Creaţie
Definiţie: În accepţiunea Bibliei, prin creaţie se înţelege că Dumnezeul Atotputernic a proiectat şi a adus în existenţă întregul univers, inclusiv creaturile spirituale şi toate formele fundamentale de viaţă de pe pământ.
Având în vedere că trăim într-o lume a ştiinţei, este raţional să credem în creaţie?
„Legile fizice ale universului sunt atât de exacte, încât putem construi fără nicio dificultate o navă spaţială pentru a merge pe Lună şi putem cronometra zborul cu o precizie de fracţiune de secundă. Aceste legi trebuie să fi fost stabilite de cineva.“ — Wernher von Braun, care a avut o contribuţie însemnată la reuşita zborului pe Lună al astronauţilor americani.
Universul fizic: Dacă aţi găsi un ceas de mare precizie, aţi trage concluzia că el s-a format în urma combinaţiilor întâmplătoare ale unor particule de praf? Evident, o persoană inteligentă l-a făcut. Există însă un „ceas“ şi mai uimitor. Planetele din sistemul nostru solar, precum şi stelele din întregul univers se mişcă cu o precizie mult mai mare decât toate ceasurile proiectate şi fabricate de om. Galaxia din care face parte sistemul nostru solar conţine peste 100 de miliarde de stele şi, potrivit estimărilor astronomilor, în univers există 100 de miliarde de astfel de galaxii. Dacă un ceas este dovada unui proiect inteligent, cu cât mai mult stau lucrurile aşa cu universul, care este mult mai vast şi mai complex! Biblia vorbeşte despre Proiectantul acestuia, numindu-l „adevăratul Dumnezeu, Iehova, Creatorul cerurilor şi Dumnezeul cel Mare care le-a întins“. — Is. 42:5; 40:26; Ps. 19:1.
Planeta Pământ: Imaginaţi-vă că treceţi printr-un deşert arid şi daţi pe neaşteptate peste o casă superbă, dotată cu tot confortul şi bine aprovizionată cu alimente. Aţi trage concluzia că ea s-a format în urma unei explozii întâmplătoare? Nicidecum. V-aţi gândi că a fost construită de cineva care are multă înţelepciune. Ei bine, oamenii de ştiinţă n-au Evr. 3:4.
găsit încă viaţă pe niciuna dintre planetele sistemului nostru solar, cu excepţia pământului. Dovezile pe care le deţinem arată că ele sunt pustii. În schimb, aşa cum se spune într-o lucrare, planeta noastră „este minunea universului, o sferă extraordinară“ (The Earth, de Arthur Beiser, New York, 1963, p. 10). Pământul se află la distanţa optimă de Soare, fapt ce permite existenţa vieţii umane, şi se deplasează cu viteza optimă, fapt ce-i permite să rămână pe orbită. Atmosfera unică din jurul pământului se compune dintr-un amestec de gaze în proporţii optime menţinerii vieţii. Lumina solară, dioxidul de carbon din aer, apa şi mineralele din solul fertil se combină în mod uimitor pentru a produce hrană pentru locuitorii pământului. Ar putea fi toate acestea rezultatul unei explozii necontrolate care s-ar fi produs în spaţiu? Un periodic ştiinţific spune: „Cu greu s-ar putea crede că aceste condiţii speciale şi precise au apărut din întâmplare“ (Science News, 24 şi 31 august 1974, p. 124). Concluzia Bibliei este, fără îndoială, raţională: „Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“. —Creierul uman: Calculatoarele moderne sunt rodul unor cercetări îndelungate şi al unei tehnici sofisticate. Ele nu au apărut din întâmplare. Dar ce se poate spune despre creierul uman? Spre deosebire de creierul animalelor, dimensiunile creierului unui copil se triplează în primul an de viaţă. Modul de funcţionare al creierului rămâne, în mare parte, un mister pentru oamenii de ştiinţă. Omul are capacitatea înnăscută de a învăţa limbi complexe, de a aprecia frumosul, de a compune muzică, de a medita la originea şi sensul vieţii. Neurochirurgul Robert White a spus: „În faţa incredibilei relaţii care există între creier şi minte şi care depăşeşte cu mult capacitatea de înţelegere a omului, sunt obligat să recunosc existenţa unei Inteligenţe Superioare, răspunzătoare de proiectarea şi realizarea ei“ (The Reader’s Digest, septembrie 1978, p. 99). Dezvoltarea acestei minunăţii începe în uterul matern de la o minusculă celulă fecundată. Cu o remarcabilă perspicacitate, scriitorul biblic David i-a spus lui Iehova: „Te voi lăuda pentru că sunt făcut într-un mod înfricoşător şi minunat. Minunate sunt lucrările tale şi cât de bine ştie sufletul meu lucrul acesta!“ — Ps. 139:14.
Psalmul 104:24: „Cât de multe sunt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune“!
Celula vie: Se spune adesea că o celulă este o formă de viaţă „simplă“. Totuşi, un organism unicelular este în măsură să-şi procure hrana, s-o digere, să elimine reziduurile, să-şi construiască o casă şi să aibă viaţă sexuală. Fiecare celulă a corpului uman este asemenea unui oraş înconjurat de ziduri, având un guvern care menţine ordinea, o centrală electrică ce generează energie, fabrici care produc proteine, un sistem de transport complex şi gărzi care controlează tot ce intră. Corpul uman se compune din peste 100.000 de miliarde de celule. Cât sunt de potrivite cuvintele dinLasă Biblia să se înţeleagă că Dumnezeu a produs diferitele specii vii prin intermediul evoluţiei?
