Sunt strămoşii morţi conştienţi de ceea ce fac cei vii? Pot ei să-i ajute?

Ecl. 9:5: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“.

Iov 14:10, 21: „Omul pământean îşi dă ultima suflare. Şi unde mai este el? Fiii lui sunt onoraţi, dar el nu ştie“.

Ps. 49:10, 17–19: „Şi cei înţelepţi mor, cel fără minte şi cel lipsit de raţiune pier deopotrivă şi trebuie să le lase altora averea lor. ... La moarte nu poate să ia nimic cu sine, gloria lui nu va coborî cu el. ... Sufletul lui nu ajunge decât până la generaţia strămoşilor săi. Niciodată nu vor mai vedea lumina“.

Nu-i aşa că mâncarea pusă pe un altar sau pe un mormânt rămâne neatinsă? Nu este aceasta o dovadă că morţii nu mănâncă?

Vezi şi subiectul „Spiritism“.

Avem motive să ne temem că strămoşii noştri morţi ne-ar putea face vreun rău?

Ecl. 9:5, 6: „Dar cei morţi ... iubirea lor şi ura lor şi gelozia lor au pierit deja şi nu mai au parte niciodată de ceea ce se face sub soare“.

 Există în om o parte spirituală care supravieţuieşte morţii corpului?

Ezec. 18:4: „Iată că toate sufletele sunt ale mele. După cum sufletul tatălui este al meu, tot aşa şi sufletul fiului este al meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (vezi şi versetul 20).

Ps. 146:3, 4: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pământean. ... Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile“.

Oamenii de ştiinţă şi chirurgii nu au găsit nicio urmă a vreunei părţi conştiente din om care să supravieţuiască morţii corpului.

Vezi şi paginile 227, 228, la subiectul „Moarte“.

Aţi prefera ca fiii şi nepoţii să vă iubească şi să vă respecte cât sunteţi în viaţă sau să îndeplinească nişte ritualuri pentru dumneavoastră după ce veţi muri?

Ef. 6:2, 3: „«Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta», care este prima poruncă însoţită de o promisiune: «Ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp pe pământ»“. (Copiii instruiţi conform principiilor biblice le acordă părinţilor lor această onoare, care le bucură inima cât timp aceştia sunt în viaţă.)

Prov. 23:22: „Ascultă-l pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi n-o dispreţui pe mama ta doar pentru că a îmbătrânit“.

1 Tim. 5:4: „Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întâi să practice devoţiunea sfântă în familia lor şi să le dea părinţilor şi bunicilor lor răsplata care li se cuvine, pentru că lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu“.

Când un medium afirmă că transmite mesaje din partea unor persoane care au murit, de unde provin de fapt aceste mesaje?

Is. 8:19: „Dacă vă vor spune: «Întrebaţi mediumurile sau prezicătorii, care şoptesc şi şuşotesc», oare nu pe Dumnezeul său trebuie să-l întrebe orice popor? Să fie întrebaţi cei morţi pentru cei vii?“ (Ne-ar avertiza oare Dumnezeu cu  privire la asemenea practici dacă ele ne-ar pune într-adevăr în legătură cu cei dragi?)

Fap. 16:16: „În timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o servitoare care avea un spirit, un demon de ghicire. Ea le aducea mult câştig stăpânilor ei făcând preziceri“.

Vezi şi paginile 361–363, la subiectul „Spiritism“.

Cui ar trebui să-i aducem închinare?

Luca 4:8: „Isus i-a zis: «Este scris: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru“»“.

Ioan 4:23, 24: „Vine ceasul, şi acesta este acum, când închinătorii adevăraţi i se vor închina Tatălui cu spirit şi cu adevăr, căci astfel de închinători caută Tatăl. Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi cu adevăr“.

Putem spera că toţi membrii familiei noastre se vor reuni în viitor, inclusiv cei ce au murit?

Ioan 5:28, 29: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecăţii“.