Creştinii au primit porunca ‘să se abţină de la sânge’

Fap. 15:28, 29: „Căci spiritul sfânt şi noi [corpul de guvernare al congregaţiei creştine] am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la animale strangulate [adică ucise, dar fără să li se fi scurs sângele] şi de la fornicaţie. Dacă vă păziţi cu grijă de aceste lucruri, vă va merge bine. Fiţi sănătoşi!“ (Consumarea sângelui este pusă pe acelaşi plan cu idolatria şi fornicaţia, lucruri pe care, desigur, nu am dori să le comitem.)

Carnea animalelor poate fi mâncată, dar nu şi sângele

Gen. 9:3, 4: „Toate creaturile vii, care se mişcă, să vă servească drept hrană. Vi le dau pe toate, ca pe plantele verzi. Numai carnea cu sufletul ei — sângele ei — să n-o mâncaţi“.

Orice animal folosit în scopuri alimentare trebuie să fie bine scurs de sânge. Dacă animalul este strangulat sau moare într-o capcană sau este găsit mort, nu trebuie să fie mâncat (Fap. 15:19, 20; compară cu Leviticul 17:13–16). Tot aşa, niciun aliment căruia i se adaugă fie sânge integral, fie doar anumite fracţiuni sanguine nu trebuie mâncat.

 Dumnezeu a aprobat folosirea sângelui doar pentru jertfe

Lev. 17:11, 12: „Sufletul cărnii este în sânge, şi eu l-am pus pe altar pentru voi ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel ce face ispăşire prin sufletul din el. Iată de ce le-am spus fiilor lui Israel: «Niciun suflet din mijlocul vostru să nu mănânce sânge şi niciun locuitor străin care locuieşte printre voi să nu mănânce sânge»“. (Toate jertfele de animale prevăzute în Legea mozaică au prefigurat jertfa unică a lui Isus Cristos.)

Evr. 9:11–14, 22: „Când Cristos a venit ca mare preot . . ., el a intrat în locul sfânt — nu cu sânge de ţapi şi de tauri tineri, ci cu sângele său — o dată pentru totdeauna şi a obţinut pentru noi o eliberare veşnică. Pentru că, dacă sângele de ţapi şi de tauri şi cenuşa unei viţele, presărată peste cei care s-au pângărit, sfinţeşte în aşa fel încât carnea devine curată, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, printr-un spirit veşnic, s-a oferit pe sine fără pată lui Dumnezeu, ne va curăţa conştiinţa de lucrări moarte ca să îndeplinim un serviciu sacru pentru Dumnezeul cel viu! ... Da, ... fără vărsare de sânge nu există iertare“.

Ef. 1:7: „Prin el [Isus Cristos] avem eliberarea prin răscumpărare, datorită sângelui său, da, iertarea greşelilor noastre, după bogăţia bunătăţii sale nemeritate“.

Cum au înţeles poruncile biblice referitoare la sânge cei ce se considerau creştini în primele secole ale erei noastre?

Tertulian (cca 160–230 e.n.): „Să roşească rătăcirea voastră faţă de creştini, care nu folosim în ospeţele noastre bogate, nici chiar sângele animalelor ... În adevăr, printre ispitele, pe care [voi, păgânii din Roma] le încercaţi faţă de Creştini, sunt şi cârnaţii, umpluţi cu sânge, deşi ştiţi prea bine că lucrul acesta nu este îngăduit la aceia, pe care voiţi să-i abateţi de la regula lor. Apoi, ce judecată este asta, ca pe cei pe care îi ştiţi prea bine că au groază de sângele de animal, pe aceiaşi îi credeţi că râvnesc la sângele de om?“ — Apologeticum, Tertulliani, în româneşte de Eliodar Enescu, Institutul de editură creştină al sfintei episcopii R. Vâlcii, 1930, cap. IX, p. 80, par. 13, 14.

 Minucius Felix (sec. III e.n.): „Noi, creştinii, ... atât ne ferim de sângele omenesc, încât nu mâncăm nici sângele animalelor, care se mănâncă“. — Octavius, în româneşte de Eliodar Enescu, Institutul de editură creştină al sfintei episcopii R. Vâlcii, 1930, p. 55, par. 30.

Transfuziile de sânge

Interdicţia biblică se referă şi la sângele uman?

Da. În Faptele 15:29 este dată porunca: ‘să vă abţineţi de la sânge’. Nu se spune să vă abţineţi numai de la sângele de animal (compară cu Leviticul 17:10, unde se interzice consumarea ‘sângelui de orice fel’).

