Trebuie să ne aşteptăm ca în congregaţia creştină să apară apostaţi?

1 Tim. 4:1: „Cuvintele inspirate spun clar că, în timpurile care vor veni, unii vor renunţa la credinţă, dând atenţie unor cuvinte inspirate care induc în eroare şi unor învăţături ale demonilor“.

2 Tes. 2:3: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun fel, pentru că ea [ziua lui Iehova] nu va veni până nu va veni mai întâi apostazia şi nu se va dezvălui omul nelegiuirii, fiul distrugerii“.

 Trăsături caracteristice apostaţilor:

Caută să-şi facă adepţi, provocând astfel dezbinări sectare

Fap. 20:30: „Se vor ridica bărbaţi chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei“.

2 Pet. 2:1, 3: „Şi în mijlocul vostru vor fi învăţători falşi. Aceştia vor introduce pe furiş secte distrugătoare şi îl vor renega chiar pe proprietarul care i-a cumpărat ... Mai mult, vă vor exploata cu lăcomie prin cuvinte prefăcute“.

Deşi susţin că au credinţă în Cristos, ei tratează cu dispreţ lucrarea de predicare şi de instruire pe care el le-a încredinţat-o discipolilor săi

Luca 6:46: „De ce mă chemaţi: «Doamne! Doamne!», dar nu faceţi ce spun eu?“

Mat. 28:19, 20: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i . . ., învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“.

Mat. 24:14: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“.

Ei pretind că îi slujesc lui Dumnezeu, dar îi resping pe reprezentanţii săi, organizaţia sa vizibilă

Iuda 8, 11: „Şi oamenii aceştia, lăsându-se pradă visurilor, pângăresc carnea, nesocotesc domnia şi îi vorbesc de rău pe cei glorioşi. Vai de ei, căci ... au pierit în vorbirea răzvrătită a lui Core!“

Num. 16:1–3, 11, 19–21: „Core ... s-a ridicat împreună cu ... două sute cincizeci de bărbaţi dintre fiii lui Israel, căpetenii ale adunării ... Astfel, ei s-au strâns împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi le-au zis: «Destul, căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi Iehova este în mijlocul lor! Atunci de ce vă înălţaţi voi mai presus de congregaţia lui Iehova?» ... [Moise a zis:] «Tu şi toată adunarea ta, care v-aţi strâns acum, sunteţi împotriva lui Iehova. Fiindcă ce este Aaron ca să murmuraţi împotriva lui?» Când Core a convocat toată adunarea împotriva lor la intrarea cortului întâlnirii, gloria lui Iehova s-a arătat întregii adunări. Iehova le-a vorbit  atunci lui Moise şi lui Aaron, zicând: «Separaţi-vă de această adunare, ca să-i nimicesc într-o clip㻓.

Ei nu numai că abandonează adevărata credinţă, dar îi şi ‘bat’ pe foştii lor tovarăşi, criticându-i în public şi folosind diferite metode pentru a le împiedica lucrarea; prin eforturile lor caută să dărâme, nu să zidească

Mat. 24:45–51: „Cine este sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul lui l-a numit peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul potrivit? ... Dar, dacă sclavul acela rău zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» şi începe să-şi bată tovarăşii de sclavie şi mănâncă şi bea cu beţivii înrăiţi, stăpânul sclavului aceluia va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care n-o ştie, îl va pedepsi cu toată asprimea şi îi va da partea lui cu ipocriţii“.

2 Tim. 2:16–18: „Evită vorbirile deşarte care profanează ce este sfânt. Pentru că ei vor înainta tot mai mult în impietate, iar cuvântul lor se va întinde ca o cangrenă. Imeneu şi Filet sunt dintre ei. Oamenii aceştia au deviat de la adevăr, spunând că învierea a avut loc deja, şi distrug credinţa unora“.

Pot creştinii fideli să-i primească pe apostaţi sau să le citească literatura?

2 Ioan 9, 10: „Cine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos nu îl are pe Dumnezeu. ... Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi niciodată în casă şi să nu-l salutaţi“.

Rom. 16:17, 18: „Vă îndemn însă, fraţilor, să fiţi cu ochii pe cei care, contrar învăţăturii pe care aţi primit-o, provoacă dezbinări şi prilejuri de poticnire şi evitaţi-i ... Prin cuvinte mieroase şi vorbiri măgulitoare ei amăgesc inimile celor fără răutate“.

Poate avea consecinţe grave faptul de a încerca din curiozitate să aflăm ce cred apostaţii?

Prov. 11:9: „Cu gura lui, apostatul îl duce pe semenul său la pierzare“.

 Is. 32:6: „Nebunul va spune nebunii, iar inima lui va pune la cale răul, ca să practice apostazia şi să spună minciuni împotriva lui Iehova, ca să lase gol sufletul celui flămând şi să-l lase fără băutură pe cel însetat“ (compară cu Isaia 65:13, 14).

Este apostazia un păcat grav?

2 Pet. 2:1: „Aceştia vor introduce pe furiş secte distrugătoare şi îl vor renega chiar pe proprietarul care i-a cumpărat, aducând asupra lor înşişi o distrugere grabnică“.

Iov 13:16: „Niciun apostat nu va intra înaintea lui [Dumnezeu]“.

Evr. 6:4–6: „Căci este imposibil ca aceia care au fost luminaţi o dată pentru totdeauna şi au gustat darul ceresc, care au fost părtaşi ai spiritului sfânt şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterea sistemului viitor, dar care au căzut [au căzut în apostazie şi în negarea Evangheliei prin comportamentul moral, BS, nota de subsol; ‘pentru ca, totuşi, ulterior să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu’, NTÎT], să fie din nou reînsufleţiţi spre căinţă, pentru că ei înşişi îl ţintuiesc din nou pe stâlp pe Fiul lui Dumnezeu şi îl expun ruşinii publice“.