Creştinătatea l-a trădat pe Dumnezeu şi Biblia
Partea a 4-a
Creştinătatea l-a trădat pe Dumnezeu şi Biblia
1, 2. De ce sunt unii oameni lipsiţi de respect faţă de Biblie, dar ce spune Biblia?
1 În multe ţări, oamenii au evitat Biblia şi nu au respectat-o datorită conduitei incorecte a acelora care pretind că se călăuzesc după ea. În unele regiuni se spunea că Biblia este o carte care instigă la război, că este cartea albilor şi că încurajează colonialismul. Dar acestea sunt nişte concepţii eronate.
2 Scrisă în Orientul Mijlociu, Biblia nu sprijină războaiele coloniale şi exploatarea plină de lăcomie duse în numele creştinismului o perioadă atât de lungă de timp. Dimpotrivă, dacă veţi citi Biblia şi veţi afla învăţăturile adevăratului creştinism predate de Isus, veţi vedea că Biblia condamnă cu vehemenţă războaiele, imoralitatea şi exploatarea oamenilor. Vinovată de aceste probleme este lăcomia oamenilor, nu Biblia (1 Corinteni 13:1–6; Iacov 4:1–3; 5:1–6; 1 Ioan 4:7, 8). Prin urmare, să nu permiteţi ca purtarea urâtă a oamenilor egoişti care trăiesc contrar sfatului corect al Bibliei să vă împiedice să beneficiaţi de comorile ei.
3. Ce arată faptele istorice cu privire la creştinătate?
3 Printre aceia care nu trăiesc conform Bibliei se numără popoarele şi naţiunile creştinătăţii. „Creştinătatea“ este considerată acea parte a lumii unde predomină creştinismul. În mare măsură, ea este reprezentată de lumea occidentală cu reţeaua ei de biserici care, aproximativ odată cu secolul al patrulea e.n., a căpătat o poziţie proeminentă. Creştinătatea se află de secole în posesia Bibliei, iar clericii ei pretind că o predau şi că sunt reprezentanţii lui Dumnezeu. Dar predau clericii şi misionarii creştinătăţii adevărul? Prin acţiunile lor, îi reprezintă ei realmente pe Dumnezeu şi Biblia? Joacă creştinismul un rol predominant în creştinătate? Nu. De când religia ei a căpătat proeminenţă în secolul al patrulea, creştinătatea s-a dovedit a fi un duşman al lui Dumnezeu şi al Bibliei. Da, faptele istorice arată că creştinătatea l-a trădat pe Dumnezeu şi Biblia.
Doctrine nebiblice
4, 5. Ce doctrine nebiblice predau bisericile?
4 Doctrinele fundamentale ale creştinătăţii nu se bazează pe Biblie, ci pe mituri antice din Grecia, Egipt, Babilon etc. Învăţături ca nemurirea inerentă a sufletului uman, chinul veşnic în focul iadului, purgatoriul şi Trinitatea (trei persoane într-o singură divinitate) nu se găsesc în Biblie.
5 Să analizăm, de exemplu, învăţătura potrivit căreia oamenii răi vor fi torturaţi veşnic în focul iadului. Ce părere aveţi despre această idee? Multe persoane o găsesc respingătoare. Ei consideră că este ilogic ca Dumnezeu să tortureze veşnic oamenii, supunându-i la chinuri atroce. O asemenea idee plină de cruzime este incompatibilă cu Dumnezeul Bibliei, deoarece „Dumnezeu este dragoste“ (1 Ioan 4:8). Biblia spune desluşit că o asemenea învăţătură ‘nu se suise la inima’ Atotputernicului Dumnezeu. — Ieremia 7:31; 19:5; 32:35, NW.
6. Cum dezminte Biblia învăţătura despre nemurirea sufletului?
6 Astăzi, multe religii, inclusiv bisericile creştinătăţii, predau învăţătura că oamenii au un suflet nemuritor, care, la moarte, merge în cer sau în iad. Aceasta nu este o învăţătură biblică. Dimpotrivă, Biblia spune limpede: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic . . . Căci în Locuinţa Morţilor [mormântul], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 10). Iar psalmistul spune că la moarte omul „se întoarce în pămînt; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“. — Psalmul 146:4.
