Avort
Definiţie: Avortul este expulzarea unui embrion sau a unui fetus care, în condiţii normale, nu poate trăi în afara uterului. Avortul spontan poate avea loc din cauza imperfecţiunii umane sau a unui accident. Provocarea unui avort cu scopul de a împiedica naşterea unui copil nedorit înseamnă suprimarea voită a unei vieţi omeneşti.
Cum ar trebui să ne influenţeze în această privinţă punctul de vedere al Celui ce este Izvorul vieţii omeneşti?
Fap. 17:28: „Prin el [Dumnezeu] avem viaţă, ne mişcăm şi existăm“.
Ps. 36:9: „Căci la tine [Iehova Dumnezeu] este izvorul vieţii“.
Rom. 14:12: „Fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu“.
Este preţioasă pentru Iehova viaţa unui copil chiar din primele etape ale dezvoltării sale după concepere?
Ps. 139:13–16: „Tu [Iehova] m-ai ocrotit în pântecele mamei mele. ... Ochii tăi m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui“.
A spus Dumnezeu vreodată că oricine îi face rău unui copil nenăscut va trebui să dea socoteală?
Ex. 21:22, 23: „Dacă nişte bărbaţi se bat şi lovesc o femeie însărcinată, iar copilul ei se naşte, dar nu are loc un accident mortal, vinovatului i se va impune plata unei despăgubiri, după cum îi va cere soţul femeii; şi el va trebui s-o dea prin judecători. Dar, dacă are loc un accident mortal, să dai suflet pentru suflet“. (Unele traduceri lasă să se înţeleagă că această lege dată israeliţilor punea accentul pe ceea ce i se întâmpla mamei, nu fătului. În textul ebraic însă, accidentul mortal se referă atât la mamă, cât şi la copil.)
Cât de gravă este suprimarea unei vieţi omeneşti din motive neacceptate de Dumnezeu?
Gen. 9:6: „Dacă cineva varsă sângele omului, şi sângele lui va fi vărsat de om, căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său“.
1 Ioan 3:15: „În niciun ucigaş nu rămâne viaţa veşnică“.
Ex. 20:13: „Să nu ucizi“.
Este justificat avortul dacă un medic spune că păstrarea copilului până la termen ar pune în pericol sănătatea mamei?
Uneori medicii se pot înşela. Ar fi oare drept să ucizi o fiinţă umană fiindcă ea i-ar putea face rău cuiva? Dacă în momentul naşterii trebuie să se facă o alegere între viaţa mamei şi cea a copilului, această alegere le aparţine celor implicaţi. Însă, în multe ţări, progresele din domeniul medicinei au făcut ca astfel de situaţii să fie foarte rare.
Dacă cineva spune:
„Eu am dreptul să decid asupra problemelor care îmi afectează corpul“
Aţi putea răspunde: „Vă înţeleg punctul de vedere. Astăzi, drepturile noastre sunt deseori încălcate; multora nici nu le pasă ce se întâmplă cu alţii. Dar Biblia conţine norme care ne pot ocroti. Însă, pentru a trage foloase din ele, trebuie şi să ne asumăm anumite responsabilităţi“. Apoi aţi putea adăuga: 1) „Multe femei au fost abandonate de tatăl copiilor lor. Dar, într-un cămin în care şi tatăl, şi mama trăiesc potrivit normelor Bibliei, soţul îşi iubeşte cu adevărat soţia şi copiii şi rămâne în mod loial alături de ei, asigurându-le cele necesare (1 Tim. 5:8; Ef. 5:28–31)“. 2) „Dacă dorim să beneficiem de iubire şi respect, trebuie să aplicăm şi noi principiile Bibliei în modul de a-i trata pe membrii familiei noastre. Potrivit Bibliei, cum ar trebui să-i considerăm pe copiii pe care îi aducem pe lume (Ps. 127:3; compară cu Isaia 49:15)?“