În Geneza 1:11, 12 se spune că iarba şi copacii au fost făcuţi în aşa fel încât să se reproducă fiecare ‘după specia sa’. Versetele 21, 24 şi 25 adaugă că Dumnezeu a făcut creaturile marine, creaturile zburătoare şi animalele terestre, pe fiecare ‘după specia sa’. Nimic nu dă de înţeles că vreo specie de bază ar fi evoluat sau s-ar fi transformat în alta.
Privitor la om, în Geneza 1:26 se arată că Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“. Omul urma să aibă deci calităţi divine, nu trăsături care să evolueze din trăsăturile unui animal. Geneza 2:7 adaugă: „Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om [nu dintr-o formă de viaţă preexistentă, ci] din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă“. Aici nu se vorbeşte nimic despre evoluţie, ci este descris mai degrabă un nou act creator.
A creat Dumnezeu toate milioanele de varietăţi de fiinţe vii care există astăzi pe pământ?
În primul capitol din Geneza se spune doar că Dumnezeu a creat fiecare lucru ‘după specia sa’ (Gen. 1:12, 21, 24, 25). Înainte de Potopul mondial din zilele lui Noe, Dumnezeu a făcut pregătiri, poruncind să fie duse în arcă exemplare reprezentative din fiecare specie de animale terestre şi de creaturi zburătoare (Gen. 7:2, 3, 14). Fiecare „specie“ are capacitatea genetică de a se reproduce într-o mare varietate. Se spune, de altfel, că există peste 400 de rase de câini şi peste 250 de rase şi tipuri de cai. Toate varietăţile de animale care se reproduc încrucişându-se între ele constituie o singură „specie“, în sensul despre care se vorbeşte în Geneza. La fel, diferitele rase umane — orientale, africane, caucaziene, de la locuitorii dinka din Sudan, a căror înălţime este de peste doi metri, până la pigmei, care nu depăşesc înălţimea de 120 de centimetri — provin din prima pereche de oameni: Adam şi Eva. — Gen. 1:27, 28; 3:20.
Cum se explică asemănările structurale fundamentale dintre creaturile vii?
„Dumnezeu ... a creat toate lucrurile“ (Ef. 3:9). Astfel, tot ce ne înconjoară este opera aceluiaşi Mare Proiectant.
„Toate lucrurile au venit în existenţă prin el [prin Fiul unic-născut al lui Dumnezeu, care a devenit Isus Cristos şi a trăit pe pământ] şi fără el n-a venit nimic în existenţă“ (Ioan 1:3). Aşadar, Iehova şi-a dus la îndeplinire lucrările de creare printr-un singur Meşter. — Prov. 8:22, 30, 31.
Cum a apărut materia din care este format universul?
Savanţii au descoperit că materia este o formă concentrată de energie, lucru demonstrat de exploziile armelor nucleare. Astrofizicianul Josip Kleczek afirma: „Majoritatea particulelor elementare, dacă nu chiar toate, pot fi create prin transformarea energiei în materie“. — The Universe (Boston, 1976), vol. XI, p. 17.
De unde ar putea proveni această energie? După ce pune întrebarea: „Cine a creat aceste lucruri [stelele şi planetele]?“, Biblia spune referitor la Iehova Dumnezeu: „Datorită marii lui energii dinamice şi puterii sale nemărginite, niciuna nu lipseşte“ (Is. 40:26). Aşadar, Dumnezeu însuşi este Sursa întregii „energii dinamice“ care a fost necesară pentru crearea universului.
A fost creat universul fizic în doar şase zile, în urmă cu 6.000–10.000 de ani?
Faptele dezmint o astfel de ipoteză: 1) În nopţile senine, în emisfera nordică se poate vedea lumina ce provine de la nebuloasa Andromeda. Acestei lumini îi trebuie aproximativ 2.000.000 de ani pentru a ajunge pe Pământ, ceea ce înseamnă că universul trebuie să aibă cel puţin câteva milioane de ani. 2) Depunerile de reziduuri provenite din dezintegrarea radioactivă, care se găsesc în anumite roci terestre, demonstrează că unele formaţiuni stâncoase n-au fost deranjate de miliarde de ani.
Geneza 1:3–31 nu se referă la crearea iniţială a materiei sau a corpurilor cereşti, ci descrie pregătirea pământului, care exista deja, astfel încât să devină o locuinţă pentru om. Aceasta a inclus crearea principalelor specii vegetale, acvatice, zburătoare şi terestre, precum şi a primei perechi umane. Ni se spune că toate acestea au fost făcute într-o perioadă de şase „zile“. Însă cuvântul ebraic tradus prin „zi“ poate avea mai multe sensuri, printre care ‘o lungă perioadă de timp; timpul în care are loc un eveniment important’ (Old Testament Word Studies, de W. Wilson; Grand Rapids, Michigan, 1978, p. 109). Acest termen ne permite să ne gândim că fiecare „zi“ a putut să fie de mii de ani.