Are viaţa un scop?
Partea 1-a
Are viaţa un scop?
1. Ce întrebare se pune deseori cu privire la scopul vieţii, şi ce a spus o persoană în acest sens?
Mai devreme sau mai târziu aproape fiecare om se întreabă care este scopul vieţii? Să lucreze din greu pentru a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă, să se îngrijească de necesităţile familiei, să moară după, probabil, 70 sau 80 de ani şi, apoi, să dispară definitiv? Un tânăr care împărtăşea această concepţie spunea că nu există alt scop în viaţă decât „să trăieşti, să ai copii, să fii fericit şi, apoi, să mori“. Dar acesta să fie oare adevărul? Şi chiar se sfârşeşte totul odată cu moartea?
2, 3. Din ce cauză acumularea de bogăţii materiale nu este suficientă pentru a da sens vieţii?
2 Mulţi oameni, atât din ţările estice, cât şi din ţările vestice, consideră că scopul principal al vieţii este de a acumula bogăţii materiale. Ei cred că aceasta poate să ducă la o viaţă fericită şi plină de sens. Dar care este părerea celor care au deja bogăţii materiale? Scriitorul canadian Harry Bruce spunea: „Un număr uimitor de mare de oameni bogaţi susţin că nu sunt fericiţi“. El a adăugat: „Sondajele de opinie lasă să se înţeleagă că America de Nord este cuprinsă de un pesimism înspăimântător . . . Este cineva fericit în această lume? Dacă da, care este cheia fericirii?“
3 Jimmy Carter, fost preşedinte al SUA, a spus: „Am descoperit că posedarea de lucruri şi folosirea lor nu ne satisface dorinţa arzătoare de a găsi sensul [vieţii] . . . Acumularea de bunuri materiale nu poate umple golul unei vieţi lipsite de siguranţă sau de scop“. Iar un alt lider politic a zis: „Sunt deja câţiva ani de când caut neobosit adevăruri despre mine şi despre viaţa mea; mulţi oameni pe care îi cunosc fac acelaşi lucru. Niciodată nu au existat atât de mulţi oameni care să se întrebe: «Cine suntem? Care este scopul nostru în viaţă?»“
Condiţii mai grele
4. De ce se îndoiesc unii de faptul că viaţa ar avea un scop?
4 Văzând cum condiţiile de viaţă devin mai grele, mulţi oameni se îndoiesc că viaţa ar avea un scop. Peste un miliard de oameni din populaţia pământului sunt grav bolnavi sau subnutriţi, ceea ce duce anual la moartea a circa zece milioane de copii numai în Africa. Populaţia pământului, care se ridică la aproape 6 miliarde, continuă să crească anual cu peste 90 de milioane, peste 90 la sută din această creştere având loc în ţările în curs de dezvoltare. Această extindere continuă a populaţiei sporeşte necesitatea de hrană, locuinţe şi industrie, fapt care produce daune suplimentare solului, apei şi aerului din cauza poluanţilor industriali şi de altă natură.
5. Ce se întâmplă cu vegetaţia de pe pământ?
5 Publicaţia World Military and Social Expenditures 1991 relatează: „În fiecare an este distrusă o suprafaţă împădurită egală cu toată întinderea [Marii Britanii]. În ritmul actual (de defrişare) vom ajunge ca până în anul 2000 să înlăturăm 65 la sută din pădurile din zonele tropicale umede“. În aceste zone, potrivit datelor furnizate de o agenţie a ONU, sunt tăiaţi zece copaci pentru fiecare exemplar plantat; în Africa proporţia este de peste 20 la 1. Prin urmare, zonele aride se extind, iar agricultura pierde în fiecare an câte o zonă egală cu suprafaţa Belgiei.
6, 7. Care sunt câteva dintre problemele pe care conducătorii umani nu pot să le rezolve, şi la ce întrebări a dat naştere acest fapt?
6 De asemenea, în acest secol al XX-lea au murit
din cauza războaielor de patru ori mai mulţi oameni decât în ultimele patru secole la un loc. Pretutindeni se înregistrează o creştere a delincvenţei, îndeosebi a celei marcate de violenţă. Destrămarea familiilor, consumul de droguri, SIDA, bolile sexual transmisibile, precum şi alţi factori negativi contribuie şi ei la îngreunarea vieţii. Iar conducătorii lumii nu au fost capabili să ofere soluţii la multiplele probleme care năpăstuiesc specia umană. Nu este de mirare, aşadar, că oamenii se întreabă care este scopul vieţii!7 Ce răspuns au dat la această întrebare erudiţii şi conducătorii religioşi? După atâtea secole apuse, au oferit ei un răspuns satisfăcător?
Ce afirmă ei
8, 9. a) Ce a spus un învăţat chinez cu privire la scopul vieţii? b) Ce a afirmat un supravieţuitor al lagărelor morţii naziste?
