Se fac vindecările miraculoase din prezent cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu?

Poate proveni capacitatea de a înfăptui miracole dintr-o altă sursă decât de la adevăratul Dumnezeu?

Moise şi Aaron s-au prezentat înaintea faraonului Egiptului pentru a-i cere să-l lase pe Israel să plece în  pustiu ca să-i aducă jertfe lui Iehova. Pentru a dovedi că aveau sprijinul lui Dumnezeu, Moise i-a poruncit lui Aaron să arunce toiagul la pământ, iar toiagul s-a transformat într-un şarpe mare. Acel miracol s-a făcut cu puterea lui Dumnezeu. Dar preoţii Egiptului, care practicau magia, şi-au aruncat şi ei toiegele la pământ, iar acestea s-au transformat, la fel, în şerpi mari (Ex. 7:8–12). Prin a cui putere au înfăptuit ei miracolul? — Compară cu Deuteronomul 18:10–12.

În secolul al XX-lea, unii clerici ai creştinătăţii au făcut vindecări miraculoase în cadrul serviciilor religioase. În religiile necreştine există preoţi voodoo, vraci, descântători şi alţi vindecători care folosesc deseori magia şi ghicitoria. Unii „vindecători psihici“ susţin că terapia lor n-are nimic de-a face cu religia. În toate aceste cazuri, provine oare de la adevăratul Dumnezeu puterea de vindecare?

Mat. 24:24: „Se vor ridica Cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni ca să-i inducă în eroare, dacă s-ar putea, chiar şi pe cei aleşi“.

Mat. 7:15–23: „Păziţi-vă de profeţii falşi ... Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în numele tău, n-am scos noi demoni în numele tău şi n-am făcut noi multe lucrări de putere în numele tău?» Şi totuşi, atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!“

Sunt senzaţionalele vindecări din prezent făcute în acelaşi mod ca vindecările miraculoase pe care le-au făcut Isus şi primii săi discipoli?

Costul: „Vindecaţi bolnavi, sculaţi morţi, curăţaţi-i pe leproşi, scoateţi demoni. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi“ (Mat. 10:8). (Aşa procedează vindecătorii de azi? Dau ei fără plată, aşa cum a poruncit Isus?)

Amploarea succesului: „Toată mulţimea căuta să-l atingă, pentru că din el ieşea putere şi îi vindeca pe toţi“ (Luca 6:19). „Îi scoteau pe bolnavi chiar pe drumurile mari şi îi puneau acolo pe paturi şi pe tărgi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre  ei. De asemenea, mulţimea din oraşele din jurul Ierusalimului continua să vină, aducându-i pe bolnavi şi pe cei chinuiţi de spirite necurate, şi toţi erau vindecaţi“ (Fap. 5:15, 16). (Sunt vindecaţi în prezent toţi cei care merg la vindecători religioşi sau la sanctuare pentru a fi însănătoşiţi?)

Demonstrează modul de viaţă al membrilor organizaţiilor din care fac parte „vindecătorii“ că au spiritul lui Dumnezeu?

Ca grup, manifestă ei în mod evident rodul spiritului, cum ar fi iubirea, îndelunga răbdare, blândeţea şi stăpânirea de sine? — Gal. 5:22, 23.

Se poate spune într-adevăr că ei „nu fac parte din lume“, evitând orice amestec în afacerile politice ale lumii? Se menţin ei curaţi de vina de sânge în timp de război? Au ei o bună reputaţie în ce priveşte evitarea conduitei imorale a lumii? — Ioan 17:16; Is. 2:4; 1 Tes. 4:3–8.

Sunt vindecările miraculoase de astăzi un mijloc de identificare a adevăraţilor creştini?

Ioan 13:35: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“. (Aceste cuvinte au fost rostite de Isus. Dacă într-adevăr credem în el, vom căuta iubirea ca dovadă a adevăratului creştinism, nu vindecările miraculoase.)

Fap. 1:8: „Veţi primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi şi-mi veţi fi martori ... până în cea mai îndepărtată parte a pământului“. (Chiar înainte de a-i părăsi pe apostoli ca să se întoarcă la cer, Isus le-a spus că predicarea avea să fie lucrarea lor principală, nu vindecările. Vezi şi Matei 24:14; 28:19, 20.)

1 Cor. 12:28–30: „Iar pe acestea Dumnezeu le-a pus în congregaţie: în primul rând apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători, apoi lucrări de putere, după aceea darul de a vindeca, ajutoare folositoare, capacitatea de a conduce şi diferite limbi. Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt profeţi? Toţi sunt învăţători? Toţi înfăptuiesc lucrări de putere? Toţi au darul de a vindeca?“  (Biblia arată clar că nu toţi creştinii adevăraţi urmau să aibă darul de a vindeca.)

Nu reiese oare din Marcu 16:17, 18 că darul de a vindeca avea să fie un semn de identificare a celor credincioşi?

Mar. 16:17, 18, BC: „Şi aceste semne vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor face sănătoşi“.

