Partea a 6-a

De ce există atâta suferinţă şi nedreptate?

1, 2. Având în vedere experienţa trăită de oameni, ce întrebări se pot pune?

¹ Totuşi, dacă Fiinţa Supremă şi-a propus ca oamenii perfecţi să trăiască veşnic pe pământ în condiţii paradiziace şi dacă nu a renunţat la acest scop, de ce nu există astăzi nici un paradis? De ce, în schimb, a trecut omenirea prin atâtea secole de suferinţă şi de nedreptate?

² Fără îndoială, istoria umană este plină de suferinţele cauzate de război, cuceriri imperialiste, exploatare, nedreptate, sărăcie, dezastre, boală şi moarte. De ce li s-au întâmplat atâtor victime nevinovate atât de multe lucruri rele? Dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce a permis vreme de mii de ani atâta suferinţă? Dat fiind că Dumnezeu a proiectat şi a ordonat universul atât de bine, de ce să permită el ca pe pământ să existe dezordine şi distrugeri?

Un exemplu

3–5. a) Ce ilustrare ne poate ajuta să înţelegem motivul pentru care un Dumnezeu al ordinii ar permite dezordinea pe pământ? b) Care dintre cele câteva alternative corespunde situaţiei referitoare la pământ?

³ Să ilustrăm printr-un exemplu motivul pentru care un Dumnezeu al ordinii ar permite dezordinea pe pământ. Imaginaţi-vă că vă plimbaţi printr-o pădure şi că daţi peste o casă. În timp ce inspectaţi casa, observaţi dezordinea din ea. Geamurile sunt sparte, acoperişul este grav avariat, veranda din lemn este plină de spărturi, uşa atârnă într-o singură balama, iar instalaţia de apă şi canalizare nu funcţionează.

⁴ În faţa tuturor acestor defecţiuni, veţi trage concluzia că nici un proiectant inteligent nu ar fi putut proiecta această casă? V-ar convinge dezordinea existentă că numai hazardul ar fi putut concepe această casă? Sau, în cazul în care aţi ajunge la concluzia că a existat cineva care a  proiectat-o şi a construit-o, aţi considera că persoana respectivă nu a fost nici îndemânatică, nici inteligentă?

⁵ Când îi examinaţi mai îndeaproape structura, observaţi că, iniţial, ea fusese construită bine, şi că ea constituie o dovadă de multă grijă şi atenţie. Dar acum este pur şi simplu dărăpănată, pe cale de a se prăbuşi. Ce anume ar putea sugera problemele şi stricăciunile menţionate? Ele ar putea însemna: 1) că proprietarul a murit; 2) că este un constructor priceput, dar că nu-l mai interesează casa sau că, 3) a închiriat-o pentru o vreme unor locatari lipsiţi de apreciere. Această ultimă variantă este similară cu ceea ce s-a întâmplat cu pământul.

Care a fost greşeala?

6, 7. Ce li s-a întâmplat lui Adam şi Evei când au încălcat legea lui Dumnezeu?

⁶ Din cea mai veche relatare biblică aflăm că scopul lui Dumnezeu nu a fost ca oamenii să sufere sau să moară. Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au murit numai datorită neascultării lor faţă de Dumnezeu (Geneza, capitolele 2 şi 3). Odată cu neascultarea, ei nu au mai înfăptuit voinţa lui Dumnezeu. Ei s-au retras de sub grija lui Dumnezeu. De fapt, ei s-au separat de Dumnezeu, „izvorul vieţii“. — Psalmul 36:9.

⁷ Asemenea unei maşini care, atunci când este deconectată de la sursa de alimentare, încetineşte ritmul şi se opreşte, corpurile şi minţile lor au degenerat. Drept urmare, Adam şi Eva s-au degradat, au îmbătrânit şi, în cele din urmă, au murit. Ce s-a întâmplat apoi? Ei s-au întors de unde au venit: „Căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce“. Dumnezeu îi avertizase că urmarea neascultării de legile lui avea să fie moartea: „Vei muri negreşit“. — Geneza 2:17; 3:19.

8. Cum a afectat păcatul primilor noştri părinţi familia umană?

⁸ Au murit nu numai primii noştri părinţi, ci toţi descendenţii lor — întreaga specie umană a fost supusă şi ea morţii. De ce? Deoarece, potrivit legilor geneticii, copiii moştenesc caracteristicile părinţilor lor. Şi ceea ce au moştenit toţi copiii primilor noştri părinţi a fost imperfecţiunea şi moartea. Romani 5:12 ne spune: „Printr-un singur om [Adam, strămoşul omenirii] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit [fiindcă au moştenit imperfecţiunea, adică tendinţele păcătoase]“. Şi, deoarece păcatul, imperfecţiunea şi moartea sunt singurele lucruri cunoscute de oameni, unii le consideră drept ceva firesc şi inevitabil. Totuşi, primii oameni au fost creaţi cu capacitatea şi dorinţa de a trăi veşnic. Iată de ce pentru majoritatea oamenilor constituie o mare dezamăgire faptul că viaţa lor este curmată de moarte.

De ce atât de mult timp?

