţii la 1 Petru 3:7?
6 Dar în multe familii să nasc anumite probleme cînd bărbatul nu consideră temperamentul femenin, sau dispoziţia emoţională a nevestei lui. El trebuie să aprecieze faptul că femeia priveşte lucrurile dintr–un punct de vedere deosebit. Emoţiile ei acţionează în chip deosebit, şi tăria ei personală nu este egală cu a lui. Astfel că sfatul inspirat dat bărbaţilor este: „Purtaţi–vă cu înţelepciune cu nevestele voastre, cinstiţi–le ca pe nişte creaturi ceva mai slabe decît voi, ştiind că ele sînt moştenitoare împreună cu voi a darului nemeritat al vieţii“. (1 Petru 3:7) Bărbatul care se va purta în felul acesta va produce un spirit de cooperare şi fericire în familia lui.
7. (a) Ce sfaturi şi avize descrise la Evrei 13:4 contribuie foarte mult la fericirea şi securitatea casnică? (b) Ce limitaţie să cere creştinilor asupra intereselor lor sexuale, pentruce?
7 În familiile lumii acesteia de multe ori să întîmplă că fericirea şi securitatea casnică ajung subminate de interese sexuale înafară de viaţă conjugală. Dar ceice trăiesc în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu sînt scutiţi de durerile de inimă şi de suferinţele pricinuite prin astfel de purtări imorale. Biblia ne vorbeşte despre lucrurile aceste într–un limbaj foarte simplu, avizîndu–ne: „Căsătoria să fie păstrată cu toată cinstea, şi patul conjugal să fie curat, pentrucă Dumnezeu va judeca pe cei desfrînaţi şi pe adulteri“. (Evrei 13:4) Purtarea imorală nu este permisă. Şi toţi ceice doresc să fie servitori ai lui Dumnezeu trebuie să trăiască o viaţă cinstită, şi curată. (1 Tesaloniceni 4:3–8) Ei sînt obligaţi să aibă interese sexuale numai ca soţi şi soţii legitimi, de care interese fiecare este responsabil înaintea lui Dumnezeu. (Proverbe 5:15–21) Deci este datoria serioasă a fiecăruia bărbat şi nevastă să se ajute unii pe alţii ca niciunul să nu fie ispitit la fapte rele. Şi aceasta este posibil numai dacă ei vor avea consideraţii neegoiste unii pentru alţii. — 1 Corinteni 7:3–5.
8. (a) Ce chestiune principală trebuie recunoscută în fiecare familie care va să funcţioneze bine? (b) Ce lucru de importanţă principală trebuie recunoscut în fiecare familie?
8 Însă, dacă unirea conjugală va să funcţioneze în deplină armonie cu aceste principii divine, este absolut necesar ca chestiunea spirituală să fie bine accentuată. Adecă, închinarea lui Iehova Dumnezeu să fie lucrul de o importanţă principală în familie. Închinarea adevărată nu trebuie nesocotită în favoarea cîştigului unor lucruri sau averi materiale, sau distracţii. (Luca 8:11, 14, 15) Rugăciunea familială dimpreună cu şedinţele de studii Biblice trebuie să fie o parte regulată a felului de viaţă a fiecărei familii.
SĂ ADUCEM ŞI SĂ CREŞTEM COPII ÎN CALEA LUI DUMNEZEU
9. Cum poate problema creşterii copiilor să fie bine rezolvată în fiecare familie?
9 Cele mai sincere dorinţe ale părînţilor iubitori sînt ca copiii lor să crească şi să se bucure de o viaţă fericită. dorinţele aceste nu vor realizate cu uşurinţă. În calea acestor copii se vor isca multe probleme cari pot fi rezolvate cu succes bun numai prin aplicarea sfaturilor bune scrise în Cuvîntul lui Dumnezeu. — Proverbe 22:6; Deuteronom 11:18–21.
10. (a) Ce trebuinţă vitală au copiii, pelîngă necesităţile materiale? (b) Cînd şi cum poate fi satisfăcută aceasta mare trebuinţă?
10 Procurarea mijloacelor materiale necesare pentru creşterea şi bună starea copiilor în cele mai multe cazuri impun sarcini grele asupra părinţilor. Dar Biblia ne arată desluşit că responsabilitatea părinţilor nu să termină cu procurarea acestor necesităţi fizice. Este de importanţă vitală ca copiii nostri să fie bine organizaţi şi întreţinuţi prin un program familial regulat de instrucţii în Cuvîntul lui Dumnezeu. (Psalm 78:5–7; 17:5–7) Părinţii sînt obligaţi să vorbească şi să explice Cuvîntul lui Dumnezeu faţă de copiii lor după regularitate, nu numai în decursul acestor programe familiale de instrucţie. (Deuteronom 6:6, 7) Numai în aşa chip pot ei înţelege şi aprecia importanţa de umbla în calea vieţii şi de aşi menţine relaţia cu Iehova Dumnezeu în toate activităţile lor.
