Salt la conţinut

Salt la cuprins

Profeţie

Profeţie

Definiţie: Mesaj inspirat, revelaţie a voinţei şi a scopului divin. Profeţia poate fi o prezicere a unor lucruri viitoare, o învăţătură morală inspirată, o poruncă sau o judecată divină.

Ce preziceri consemnate în Biblie s-au împlinit deja?

Pentru exemple, vezi subiectele „Biblia“, „Zilele din urmă“ şi „Date“, precum şi cartea „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă“, paginile 343–346.

Care sunt unele profeţii biblice importante care urmează să se împlinească?

1 Tes. 5:3: „Când vor zice: «Pace şi securitate!», atunci o distrugere neaşteptată va veni brusc peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare“.

Rev. 17:16: „Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe prostituată [Babilonul cel Mare], o vor pustii, o vor lăsa goală, îi vor mânca părţile de carne şi o vor arde complet în foc“.

Ezec. 38:14–19: „Spune-i lui Gog: «Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: „În ziua aceea, când poporul meu, Israel [Israelul spiritual], va locui în siguranţă, nu vei şti tu oare? Şi vei veni din locul tău, din regiunile cele mai îndepărtate ale nordului, tu şi multe popoare cu tine . . .“ „Şi, în ziua aceea, în ziua când Gog va veni pe pământul lui Israel“, zice Domnul Suveran Iehova, „mi se va sui în nări furia. Şi în zelul meu, în focul furiei mele, voi vorbi“»“.

Dan. 2:44: „Regatul [instituit de Dumnezeu] ... va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate [omeneşti] şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit“.

Ezec. 38:23: „Mă voi preamări, mă voi sfinţi şi mă voi face cunoscut sub ochii multor naţiuni; şi vor şti cu siguranţă că eu sunt Iehova“.

Rev. 20:1–3: „Am văzut un înger care cobora din cer cu cheia abisului şi cu un lanţ mare în mână. El l-a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în abis şi a închis şi a sigilat abisul deasupra lui ca el să nu mai inducă în eroare naţiunile până nu se vor sfârşi cei o mie de ani. După aceea va fi dezlegat pentru puţin timp“.

Ioan 5:28, 29: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecăţii“.

Rev. 21:3, 4: „Am auzit un glas puternic de la tron care zicea: «Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi popoarele sale. Şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut»“.

1 Cor. 15:24–28: „Apoi, la sfârşit, el îi va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul ... Însă, când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toţi“.

De ce ar trebui creştinii să fie profund interesaţi de profeţiile biblice?

Mat. 24:42: „Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“.

2 Pet. 1:19–21: „Noi avem cuvântul profetic mai sigur [ca urmare a ceea ce s-a întâmplat la transfigurarea lui Isus]. Şi bine faceţi că îi daţi atenţie ... Căci profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt“.

Prov. 4:18: „Dar cărarea celor drepţi este ca lumina zorilor a cărei strălucire creşte până la miezul zilei“.

Mat. 4:4: „Omul să nu trăiască numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Iehova“. (Acesta include grandioasele sale promisiuni profetice.)

2 Tim. 3:16: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“. (Astfel, întregul Cuvânt scris al lui Dumnezeu merită să fie studiat cu atenţie.)

Dacă cineva spune:

„Dumneavoastră acordaţi prea mare importanţă profeţiilor. Este suficient să-l acceptăm pe Cristos ca Salvator şi să fim creştini buni“

Aţi putea răspunde: „Desigur, este foarte important să apreciem rolul lui Isus Cristos. Dar ştiaţi că unul dintre motivele pentru care evreii din primul secol nu l-au acceptat a fost tocmai faptul că n-au acordat suficientă atenţie profeţiilor?“ Apoi aţi putea adăuga: 1) „Profeţiile din Scripturile ebraice au prezis când avea să apară Mesia [Cristos] şi ce urma el să facă. Dar evreii, în general, n-au acordat atenţie acelor profeţii. Ei aveau propriile idei despre ceea ce trebuia să facă Mesia şi, drept urmare, l-au respins pe Fiul lui Dumnezeu“ (vezi paginile 170, 171, la subiectul „Isus Cristos“). 2) „Astăzi trăim în timpul când Cristos guvernează ca Rege ceresc şi face ca mesajul său să le fie predicat oamenilor din toate naţiunile (Mat. 24:14). Dar majoritatea oamenilor au alte preocupări.“

Sau aţi putea spune: „Sunt de acord că este important să fim buni creştini. Dar poate cineva să fie un bun creştin dacă respectă unele învăţături ale lui Isus, dar ignoră ceea ce ne-a sfătuit el să punem pe primul loc în viaţă? ... Remarcaţi ce a spus el în Matei 6:33“. Apoi aţi putea adăuga: „Isus ne-a învăţat deci să ne rugăm mai întâi pentru acest Regat şi abia apoi pentru iertarea păcatelor, care este posibilă datorită credinţei noastre în el ca Salvator (Mat. 6:9–12)“.