9. De ce a permis Dumnezeu ca suferinţa să dureze atât de mult?

⁹ De ce le-a permis Dumnezeu oamenilor să facă ce vor ei atât de mult timp? De ce a permis el suferinţa atâtea secole? Un motiv esenţial a fost apariţia unei controverse de o foarte mare importanţă: Cine are dreptul să guverneze? Trebuie Dumnezeu să fie Guvernatorul oamenilor sau pot aceştia să se guverneze singuri cu succes, independent de el?

10. Cu ce capacitate au fost înzestraţi oamenii, şi ce responsabilitate au ei?

¹⁰ Oamenii au fost creaţi cu voinţă liberă, adică cu capacitatea de a alege. Ei nu au fost creaţi ca roboţii sau ca animalele, care se conduc în principal după instinct. Deci oamenii pot să aleagă cui să-i slujească (Deuteronomul 30:19; 2 Corinteni 3:17). Iată de ce, Cuvântul lui Dumnezeu sfătuieşte: „Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, fără să faceţi din libertatea aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu“ (1 Petru 2:16). Dar, deşi oamenii au minunatul dar al libertăţii de alegere, ei trebuie să accepte consecinţele modului de acţiune ales.

11. Care avea să fie singura modalitate de a afla dacă o cale independentă de Dumnezeu ar putea să aibă succes?

¹¹ Primii noştri părinţi au făcut o alegere greşită. Ei au ales calea independenţei faţă de Dumnezeu. Evident, Dumnezeu ar fi putut să ucidă prima pereche de răzvrătiţi imediat după ce aceştia şi-au folosit în mod greşit voinţa liberă. Dar prin această acţiune nu s-ar fi rezolvat  problema referitoare la dreptul lui Dumnezeu de a guverna peste oameni. Deoarece prima pereche dorea să fie independentă faţă de Dumnezeu, trebuia să se răspundă la întrebarea: Avea această cale să aducă o viaţă fericită şi plină de succes? Singura modalitate de a afla răspunsul era de a-i lăsa pe primii noştri părinţi şi pe urmaşii lor să trăiască aşa cum voiau ei, dat fiind că aceasta le era opţiunea. Timpul avea să demonstreze dacă oamenii fuseseră sau nu creaţi pentru a se conduce cu succes într-un mod independent de Creatorul lor.

12. Cum a considerat Ieremia guvernarea umană, şi de ce este ea aşa?

¹² Scriitorul biblic Ieremia ştia care avea să fie rezultatul. Condus de puternicul spirit sfânt al lui Dumnezeu, de forţa Lui activă, el a scris pe bună dreptate: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii. Corectează-mă, DOAMNE!“ (Ieremia 10:23, 24). El ştia că oamenii aveau nevoie de îndrumarea înţelepciunii cereşti a lui Dumnezeu. Pentru ce? Pentru simplul motiv că Dumnezeu nu-i crease pe oameni în aşa fel încât ei să reuşească în viaţă independent de îndrumarea lui.

13. Ce au dovedit fără drept de apel rezultatele miilor de ani de guvernare umană?

¹³ Rezultatele miilor de ani de guvernare umană demonstrează fără nici o îndoială că nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii independent de Creatorul lui. Ca urmare a încercării lor, ei nu pot decât să se condamne pentru rezultatele catastrofale pe care le-au obţinut. Biblia precizează: „Stânca [Dumnezeu], perfectă este activitatea sa, căci toate căile sale sînt justeţe. Un Dumnezeu al fidelităţii, la care nu există nedreptate; drept şi integru este el. În ceea ce îi priveşte, ei au acţionat într-un mod dezastruos; ei nu sânt copiii lui, defectul este al lor înşişi“. — Deuteronomul 32:4, 5, NW.

Dumnezeu va interveni în curând

14. De ce nu va mai întârzia Dumnezeu să intervină în treburile oamenilor?

¹⁴ Permiţându-i vreme de secole guvernării umane să-şi dovedească din plin eşecul, Dumnezeu poate acum să intervină în treburile oamenilor şi să pună capăt suferinţei, durerii, bolii  şi morţii. Permiţându-le oamenilor să atingă apogeul în ce priveşte realizările din ştiinţă, industrie, medicină şi din alte domenii, nu mai este nevoie ca Dumnezeu să permită trecerea altor secole în care oamenii independenţi de Creatorul lor să demonstreze dacă pot sau nu să instaureze o lume paradiziacă şi paşnică. Ei nu au făcut şi nu pot face acest lucru. Independenţa faţă de Dumnezeu a avut drept rezultat o lume cu totul dezgustătoare, plină de ură şi care seamănă moarte.

15. Ce sfat biblic ar trebui să luăm în considerare?

¹⁵ Deşi au existat şi conducători sinceri care au dorit să ajute omenirea, eforturile lor au eşuat. Astăzi, există pretutindeni dovezi că guvernarea umană se prăbuşeşte. Iată de ce Biblia dă următorul sfat: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mîntuire“. — Psalmul 146:3.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 24, 25]

Nici chiar conducătorii sinceri ai lumii nu au fost capabili să instaureze o lume paradiziacă şi paşnică