Va fi distrusă lumea prin foc?

2 Pet. 3:7: „Prin acelaşi cuvânt [al lui Dumnezeu], cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“. (Remarcaţi că numai oamenii „lipsiţi de pietate“ vor fi distruşi, nu omenirea în general. La fel, versetul 6 vorbeşte despre distrugerea ‘lumii’ din zilele  lui Noe. Cei răi au fost distruşi, dar pământul şi Noe, un om temător de Dumnezeu, împreună cu familia sa au continuat să existe. Este ‘focul’ din viitoarea zi de judecată un foc literal sau un simbol al distrugerii complete? Ce efect ar avea focul propriu-zis asupra corpurilor cereşti materiale, cum ar fi soarele şi stelele, care prin natura lor sunt deja incandescente? Pentru mai multe detalii privitoare la acest verset, vezi paginile 255–257, la subiectul „Pământ“.)

Prov. 2:21, 22: „Fiindcă cei drepţi vor locui pe pământ şi cei ireproşabili vor rămâne pe el. Dar cei răi vor fi nimiciţi de pe pământ, iar cei neloiali vor fi smulşi de pe el“.

Cine guvernează această lume: Dumnezeu sau Satan?

Dan. 4:35: „[Dumnezeul Cel Preaînalt, Iehova,] face după voinţa sa cu armata cerurilor şi cu locuitorii pământului. Nimeni nu poate să-i oprească mâna sau să-i spună: «Ce-ai făcut?»“ (În aceeaşi ordine de idei, în Ieremia 10:6, 7, Iehova este numit „Rege al naţiunilor“, fiindcă el este Regele Suprem, Cel care poate şi chiar le va cere socoteală regilor umani şi naţiunilor guvernate de aceştia. În calitate de Creator al pământului, Iehova este Suveranul legitim şi el nu a renunţat niciodată la această poziţie.)

Ioan 14:30: „[Isus a zis:] Vine conducătorul lumii. El n-are nicio putere asupra mea“. (Evident că acest ‘conducător al lumii’ nu este Iehova Dumnezeu, a cărui voinţă Isus o îndeplineşte întotdeauna cu fidelitate. Acest conducător al lumii trebuie să fie ‘cel rău’, Satan Diavolul, în puterea căruia zace „întreaga lume“, cum se afirmă în 1 Ioan 5:19. Deşi omenirea trăieşte pe o planetă care-i aparţine lui Dumnezeu, cei ce nu sunt slujitori ascultători ai lui Iehova formează o lume dominată de Satan, deoarece ascultă de el. Cei care se supun din toată inima conducerii lui Iehova nu fac parte din această lume. Compară cu 2 Corinteni 4:4.)

Rev. 13:2: „Balaurul [Satan Diavolul] i-a dat fiarei puterea, tronul şi o mare autoritate“. (Comparând descrierea acestei fiare cu ceea ce se spune în Daniel, capitolul 7,  înţelegem că ea reprezintă guvernarea umană: nu un singur guvern, ci organizaţiile politice ale lumii în ansamblu. Faptul că Satan este conducătorul acestei fiare este confirmat de Luca 4:5–7 şi de Revelaţia 16:14, 16, unde se vorbeşte despre nişte declaraţii inspirate de demoni care îi conduc pe regii întregului pământ spre războiul împotriva lui Dumnezeu de la Armaghedon. Guvernarea lui Satan asupra lumii nu este decât tolerată de Dumnezeu, până va sosi timpul fixat de El pentru a rezolva controversa suveranităţii universale.)

Rev. 11:15: „În cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: «Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru [Iehova] şi al Cristosului său şi el va domni ca rege pentru totdeauna şi veşnic!»“ (În 1914, când a avut loc acest eveniment, au început „zilele din urmă“ ale actualului sistem rău. Suveranitatea lui Iehova s-a manifestat atunci într-un fel nou, prin intermediul Regatului mesianic al Fiului său. Lumea rea va fi distrusă în curând, iar Satan, invizibilul conducător rău al acesteia, va fi legat şi aruncat în abis, astfel că nu va mai putea să influenţeze omenirea.)

Care este atitudinea adevăraţilor creştini faţă de lume şi faţă de cei ce fac parte din ea?

Ioan 15:19: „[Voi, discipolii lui Isus,] nu faceţi parte din lume, ci eu v-am ales din lume“. (Astfel, adevăraţii creştini nu fac parte din societatea umană înstrăinată de Dumnezeu. Ei desfăşoară activităţi obişnuite, dar resping atitudinile, vorbirea şi conduita care caracterizează lumea şi care contravin căilor drepte ale lui Iehova.) (Vezi paginile 235–241 şi 366–370.)

Iac. 4:4: „Oameni adulteri, nu ştiţi că prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu? De aceea, cine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman cu Dumnezeu“. (Fiind imperfecţi, creştinii se pot contamina uneori din cauza legăturilor cu lumea. Dar, când sunt sfătuiţi din Cuvântul lui Dumnezeu, se căiesc şi îşi corectează căile. Însă, dacă unii se ataşează în mod deliberat de lume sau imită spiritul acesteia, ei dovedesc că nu mai sunt creştini adevăraţi şi că de acum înainte fac parte din lumea care i se opune lui Dumnezeu.)

 Rom. 13:1: „Orice suflet să fie supus autorităţilor superioare, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu, iar autorităţile existente au fost aşezate de Dumnezeu în poziţiile lor relative“. (Cei care urmează acest sfat nu sunt rebeli şi nu încearcă să răstoarne guvernele lumii. Ei se supun autorităţii conducătorilor politici, ascultând de ei atâta timp cât cerinţele lor nu contravin cerinţelor lui Dumnezeu. Aceste guverne au fost prevăzute şi prezise de Dumnezeu. Ele exercită autoritate nu pentru că au fost instituite de Dumnezeu, ci pentru că sunt permise de el. La timpul stabilit, el le va înlătura.)

Gal. 6:10: „Cât avem timp favorabil, să facem ce este bine faţă de toţi, dar mai ales faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“. (Astfel, adevăraţii creştini nu se reţin să-i facă bine aproapelui. Ei îl imită pe Dumnezeu, care face să strălucească soarele atât peste cei răi, cât şi peste cei buni. — Mat. 5:43–48.)

Mat. 5:14–16: „Voi sunteţi lumina lumii. ... Să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri“. (Pentru ca oamenii să-l glorifice pe Dumnezeu când văd ce fac creştinii, este limpede că aceştia trebuie să depună în mod activ mărturie lumii despre numele şi scopul lui Dumnezeu. Astfel, această activitate ocupă locul principal în viaţa adevăraţilor creştini.)

Care este semnificaţia stărilor actuale din lume?

Vezi subiectul „Zilele din urmă“.