Reiese din Biblie că relaţiile sexuale sunt un păcat?

Gen. 1:28: „Dumnezeu i-a binecuvântat [pe Adam şi pe Eva] şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul»“. (Pentru a respecta această poruncă divină, ei trebuiau să aibă relaţii sexuale, nu-i aşa? Acestea nu ar fi constituit un păcat, ci ar fi fost în armonie cu scopul lui Dumnezeu de a popula pământul. Unii consideră că „fructul interzis“ din Eden ar simboliza o restricţie divină sau chiar interzicerea relaţiilor sexuale între Adam şi Eva. Dar acest punct de vedere este în dezacord cu porunca lui Dumnezeu citată mai sus. De asemenea, este în dezacord cu faptul că, deşi Adam şi Eva au mâncat în Eden din fructul interzis, primul lor raport sexual menţionat în Biblie a avut loc după alungarea din Eden. — Gen. 2:17; 3:17, 23; 4:1.)

Gen. 9:1: „Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul»“. (Această binecuvântare de mai târziu, însoţită de reluarea poruncii divine privitoare la procreare, a fost dată după Potopul mondial din zilele lui Noe. Punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la relaţiile sexuale legitime nu se schimbase.)

1 Cor. 7:2–5: „Din cauza fornicaţiei atât de răspândite, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei. Soţul să-i dea soţiei ceea ce i se cuvine, dar şi soţia să facă la fel faţă de soţul ei. ... Să nu vă lipsiţi unul pe altul de ceea ce se cuvine, decât de comun acord şi pentru  un timp stabilit, ... ca să nu vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de stăpânire“. (După cum se arată mai sus, nu relaţiile sexuale normale dintre soţ şi soţie sunt greşite, ci fornicaţia.)

Sunt greşite relaţiile sexuale înainte de căsătorie?

1 Tes. 4:3–8: „Căci iată care este voinţa lui Dumnezeu: ... să vă abţineţi de la fornicaţie, ca fiecare dintre voi să ştie cum să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi onoare, nu în pofte sexuale lacome, asemenea naţiunilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu, ca nimeni să nu ajungă până acolo încât să-i facă rău fratelui său şi să-i încalce drepturile în această privinţă, pentru că Iehova este cel care pedepseşte pentru toate aceste lucruri, aşa cum v-am mai spus şi v-am şi depus o mărturie temeinică. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie. Astfel, cine nesocoteşte aceste lucruri nesocoteşte nu un om, ci pe Dumnezeu, care pune spiritul său sfânt în voi“. (Cuvântul grecesc pornéia, tradus prin „fornicaţie“, se referă la relaţiile sexuale dintre persoane necăsătorite, precum şi la relaţiile extraconjugale ale unor persoane căsătorite.)

Ef. 5:5: „Niciun fornicator, niciun om necurat, niciun om lacom — adică un idolatru — nu are moştenire în regatul lui Cristos şi al lui Dumnezeu“. (Aceasta nu înseamnă că, dacă cineva a fost în trecut fornicator, nu se poate bucura de binecuvântările Regatului lui Dumnezeu; dar, pentru a obţine aprobarea lui Dumnezeu, trebuie să renunţe la acel mod de viaţă. Vezi 1 Corinteni 6:9–11.)

Aprobă Biblia convieţuirea a doi parteneri care nu sunt căsătoriţi legal?

Vezi paginile 58, 59, la subiectul „Căsătorie“.

Ce spune Biblia despre homosexualitate?

Rom. 1:24–27: „De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, după dorinţele inimii lor, ca să-şi dezonoreze corpurile între ei ... Dumnezeu i-a lăsat pradă unor pofte sexuale ruşinoase, căci femeile lor şi-au schimbat  întrebuinţarea naturală în una contrară naturii; şi la fel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea naturală a femeii şi, în dorinţa lor pătimaşă, s-au aprins unii faţă de alţii, făcând lucruri obscene bărbaţi cu bărbaţi şi primind în ei înşişi răsplata deplină care li se cuvenea pentru nelegiuirea lor“.

1 Tim. 1:9–11: „Legea este promulgată nu pentru cel drept, ci pentru nelegiuiţi şi nesupuşi, pentru cei lipsiţi de pietate şi păcătoşi ... pentru fornicatori, pentru bărbaţii care se culcă cu bărbaţi ... şi pentru orice alt lucru care se împotriveşte învăţăturii sănătoase, care este în armonie cu glorioasa veste bună a fericitului Dumnezeu“ (compară cu Leviticul 20:13).

Iuda 7: „Sodoma şi Gomora şi oraşele dimprejur, după ce ... au umblat după dorinţele nefireşti ale cărnii, ne sunt puse înainte ca un exemplu avertizator, suferind pedeapsa judecătorească a unui foc veşnic“. (De la numele Sodoma derivă cuvântul „sodomie“, care denumeşte o practică homosexuală. Compară cu Geneza 19:4, 5, 24, 25.)