7. Care a fost pedeapsa aplicată lui Adam şi Evei pentru faptul că au încălcat legea lui Dumnezeu?
7 Să ne amintim totodată că atunci când Adam şi Eva au încălcat legea lui Dumnezeu, pedeapsa aplicată lor nu a fost nemurirea. Aceasta ar fi fost o răsplată, nu o pedeapsă! În schimb, li s-a spus ‘că se vor întoarce în pămînt, căci din el fuseseră luaţi’. Dumnezeu a accentuat faţă de Adam următorul lucru: „Căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Astfel, învăţătura despre nemurirea inerentă a sufletului nu se află în Biblie, ci a fost împrumutată de creştinătate de la popoarele păgâne care au trăit anterior ei.
8. Cum dezminte Biblia doctrina creştinătăţii despre Trinitate?
8 De asemenea, doctrina creştinătăţii despre Trinitate îl înfăţişează pe Dumnezeu ca pe o zeitate misterioasă compusă din trei divinităţi. Dar nici această învăţătură nu se află în Biblie. De exemplu, în Isaia 40:25 Dumnezeu spune în mod clar: „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ Răspunsul este evident: Nimeni nu îl poate egala. În plus, Psalmul 83:18 spune în cuvinte simple: „Numai Tu, al cărui nume este DOMNUL [Iehova, NW], Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pămîntul!“ — Vezi şi Isaia 45:5; 46:9; Ioan 5:19; 6:38; 7:16.
9. Ce putem spune despre învăţăturile Bibliei şi despre învăţăturile bisericilor creştinătăţii?
9 Învăţăturile Bibliei cu privire la Dumnezeu şi la scopurile sale sunt clare, uşor de înţeles şi logice. Dar învăţăturile bisericilor creştinătăţii nu sunt aşa. Mai rău decât atât, ele contrazic Biblia.
Acţiuni lipsite de devoţiune
10, 11. În ce privinţe contrastează învăţăturile Bibliei cu cele ale bisericilor creştinătăţii?
10 Pe lângă faptul că predă doctrine false, creştinătatea l-a trădat pe Dumnezeu şi Biblia prin acţiunile ei. Faptele comise de cler şi de biserici în secolele trecute, precum şi în zilele noastre, contrastează cu cerinţele Dumnezeului Bibliei şi cu ceea ce Fondatorul creştinismului, Isus Cristos, a predat şi a făcut.
11 De exemplu, Isus i-a învăţat pe continuatorii săi să nu se amestece nici în afacerile politice ale lumii, nici în războaiele ei. În plus, el i-a învăţat să iubească pacea, să asculte de legi, să-şi iubească fără prejudecăţi semenii şi să fie dispuşi mai degrabă să-şi sacrifice viaţa decât să o ia pe a altuia. — Ioan 15:13; Faptele 10:34, 35; 1 Ioan 4:20, 21.
12. Ce anume a spus Isus că îi va identifica pe adevăraţii creştini?
12 Într-adevăr, Isus spunea că iubirea de oameni va fi semnul prin care vor fi identificaţi creştinii adevăraţi pentru a se deosebi de cei care pretind că sunt creştini, respectiv creştinii falşi. El le-a spus acelora care îl vor urma: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul! Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“. — Ioan 13:34, 35; 15:12.
13, 14. Ce anume demonstrează că bisericile creştinătăţii nu îl reprezintă pe Dumnezeu?
13 Cu toate acestea, secole de-a rândul clericii creştinătăţii s-au amestecat în politică şi au sprijinit războaiele naţiunilor lor. Ei au sprijinit chiar şi taberele opuse în războaiele duse în cadrul creştinătăţii, aşa cum a fost cazul cu cele două războaie mondiale din secolul nostru. În aceste conflicte, clericii din fiecare tabără se rugau pentru victorie, iar membrii unei religii dintr-o ţară îi ucideau pe membrii aceleiaşi religii din cealaltă ţară. Dar Biblia spune că acesta este modul de acţiune al copiilor lui Satan, nu al copiilor lui Dumnezeu (1 Ioan 3:10–12, 15). Prin urmare, deşi clericii şi enoriaşii lor au pretins că sunt creştini, ei acţionau în contradicţie cu învăţăturile lui Isus Cristos, care le spusese continuatorilor lui ‘să pună sabia la loc’. — Matei 26:51, 52.