11. Cine poartă responsabilitatea principală pentru instruirea copiilor în Cuvîntul lui Dumnezeu?
11 Scriptura pune responsabilitatea principală pentru predarea acestor instrucţii necesare asupra tatălui, sau capul familiei. Dacă el va face aceste aranjamente necesare şi va lua conducerea în aplicarea lor, toată familia va fi acţionată să lucreze împreună. În chipul acesta copiii vor primi de regulă toate aceste învăţături folositoare. Este foarte important ca părînţii Creştini să ia aminte ce le este poruncit la Efeseni 6:4: „Iar voi taţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii vostri, ci creşteţi–i mereu în disciplina şi sfaturile autoritative ale lui Iehova“. — Vezi şi Proverbe 4:1.
12. De ce să cuvine ca părinţii se nu nesocotească lecţia disciplinară faţă de copiii lor?
12 O parte a acestei „discipline . . . alui Iehova“ care trebuie bine învăţată este obligaţia copiilor să fie ascultători şi supuşi părinţilor lor. Acest fel de disciplină nu poate fi nesocotită fiindcă însăşi viaţa eternă a copiilor depinde de aceasta. (Efeseni 6:1–3) Dumnezeu cere ca copiii lor să crească şi să se bucure de o viaţă fericită. Însă să–şi folosească toată înţelepciunea şi pacienţa lor ca să întipărească aceasta lecţie bună în mintea şi în inima copiilor lor. — Coloseni 3:20, 23.
13. Ce ne porunceşte Biblia să facem dacă unii copii înadins fac ce ei ştiu că este rău?
13 Dar părinţii vor avea ocazii să facă ceva mai mult decît să spună copiilor că ce este bine. Copilul care înadins face ceeace stie că nu este bine necesitează măsuri mai aspre ca să înveţe şi să înţeleagă seriozitatea acestei chestiuni. Biblia ne face atenţi că: „Nebunia este legată în inima unui copil; însă varga disciplinară o va scoate din el“. (Proverbe 22:15) Din cauza imperfecţiei moştenite copiii sînt inclinaţi din naştere spre lucruri rele, şi tendinţa aceasta trebuie corectată; Şi părinţii iubitori sînt obligaţi să administreze aceasta corectare, chiar cum citim la Proverbe 13:24: „Cine cruţă varga acela-şi urăşte copilul; Dar cine–l iubeşte acela–i administrează disciplina necesară din vreme“.
14. Cum trebuie disciplina să fie administrată în o familie Crestină, cu rezultate bune?
14 Acest fel de disciplină administrată în dragoste serveşte numai spre binele copilului. Însă, aceasta nu cu izbucniri de mînie, de strigăte, sau de ameninţări nechibzuite. Aceasta nu este o purtare Creştinească. (Efeseni 4:31, 32) În aceasta privinţă, părinţii trebuie să fie fermi şi întregi la minte, arătînd copiilor exemple bune de urmat, nefiind motivaţi numai de anumite pretenţii de bine, pe cari copiii în mintea lor le demaschează foarte uşor; Ci cu totului sinceri şi cinstiţi faţă de copii şi de ei înşişi. Numai în felul acesta vor fi copiii ajutaţi să înţeleagă faptul că familia lor să conduce după principiile dreptăţii lui Dumnezeu; Şi nu după nişte dispoziţii capricioase de partea capului familiei. Copiii nu vor fi pătrunşi de teama că ei sînt victimele unei discipline şi pedepse nedrepte; Ci ei vor înţelege şi vor aprecia adevărul că pedeapsa vine asupra lor numai din cauza că ei nu respectă regulile purtării bune şi cuviincioasă.
15. (a) Ce trebuie să înveţe copiii cu privire la: minciuni, furtişaguri, şi imoralitate sexuală? (b) Cum trebuie copiii instruiţi să facă ce este bine chiar dacă vor fi absenţi dela casele, sau de părinţii lor?
