Cîntarea 142

Speranţa de eliberare a creaţiei

(Romani 8:21)

1. E-n suferinţă orice fiinţă:

Culegem ce s-a semănat.

Respins e Cel Sfînt‚ supuşi deci toţi sînt

La lucruri ce au dăunat.

2. În aşteptare‚ dorind salvare‚

Spre Dumnezeu privim acum.

Pe cei ce-oftează îi consolează‚

Le este un prieten bun.

3. La dezrobire‚ restabilire

Ajunge omul în curînd.

Prin Fiul uns el primeşte astfel

În dar favoarea Celui Sfînt.

4. E-o fericire cînd în unire

Cu noua „naţiune“ stăm.

Prin predicare‚ cu-anticipare

Favoruri din Regat gustăm.