Pe ce se bazează „Traducerea lumii noi“?

Pentru traducerea Scripturilor ebraice s-a folosit Biblia Hebraica, de Rudolf Kittel, ediţiile 1951–1955. Revizuirea din 1984 a Traducerii lumii noi în engleză conţine actualizările din Biblia Hebraica Stuttgartensia din 1977. De asemenea, au fost consultate Sulurile de la Marea Moartă, precum şi numeroase versiuni vechi în alte limbi. În ce priveşte Scripturile greceşti creştine, a fost utilizat în principal textul grecesc de referinţă publicat în 1881 de Westcott şi Hort, fiind consultate însă şi alte texte de referinţă, precum şi numeroase versiuni vechi în alte limbi.

Cine sunt traducătorii?

Renunţând la drepturile de autor, membrii Comitetului Traducerii lumii noi au cerut să rămână anonimi. Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania le-a respectat dorinţa. Traducătorii n-au căutat faimă, ci au vrut să-i aducă onoare Autorului divin al Sfintelor Scripturi.

În decursul anilor, şi alte comitete de traducere au adoptat o poziţie similară. De exemplu, pe supracoperta ediţiei cu referinţe (1971) a traducerii New American Standard Bible se poate citi: „Nu am prezentat numele niciunui erudit ca referinţă sau recomandare, deoarece considerăm că Cuvântul lui Dumnezeu se recomandă de la sine“.

Este într-adevăr această traducere o lucrare de erudiţie?

Întrucât traducătorii au preferat să rămână anonimi, la această întrebare nu se poate răspunde prin prezentarea unor titluri academice. Traducerea va fi evaluată prin ceea ce este ea însăşi.

Ce fel de traducere este ea? Înainte de toate este o traducere exactă, în mare măsură literală, din limbile originale. Nu este vorba de o parafrazare, în care traducătorii renunţă la amănuntele care li se par lipsite de importanţă şi adaugă idei pe care le consideră utile. Pentru a uşura cercetarea, unele ediţii ale acestei traduceri conţin numeroase note de subsol, în care sunt menţionate variantele de traducere ale unor expresii care s-ar putea reda corect în mai  multe feluri, precum şi o listă amănunţită a manuscriselor vechi care au stat la baza traducerii anumitor expresii.

Unele versete s-ar putea să nu fie redate aşa cum s-au obişnuit cititorii. Care este traducerea corectă? Cititorii sunt invitaţi să examineze manuscrisele citate în sprijinul ideii respective la notele de subsol ale ediţiei cu referinţe a Traducerii lumii noi, să citească explicaţiile din apendice şi să compare traducerea cu alte versiuni. De obicei se constată că există şi alţi traducători care au considerat că este potrivit să redea expresiile respective în mod asemănător.

De ce este folosit numele Iehova în Scripturile greceşti creştine?

În primul rând, Traducerea lumii noi nu este singura Biblie care procedează aşa. Numele divin apare în traducerile în limba ebraică ale Scripturilor greceşti creştine, în pasajele care conţin citate din Scripturile ebraice inspirate. Versiunea The Emphatic Diaglott (1864) conţine numele Iehova în 18 locuri. Unele versiuni ale Scripturilor greceşti creştine din alte 38 de limbi folosesc, de asemenea, forma locală a numelui divin.

Importanţa pe care a atribuit-o Isus Cristos numelui Tatălui său arată că el l-a folosit fără reţinere (Mat. 6:9; Ioan 17:6, 26). Potrivit lui Ieronim (secolul al IV-lea e.n.), apostolul Matei şi-a scris Evanghelia mai întâi în ebraică, iar această Evanghelie citează numeroase pasaje din Scripturile ebraice care conţin numele divin. Alţi scriitori ai Scripturilor greceşti creştine citează din Septuaginta (o traducere în greacă a Scripturilor ebraice începută în jurul anului 280 î.e.n.), iar unele copii vechi ale acesteia conţineau numele divin scris cu caractere ebraice, aşa cum reiese din fragmentele păstrate până astăzi.

Prof. George Howard de la Universitatea din Georgia a scris: „Întrucât Tetragrama [cele patru litere ebraice ale numelui divin] se afla încă în copiile greceşti ale Bibliei, copii care constituiau Scripturile bisericii primare, este raţional să credem că scriitorii N[oului] T[estament] păstrau Tetragrama în textul biblic când citau din Scripturi“. — Journal of Biblical Literature, martie 1977, p. 77.

 De ce, aparent, lipsesc unele versete?

Versetele respective, care apar în unele traduceri, lipsesc din cele mai vechi manuscrise biblice disponibile. Compararea cu alte traduceri moderne, atât catolice, cât şi protestante, demonstrează că şi alţi traducători recunosc că versetele în discuţie nu fac parte din Biblie. În unele cazuri, ele au fost luate dintr-un alt loc din Biblie şi au fost adăugate de copist la fragmentul copiat.

„Biblia dumneavoastră este diferită de a noastră“

Aţi putea răspunde: „Dumneavoastră ce traducere a Bibliei aveţi? Aveţi cumva ... (enumeraţi câteva traduceri existente în limba voastră)? Ştiţi, există mai multe traduceri“. Apoi aţi putea adăuga: „Voi folosi cu plăcere traducerea pe care o preferaţi. Dar poate că v-ar interesa să ştiţi de ce apreciez în mod deosebit Traducerea lumii noi. Îmi place limbajul ei modern, inteligibil şi, de asemenea, faptul că traducătorii au urmat îndeaproape textele din limbile originale în care a fost scrisă Biblia“.

Sau aţi putea spune: „Înţeleg din cuvintele dumneavoastră că aveţi deja o Biblie în casă. Ce traducere a Bibliei folosiţi? ... Aţi putea să mi-o arătaţi puţin?“ Apoi aţi putea adăuga: „Indiferent ce traducere folosim, în Ioan 17:3 Isus aminteşte un lucru important de care ar trebui să ţinem seama cu toţii. Uitaţi ce se spune chiar în Biblia dumneavoastră . . .“.

Altă posibilitate: „Există multe traduceri ale Bibliei. Organizaţia noastră îi îndeamnă pe cititori să folosească diverse traduceri pentru a face comparaţii şi pentru a fi ajutaţi să înţeleagă sensul real al Scripturilor. Aşa cum probabil ştiţi, Biblia a fost scrisă iniţial în ebraică, arameică şi greacă. Aşadar, le suntem recunoscători traducătorilor pentru tot ce au făcut ca să avem Biblia în limba noastră. Dumneavoastră ce traducere folosiţi?“

Sugestie suplimentară: „Cred că sunteţi o persoană care iubiţi Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt sigur că v-ar interesa să ştiţi care este una dintre deosebirile majore  între Traducerea lumii noi şi alte traduceri. Este vorba despre numele celei mai importante persoane menţionate în Scripturi. Ştiţi la cine mă refer?“ Apoi aţi putea adăuga: 1) „Ştiaţi că în textul ebraic original al Bibliei acest nume apare de aproximativ 7.000 de ori, mai mult decât oricare alt nume?“ 2) „Credeţi că are importanţă dacă folosim sau nu numele lui Dumnezeu? Aveţi prieteni apropiaţi al căror nume nu-l cunoaşteţi? ... Dacă dorim să avem relaţii personale cu Dumnezeu, mai întâi trebuie să-i cunoaştem numele. Iată ce a spus Isus în Ioan 17:3, 6 (Ps. 83:18).“