14 Secole de-a rândul bisericile au colaborat cu puterile politice ale creştinătăţii când naţiunile respective cucereau, înrobeau şi umileau alte popoare în epoca imperialismului. Acest lucru s-a petrecut în Africa vreme de secole. China a cunoscut şi ea această experienţă când naţiunile occidentale şi-au creat prin forţă sfere de influenţă, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, pe parcursul războaielor opiumului şi al răscoalei boxerilor.
15. Ce fărădelegi a comis creştinătatea?
15 De asemenea, religiile creştinătăţii s-au aflat în fruntea persecuţiilor, a torturilor şi chiar a crimelor comise împotriva celor care nu erau de acord cu ele pe parcursul acelor secole denumite în istorie evul mediu timpuriu. În perioada Inchiziţiei, care a durat sute de ani, practicile pline de cruzime, ca tortura şi uciderea, erau autorizate şi comise asupra unor oameni nevinovaţi şi cumsecade. Făptaşii erau clericii şi enoriaşii lor, care pretindeau cu toţii că sunt creştini. Ei au încercat chiar să suprime Biblia pentru ca oamenii simpli să nu o poată citi.
Nu sunt creştine
16, 17. De ce putem spune că bisericile nu sunt creştine?
16 Nu, naţiunile şi bisericile creştinătăţii nu au fost şi nu sunt creştine. Ele nu sunt slujitorii lui Dumnezeu. Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu spune despre ele: „Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sînt o urîciune, nesupuşi şi reprobaţi pentru orice faptă bună“. — Tit 1:16, nota de subsol.
17 Isus a spus că religia falsă poate fi identificată după ceea ce produce, adică după roade. El a zis: „Păziţi-vă de proroci mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sînt lupi răpitori. Îi veţi recunoaşte după roadele lor . . . Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi recunoaşte [pe prorocii mincinoşi]“. — Matei 7:15–20.
18. Care a fost rezultatul învăţăturilor şi faptelor creştinătăţii?
18 Astfel, prin învăţăturile şi faptele lor, religiile creştinătăţii au demonstrat că pretenţia lor că cred în Biblie, că se tem de Dumnezeu şi că sunt creştine este o minciună. Ele l-au trădat pe Dumnezeu şi Biblia. Procedând astfel, ele au provocat dezgustul a milioane de oameni, determinându-i pe aceştia să refuze credinţa într-o Fiinţă Supremă.
19. Înseamnă oare eşecul creştinătăţii că Dumnezeu şi Biblia au dat greş?
19 Cu toate acestea, eşecul clerului şi al bisericilor creştinătăţii, precum şi eşecul altor religii din afara creştinătăţii nu înseamnă eşecul Bibliei. Şi nu înseamnă nici că Dumnezeu a dat greş. Mai degrabă, Biblia ne vorbeşte despre o Fiinţă Supremă care există realmente şi care se îngrijeşte de noi şi de viitorul nostru. Ea ne arată modul în care el îi va recompensa pe oamenii cu inimă sinceră care doresc să facă ceea ce este drept, care doresc să vadă dreptatea şi pacea domnind pretutindeni pe pământ. De asemenea, ea ne arată motivul pentru care Dumnezeu a permis să existe răutate şi suferinţă, şi modul în care va curăţa pământul de cei care îşi vatămă semenii, precum şi de cei care pretind că îi slujesc, dar nu o fac.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]
Infernul lui Dante
[Provenienţa ilustraţiei]
Ilustraţie de Doré la ediţia Barrators—Giampolo a Divinei comedii de Dante
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Trinitatea creştinătăţii
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Trinitatea hindusă
[Provenienţa fotografiei]
Prin amabilitatea British Museum
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Trinitatea egipteană
[Provenienţa fotografiei]
Museo Egizio, Torino
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]
Contrar învăţăturilor lui Isus, clericii de ambele părţi au sprijinit războaiele
[Provenienţa fotografiei]
U.S. Army photo