Aceste versete apar în unele manuscrise şi versiuni biblice din secolele al V-lea şi al VI-lea e.n., dar nu apar în manuscrisele greceşti mai vechi: manuscrisele Sinaiticus şi Vaticanus 1209, din secolul al IV-lea. Dr. B. F. Westcott, o autoritate în materie de manuscrise biblice, a afirmat că „versetele ... nu fac parte din naraţiunea originală, ci sunt o adăugire“ (An Introduction to the Study of the Gospels, Londra, 1881, p. 338). În secolul al V-lea, traducătorul biblic Ieronim a afirmat că „majoritatea codicelor greceşti [nu conţin] acest pasaj“ (The Last Twelve Verses of the Gospel According to S. Mark, de J. W. Burgon, Londra, 1871, p. 53). Într-o enciclopedie se spune: „Vocabularul şi stilul diferă atât de mult de restul Evangheliei, încât pare aproape imposibil ca Marcu să fi compus acest pasaj (adică versetele 9–20)“ (New Catholic Encyclopedia, 1967, vol. IX, p. 240). Nu există mărturii că primii creştini ar fi băut otravă sau că ar fi luat în mână şerpi pentru a-şi demonstra credinţa.

De ce le-au fost acordate creştinilor din primul secol aceste daruri, cum ar fi capacitatea de a face vindecări miraculoase?

Evr. 2:3, 4: „Cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o salvare atât de mare, care a început să fie vestită prin Domnul nostru şi ne-a fost confirmată de cei care l-au auzit, în timp ce Dumnezeu adăuga mărturia sa prin semne, prin minuni, prin diferite lucrări de putere şi împărţind spirit sfânt după voinţa sa?“ (Acestea erau dovezi convingătoare că congregaţia creştină, care era atunci la început, avea cu adevărat sprijinul lui Dumnezeu.  Dar, odată ce acest lucru a fost stabilit clar, mai este necesar ca el să fie demonstrat la nesfârşit?)

1 Cor. 12:29, 30; 13:8, 13: „Toţi sunt profeţi? ... Toţi au darul de a vindeca? Toţi vorbesc în limbi? ... Iubirea nu se termină niciodată. Dar, dacă sunt daruri de profeţire, vor fi înlăturate, dacă sunt limbi, vor înceta ... Acum deci rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre acestea este iubirea“. (Când îşi îndeplineau scopul, aceste daruri miraculoase aveau să înceteze. Dar calităţile inestimabile care constituie rodul spiritului lui Dumnezeu aveau să fie evidente în continuare în viaţa creştinilor adevăraţi.)

Dacă cineva este vindecat, mai are importanţă cum s-a făcut lucrul acesta?

2 Tes. 2:9, 10: „Prezenţa celui nelegiuit este prin lucrarea lui Satan, cu toate faptele de putere, cu semne şi minuni mincinoase, cu nedreptate şi toate amăgirile pentru cei care pier, ca răsplată pentru că n-au primit iubirea adevărului ca să fie salvaţi“.

Luca 9:24, 25: „Cine vrea să-şi salveze sufletul îl va pierde, dar cine îşi pierde sufletul pentru mine, acela îl va salva. Într-adevăr, ce folos ar avea un om dacă ar câştiga întreaga lume, dar s-ar pierde pe sine sau ar suferi o pagubă?“

Există vreo speranţă să fie vindecate toate bolile?

Rev. 21:1–4: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul de odinioară şi pământul de odinioară trecuseră ... El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“.

Is. 25:8: „El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Domnul Suveran Iehova va şterge lacrimile de pe toate feţele“ (vezi şi Revelaţia 22:1, 2).

Is. 33:24: „Niciun locuitor nu va spune: «Sunt bolnav»“.

„Credeţi în vindecări miraculoase?“

Aţi putea răspunde: „Cine nu crede că Dumnezeu poate să facă vindecări nu crede în Biblie. Dar oare se fac astăzi aceste vindecări în mod corect?“ Apoi aţi putea adăuga: 1) „Permiteţi-mi să vă citesc un verset din Scripturi şi spuneţi-mi dacă observaţi vreo diferenţă faţă de ceea ce se face în zilele noastre (Mat. 10:7, 8). ... Observaţi aici şi un lucru despre care Isus le-a spus discipolilor săi că puteau să-l facă, dar pe care vindecătorii de astăzi nu pot să-l facă? (Ei nu pot să învie morţii.)“ 2) „Noi nu suntem în măsură să-i judecăm pe alţii, totuşi Matei 24:24 menţionează ceva cu privire la care trebuie să fim atenţi.“

Sau aţi putea spune: „Desigur, cred că ceea ce spune Biblia despre vindecări este adevărat. Însă vindecările care se fac în sistemul acesta aduc doar foloase temporare, nu-i aşa? În cele din urmă, toţi murim. Dar va exista oare un timp când toţi cei vii se vor bucura de o sănătate bună şi când nu vor mai trebui să moară (Rev. 21:3, 4)?“