15 Unul din principiile divine scrise în Biblie care trebuie tratat în discuţiile serioase familiale, este cerinţa de caracter moral curat. Copiii trebuie să înveţe şi să ştie faptul că Iehova urăşte pe toţi ceice „vorbesc şi răspîndesc minciuni“. (Apocalipsa 22:15; Proverbe 6:16–19) Furturile în toate formele lor deasemenea trebuie socotite ca infracţiuni directe ale acestei cerinţe de conduită morală. (Efeseni 4:28; Romani 13:9, 10) Aceştia membri tineri ai familiei trebuie să mai înveţe cum să se păzească de tot felul de lucruri cari conduc la imoralitate sexuală. (Efeseni 5:5; Proverbe 5:3–14) Familia trebuie să discute toate experienţele şi problemele copiilor ce să petrec în familie, la şcoală, sau în jocurile lor. Toţi membrii familiei trebuie să discute împreună anumite Scripturi ce arată felul de purtări plăcute lui Dumnezeu. În felul acesta copiii vor înţelege cum să aplice Biblia asupra traiului lor de toate zilele. Aceasta le va servi ca experianţă ocrotitoare în toate cazurile de absenţă dela casele lor. — Proverbe 6:20–23.
16. (a) Ce ne spune Biblia despre efectul tovărăşiilor rele? (b) Cum trebuie ca părinţii să–şi arate înţelepciunea cu privire la tovărăşiile copiilor lor?
16 Tovărăşiile exterioare între copii sînt foarte importante, pentrucă tovarăşii ne influenţează viaţa; Tovărăşiile bune ne influenţează spre bine; Dar „tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“. (1 Corinteni 15:33) Biblia ne descopere multe exemple desprea aceasta. (Genesa 34:1, 2; Numeri 25:1, 2) Copiii nu ştiu despre aceste lucruri, însă părinţii trebuie să ştie; Şi de partea lor este o dovadă de înţelepciune binevoitoare ca să observe bine tovărăşiile exterioare ale copiilor lor. Tovărăşia adevărată include ceva mai mult decît jocuri şi converşatii între copii; Aceasta mai include diferite caractere despre cari copiii citesc, le ascultă în radio şi le privesc în televiziune. — Filipeni 4:8.
17. Ce alte trebuinţe mai are viaţa familială?
17 Dar viaţa familială adevărat satisfăcătoare are trebuinţă de ceva mai mult decît numai să fie păzită de ce este rău; Familia Creştină trebuie să se împărtăşască de bucurii şi alte lucruri bune. Bucuria adevărată în viaţa familiei va fi cu totului pierdută cînd fiecare membru trăieşte sau îşi petrece timpul singur. Unirea adevărată în orice familie să cultivă numai prin convorbiri, plănuiri, şi lucrări îndeplinite împreună. (Proverbe 15:22) Toate aceste lucruri se vor cultiva numai prin dragostea membrilor faţă de familia lor. Şi aceasta dragoste este o situaţie normală între ceice într–adevăr cunosc pe Dumnezeu şi sînt conduşi de spiritul său. — 1 Ioan 4:7, 8; Galateni 5:22, 23.
REZOLVAREA DIFICULTĂŢILOR FAMILIALE
18. Cum ne învaţă Coloseni 3:12–14; 3:12–13 să ne rezolvăm dificultăţile familiale?
18 Toate familiile ce se bucură de o fericire normală adeseaori cad în felurite dificultăţi, care să datoresc imperfecţiilor umane şi presiunilor lumii în care trăim. Dar ce e de făcut cînd unii din membrii familiei ajung în diferite neînţelegeri, sau conflicte? Aceste nu vor fi prea grele de rezolvat dacă ne vom aminti că toţi sîntem imperfecţi. Sfatul inspirat scris la Coloseni 3:12–14 este bun nu numai în afară, dar totodată şi înăuntrul cercului familial, anume: „Aveţi o inimă îndurătoare şi îmbrăcaţi–vă cu o dragoste compătimitoare, cu bunătate, umilinţă, gentileţe, şi îndelungă răbdare. Fiţi îngăduitori şi iertători unii faţă de alţii ori de cîte ori cineva are vreo plîngere împotriva cuiva. Întocmai cum Iehova v–a iertat aşa se vă iertaţi şi voi unii pe alţii. Însă mai presus de toate, îmbrăcaţi–vă cu dragostea care este legătura perfectă a unirii“. — Vezi şi Proverbe 10:12; 19:11.
19. Cum trebuie părinţi să aline neînţelegerile iscate între copii?
19 Iar dacă se naşte vreo problemă de natură serioasă, noi trebuie să ştim ce măsuri să luăm ca să pregătim calea unei iertări iubitoare. Ca de exemplu, copiii vor cădea la o ceartă neîmpăcată, unul din părinţi este obligat să intervină, să le asculte plîngerea, şi apoi să recomande cum fiecare să–şi ceară şi să facă iertarea cuvenită. În astfel de cazuri trebuie să ne folosim de anumite texte Biblice, ca cele considerate mai sus, cari vor avea un efect foarte împăciuitor.