Echivalează într-adevăr o transfuzie cu faptul de a mânca sânge?

În spital, când un pacient nu poate fi alimentat pe cale orală, este alimentat intravenos. Ei bine, dacă cineva, care n-a mâncat niciodată sânge, l-ar accepta sub formă de transfuzie, ar asculta oare de porunca de ‘a se abţine de la sânge’ (Fap. 15:29)? Să ilustrăm acest lucru luând cazul unei persoane căreia medicul i-a spus să se abţină de la alcool. Ar respecta persoana respectivă această prescripţie dacă nu ar mai bea alcool, dar şi l-ar injecta direct în venă?

Dacă un pacient refuză transfuzia de sânge, există terapii alternative?

În unele cazuri, pentru mărirea volumului plasmatic se pot folosi soluţia salină, soluţia Ringer şi dextranul, disponibile în aproape toate spitalele moderne. De fapt, prin folosirea acestor produse se evită riscurile legate de transfuziile de sânge. O publicaţie medicală face observaţia: „Riscurilor transfuziei de sânge le iau locul avantajele substituenţilor  de plasmă: se evită infecţiile bacteriene sau virale, reacţiile la transfuzie şi sensibilizarea Rh“ (Canadian Anaesthetists’ Society Journal, ianuarie 1975, p. 12). Martorii lui Iehova nu au obiecţii de ordin religios cu privire la folosirea substituenţilor nesanguini de plasmă.

Întrucât nu acceptă sânge, Martorii lui Iehova beneficiază în realitate de tratamente medicale mai eficiente. Iată ce a scris un medic: „Nu încape îndoială că, atunci când operează fără transfuzie, [chirurgul] tinde să-şi perfecţioneze tehnica chirurgicală. El devine puţin mai hotărât să închidă fiecare vas care sângerează“. — American Journal of Obstetrics and Gynecology, 1 iunie 1968, p. 395.

Toate intervenţiile chirurgicale se pot efectua cu succes fără transfuzie de sânge. Printre acestea se numără intervenţiile pe cord deschis, neurochirurgia, amputarea unui membru şi extirparea totală a unor organe afectate de cancer. Într-un jurnal medical, dr. Philip Roen a declarat: „Nu am ezitat să efectuăm intervenţiile chirurgicale nici chiar atunci când ni s-a interzis înlocuirea sângelui“ (New York State Journal of Medicine, 15 octombrie 1972, p. 2527). Dr. Denton Cooley, de la Institutul de Cardiologie din Texas, a spus: „Rezultatele obţinute cu Martorii lui Iehova [folosind substituenţi nesanguini de plasmă] ne-au impresionat atât de mult, încât începem să folosim această metodă în cazul tuturor pacienţilor noştri cardiaci“ (Union din San Diego, 27 decembrie 1970, p. A-10). „Chirurgia pe cord deschis «fără sânge», aplicată iniţial în cazul adulţilor care fac parte din secta Martorilor lui Iehova fiindcă religia lor interzice transfuziile de sânge, este aplicată acum cu succes în operaţii pe cord delicate, efectuate la nou-născuţi şi la copii.“ — Cardiovascular News, februarie 1984, p. 5.

„Refuzând transfuzia de sânge, vă lăsaţi copiii să moară. Aşa ceva este inadmisibil!“

Aţi putea răspunde: „Noi permitem să li se facă perfuzii cu substanţe mai sigure. Acceptăm perfuzii cu produse care nu comportă riscul unor boli ca SIDA, hepatita şi malaria. Noi dorim cel mai bun tratament pentru copiii noştri, aşa  cum doreşte orice părinte iubitor“. Apoi aţi putea adăuga: 1) „În caz de hemoragie gravă, lucrul cel mai important este refacerea volumului plasmatic. Ştiţi, desigur, că sângele conţine peste 50% apă, precum şi globule roşii, globule albe şi alte elemente. Când cineva pierde mult sânge, corpul eliberează importante rezerve de globule roşii şi accelerează producerea de noi globule roşii. Dar trebuie refăcut volumul plasmatic. Pentru aceasta pot fi folosite substanţe care măresc volumul plasmatic, dar care nu conţin sânge şi pe care noi le acceptăm“. 2) „Substanţele care măresc volumul plasmatic au fost folosite cu rezultate excelente în cazul a mii de persoane.“ 3) „Ceea ce ni se pare şi mai important este ce spune Biblia în Faptele 15:28, 29.“