8 Învăţatul confucianist Tu Wei-Ming spunea: „Sensul primordial al vieţii se găseşte în existenţa noastră umană obişnuită“. Conform acestei opinii, oamenii ar trebui să continue să se nască, să se zbată pentru existenţă şi să moară. O asemenea perspectivă nu oferă prea mari speranţe. Dar este ea cel puţin adevărată?
9 Elie Wiesel, un supravieţuitor al lagărelor morţii naziste din timpul celui de-al doilea război mondial, remarca: „«De ce ne aflăm aici?» este cea mai importantă întrebare la care trebuie să răspundă fiinţa umană . . . Eu cred că viaţa are sens în ciuda crimelor absurde pe care le-am văzut“. Totuşi, el nu a putut spune în ce constă sensul vieţii.
10, 11. a) Cum anume a arătat un publicist că omul nu deţine răspunsurile? b) De ce nu este satisfăcătoare concepţia unui evoluţionist?
10 Publicistul Vermont Royster a afirmat: „În ce priveşte înţelegerea fiinţei umane, . . . a locului său în acest univers, nu suntem cu mult mai avansaţi decât la început. Continuăm încă să ne întrebăm cine suntem, de ce existăm şi încotro ne îndreptăm“.
11 Evoluţionistul Stephen Jay Gould remarca: „Poate că tânjim după un răspuns mai «elevat», dar acesta nu există“. Pentru aceşti evoluţionişti, viaţa este o luptă în care supravieţuiesc cei mai bine adaptaţi, moartea punând capăt la toate. Nici această concepţie nu oferă vreo speranţă. Şi, din nou se iveşte întrebarea: Este ea adevărată?
12, 13. Care sunt concepţiile conducătorilor bisericeşti, şi sunt ele mai satisfăcătoare decât cele ale observatorilor laici?
12 Mulţi conducători religioşi spun că scopul vieţii constă în a trăi corect, astfel încât, la moarte, sufletul persoanei să poată merge la cer şi să-şi petreacă veşnicia acolo. Alternativa oferită celor răi este chinul veşnic în focul iadului. Totuşi, potrivit acestei convingeri, pe pământ ar continua să domnească aceeaşi existenţă lipsită de satisfacţie care a predominat de-a lungul istoriei. Dacă scopul lui Dumnezeu ar fi fost însă ca oamenii să trăiască în cer, asemenea îngerilor, de ce nu i-a creat în acest mod încă de la început, aşa cum a procedat cu îngerii?
13 Asemenea concepţii îi pun în dificultate chiar şi pe clerici. Dr. W. R. Inge, fost vicar al Catedralei Sf. Pavel din Londra, spunea odată: „Toată viaţa m-am zbătut să aflu scopul
existenţei. Am încercat să rezolv trei probleme pe care le-am considerat întotdeauna fundamentale: problema eternităţii; problema personalităţii umane; şi problema răului. Nu am reuşit. Nu am rezolvat nici una dintre ele“.Efectul
14, 15. Ce efect produc asupra multor oameni opiniile contradictorii?
14 Care este efectul produs de atâtea idei diferite emise de erudiţi şi de conducători religioşi pe tema scopului vieţii? Mulţi reacţioneză asemenea unui bărbat în vârstă care a spus: „Aproape toată viaţa m-am întrebat de ce exist. Chiar dacă ar exista un scop, nu-mi mai pasă“.
15 Un număr foarte mare dintre oamenii care observă varietatea de păreri emise de religiile lumii ajung la concluzia că, într-adevăr, nu are importanţă ce anume crezi. Ei consideră că religia este doar un amuzament pentru minte, ceva care oferă puţină pace a minţii şi alinare, ajutându-te astfel să depăşeşti problemele vieţii. Alţii consideră că religia nu este decât superstiţie. Ei consideră că de-a lungul multor secole de speculaţie religioasă nu s-a răspuns la întrebarea legată de scopul vieţii şi nici nu s-a îmbunătăţit viaţa oamenilor de rând. Într-adevăr, istoria demonstrează că religiile acestei lumi au frânat de multe ori progresul omenirii şi au cauzat ură şi războaie.
16. Cât de importantă poate fi găsirea scopului vieţi?
16 Dar este oare chiar atât de important să găsim adevărul cu privire la scopul vieţii? Iată răspunsul psihiatrului Viktor Frankl: „Străduinţa omului de a găsi sensul vieţii constituie principala lui forţă motivaţională . . . Îndrăznesc să afirm că nu există nimic în lume care să-l ajute să supravieţuiască într-un mod atât de eficient chiar şi celor mai aspre condiţii, decât cunoaşterea faptului că viaţa are sens“.
17. Ce întrebări trebuie să ne punem acum?
17 Din moment ce filozofiile omeneşti şi religiile nu au explicat într-un mod satisfăcător care este scopul vieţii, încotro să ne îndreptăm pentru a-l găsi? Există oare vreo sursă superioară de înţelepciune care să ne poată spune adevărul cu privire la această chestiune?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]
„În fiecare an este distrusă o suprafaţă împădurită egală cu toată întinderea [Marii Britanii]“
[Legenda fotografiei de la pagina 5]
„Aproape toată viaţa m-am întrebat de ce exist“