Care este atitudinea adevăraţilor creştini faţă de cei care au fost cândva homosexuali?

1 Cor. 6:9–11: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici cei adulteri, nici bărbaţii folosiţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi ... nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Şi totuşi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost declaraţi drepţi în numele Domnului nostru Isus Cristos şi cu spiritul Dumnezeului nostru“. (Chiar dacă cineva a practicat astfel de lucruri, acum se poate bucura de o reputaţie bună înaintea lui Dumnezeu dacă renunţă la practicile necurate, dacă aplică normele drepte ale lui Iehova şi dacă manifestă credinţă în măsurile luate de el pentru iertarea păcatelor prin Cristos. După ce a făcut schimbările necesare, această persoană este bine-venită în congregaţia creştină.)

Adevăraţii creştini ştiu că nici chiar dorinţele greşite, adânc înrădăcinate, inclusiv cele care au o bază genetică sau depind de cauze fizice sau de factori de mediu, nu sunt obstacole de nedepăşit pentru cei care doresc cu adevărat să-i fie plăcuţi lui Iehova. Unii au o fire foarte impulsivă. Poate că în trecut nu se controlau şi aveau dese izbucniri de mânie; dar cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, dorinţa de  a-i plăcea şi ajutorul spiritului său îi pot face să cultive stăpânire de sine. Poate că cineva a fost alcoolic, dar, având o motivaţie bună, se poate abţine de la băutură, renunţând astfel la beţie. În mod asemănător, poate că cineva se simte foarte atras de persoanele de acelaşi sex, dar, dacă respectă sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu, va putea rămâne curat, evitând practicile homosexuale (vezi Efeseni 4:17–24). Iehova nu ne lasă să mai credem că o conduită greşită nu ne va costa, ci ne avertizează cu blândeţe, dar ferm, cu privire la consecinţe; de asemenea, el le oferă mult ajutor celor care doresc ‘să se dezbrace de vechea personalitate cu practicile ei şi să se îmbrace cu noua personalitate’. — Col. 3:9, 10.

Este oare depăşit şi prea restrictiv punctul de vedere biblic privitor la sexualitate?

1 Tes. 4:3–8: „Iată care este voinţa lui Dumnezeu: ... să vă abţineţi de la fornicaţie ... Astfel, cine nesocoteşte aceste lucruri nesocoteşte nu un om, ci pe Dumnezeu, care pune spiritul său sfânt în voi“. (Punctul de vedere biblic privitor la sexualitate nu este un punct de vedere uman elaborat cu mult timp în urmă. Acesta este punctul de vedere al Creatorului omenirii; astfel, ni se arată clar ce trebuie să facem pentru a avea aprobarea sa şi ni se oferă sfaturi care contribuie la stabilitatea familiilor şi la cultivarea unor relaţii fericite şi sănătoase în afara cercului familial. Cei ce aplică aceste sfaturi sunt ocrotiţi de rănile sufleteşti şi de bolile dezgustătoare cauzate de conduita imorală. Sfaturile Bibliei sunt cât se poate de actuale şi satisfac necesităţile celor care vor să aibă o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi să evite problemele inutile.)

„Ce credeţi despre homosexualitate?“

Aţi putea răspunde: „Eu cred ceea ce spune Biblia. Consider că ceea ce spune Biblia este mai important decât orice părere omenească, pentru că ea ne dezvăluie gândurile Creatorului omenirii (1 Cor. 6:9–11). Din lectura acestor versete se poate observa că unii dintre cei care au devenit  creştini au practicat înainte homosexualitatea. Dar, datorită iubirii lor faţă de Dumnezeu şi cu ajutorul spiritului său, s-au schimbat“.

Sau aţi putea spune: „Am observat că mulţi susţinători ai homosexualităţii nu cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Dumneavoastră cum consideraţi Biblia?“ Dacă interlocutorul crede în Biblie, aţi putea adăuga: „Homosexualitatea nu este ceva nou. Biblia arată cât se poate de clar punctul de vedere neschimbător al lui Iehova Dumnezeu“ (aţi putea folosi informaţiile de la paginile 349, 350). Dacă interlocutorul îşi exprimă îndoiala cu privire la existenţa lui Dumnezeu sau cu privire la Biblie, aţi putea adăuga: „Bineînţeles, dacă n-ar exista Dumnezeu, atunci n-ar trebui să-i dăm socoteală şi am putea trăi cum ne place. Aşadar, totul se rezumă la întrebarea: Există un Dumnezeu căruia îi datorăm existenţa? [sau: Este Biblia inspirată de Dumnezeu?]“ (Folosiţi informaţiile de la paginile 118–124 sau 44–53.)