20. Cum trebuie rezolvate dificultăţile iscate între soţi şi soţiile lor?
20 Dificultăţile iscate între bărbat şi nevastă-sa desigur că nu trebuie discutate în prezenţa copiilor; Şi starea nu va fi îmbunătăţită dacă va fi răspîndită între prieteni şi vecini. Continuarea unei certe pricinuite din anumite neplăceri, urmată de o amuţire de zile întregi, nu va produce nicio îmbunătăţire. Datoria Creştinească este că orice problemă să fie discutată împreună în scopul de a restatornici pacea şi bunăstarea cuvenită. Chiar dacă am fi cu totul nevinovaţi trebuie să avem bunătatea personală să ne împăcăm; Şi dacă sîntem vinovaţi, să ne cerem iertare imediat. Lucrul principal este să rezolvăm orice problemă fără amînare, Anume: „Să nu lăsăm ca soarele să apună peste mînia noastră“. — Efeseni 4:26; Mai vezi şi Matei 18:21–35.
21. (a) Este divorţarea o soluţie potrivită a problemelor? (b) Care eeste singura bază pentru despărţire şi recăsătorie?
21 Divorţul e un lucru comun în această lume, dar Biblia deloc nu recomandă mijlocul acesta pentru rezolvarea problemelor conjugale. Căsătoria este un legămînt pe viaţă care nu poate fi tratat cu uşurinţă. (Romani 7:2) Cuvîntul lui Dumnezeu îngăduie numai o singură bază pe care Creştinii îşi pot divorţa căsătoria şi deveni liberi pentru recăsătorie. Şi baza aceasta este adulterul. În aceste cazuri persoana nevinovată trebuie să–şi facă hotărîrea că vrea sau că nu vrea să fie divorţată. (Matei 5:32) Şi divorţul trebuie intentat numai pe evidenţă absolută, şi nu deloc pe suspiciuni.
22. Ce trebuie să facă persoanele cari s–au divorţat fără să fi cunoscut cerinţele divine cu privire la viaţa conjugală? Cum să pot aceştia împărtăşi de serviciul lui Iehova?
22 În unele cazuri din trecut s–a întîmplat că unele persoane s–au divorţat începînd să trăiască după obiceiul pămîntului fără să fi cunoscut cerinţele legitime ale lui Dumnezeu. Ce este soluţia acestor situaţii? Aceste persoane nu să pot întoarce să-şi trăiască vieţile din nou. Însă dacă voiesc să participe la serviciul lui Dumnezeu, ei acum trebuie să–şi legitimeze căsătoriile cu soţii sau soţiile lor din prezent; Şi apoi să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune cerîndu-şi iertare de purtările lor din trecut; Şi de aici înainte să–şi trăiască viaţa lor în deplină conformitate cu cerinţele lui Dumnezeu.
23. (a) Recomandă Biblia despărţire de soţii sau soţiile fără crediţă? (b) În ce chip poate soţul sau soţia credincioasă să–şi îmbunătăţească situaţia, şi cu ce rezultat bun?
23 Dar ce vor face ceice sînt legaţi de soţi sau soţii cari nu vreau nici să studieze Cuvîntul lui Dumnezeu; Şi nici să–şi discute problemele conform principiilor Biblice? Avizul Biblic este că ei trebuie să trăiască împreună cu soţii sau soţiile lor; Şi să nu socotească că despărţirea le va rezolva problemele; Ci să facă tot posibilul pentru îmbunătăţirea căsătoriei lor aplicînd principiile Biblice cu privire la comportarea personală. Biblia sfătuieşte că acest fel de soţi şi soţii pot fi „dobîndiţi“ numai prin o comportare adevărat Creştină. (1 Corinteni 7:10–16; 1 Petru 3:1, 2) O astfel de „dobîndă“ va aduce cu sine o fericire nespusă înăuntrul acestor familii Creştine.
24. În rezumat, cum poate fi cultivată fericirea în viaţa conjugală?
24 În ziua de azi fiecare familie se poate bucura de multe ocazii ca să–şi cultive fericirea vieţii conjugale. Toate aceste rezultate bune pot să fie realizate numai prin aplicarea sfaturilor şi avizelor scrise în Biblie. Relaţiile familiale vor fi edificate şi întărite dacă fiecare din cei „doi“ legaţi prin căsătorie va avea dragostea necesară căutînd numai fericirea soţului, sau a soţiei. (Coloseni 3:14) Însă mai presus de orice, dacă ei vor fi uniţi şi activi la închinarea adevărată alui Iehova Dumnezeu, care este aranjatorul familiei şi al căsniciei umane. Numai în felul acesta poate fericirea casnică fi încoronată cu viaţă eternă. — Proverbe 3:11–18.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 176]
Studii Biblice regulate trebuie să fie modul de viaţă în fiecare familie