Sau aţi putea spune: „Înţeleg punctul dumneavoastră de vedere. Vă gândiţi probabil ce aţi face dacă propriul dumneavoastră copil ar fi într-o asemenea situaţie. Ca părinţi, am face tot ce este posibil pentru copiii noştri, nu-i aşa? Totuşi, dacă un părinte ca dumneavoastră sau ca mine ajunge să refuze un anumit tratament medical pentru copilul său, înseamnă că are motive foarte serioase“. Apoi aţi putea adăuga: 1) „Nu credeţi că decizia unor părinţi ar putea fi influenţată de ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Faptele 15:28, 29?“ 2) „Aşadar, întrebarea este: Avem suficientă credinţă pentru a face ceea ce porunceşte Dumnezeu?“

„Dumneavoastră refuzaţi transfuziile de sânge“

Aţi putea răspunde: „Uneori ziarele vorbesc despre cazuri în care, după opinia lor, Martorii lui Iehova ar putea muri dacă nu acceptă sânge. La acest lucru vă referiţi? ... De ce credeţi că avem această atitudine?“ Apoi aţi putea adăuga: 1) „Vă iubiţi soţia [soţul] în aşa măsură încât să fiţi dispus să vă riscaţi viaţa pentru ea [sau el]? ... Există oameni care îşi riscă viaţa pentru ţara lor şi sunt consideraţi eroi, nu-i aşa? Însă există cineva care este mai presus de orice om sau lucru de pe pământ: Dumnezeu. Dumneavoastră v-aţi risca viaţa din iubire pentru Dumnezeu şi din loialitate faţă de guvernarea sa?“ 2) „În realitate, problema în discuţie este loialitatea faţă de Dumnezeu. Cuvântul lui  Dumnezeu este cel care ne spune să ne abţinem de la sânge (Fap. 15:28, 29).“

Sau aţi putea spune: „Astăzi se practică multe lucruri pe care Martorii lui Iehova le evită, de exemplu minciuna, adulterul, furtul, fumatul şi, aşa cum aţi spus dumneavoastră, folosirea sângelui. De ce le evităm? Deoarece ne trăim viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu“. Apoi aţi putea adăuga: 1) „Ştiaţi că Biblia ne spune «să ne abţinem de la sânge»? Mi-ar face plăcere să vă arăt acest lucru (Fap. 15:28, 29)“. 2) „Poate vă amintiţi că Dumnezeu le-a spus primilor noştri părinţi, Adam şi Eva, că puteau mânca din orice pom din Eden, cu excepţia unuia singur. Dar ei n-au ascultat, ci au mâncat din fructul interzis şi au pierdut totul. Este clar că nu au dat dovadă de înţelepciune! Astăzi, fireşte, nu există un pom al cărui fruct să fie interzis. Dar, după Potopul din zilele lui Noe, Dumnezeu a stabilit o nouă interdicţie pentru neamul omenesc. De data aceasta era vorba despre sânge (Gen. 9:3, 4).“ 3) „Aşadar, adevărata problemă este aceasta: Credem în Dumnezeu? Dacă îl ascultăm, ni se oferă perspectiva de a trăi pentru totdeauna în perfecţiune sub guvernarea Regatului său. Chiar dacă am muri, el ne asigură că vom fi înviaţi.“

„Dar dacă medicul spune că fără transfuzie veţi muri?“

Aţi putea răspunde: „Dacă situaţia este într-adevăr atât de critică, poate medicul să garanteze că pacientul nu va muri dacă i se va administra sânge?“ Apoi aţi putea adăuga: „Există însă cineva care poate să ne redea viaţa, şi anume Dumnezeu. Nu credeţi că ar fi lipsit de înţelepciune ca, atunci când cineva se află în faţa morţii, să-i întoarcă spatele lui Dumnezeu, încălcând legea sa? Eu cred în Dumnezeu. Dar dumneavoastră? Cuvântul său le promite celor ce îşi pun încrederea în Fiul său că va fi o înviere. Dumneavoastră credeţi lucrul acesta (Ioan 11:25)?“

Sau aţi putea spune: „Aceasta ar putea însemna că medicul respectiv nu este la curent cu metoda de rezolvare a unui astfel de caz fără sânge. Dacă este posibil, noi încercăm să-l punem pe acel medic în legătură cu altul care are experienţă în acest domeniu sau ne adresăm altui medic“.