Capitolul 89

În Iudeea, pentru o misiune care exprimă îndurare

CU CÂTEVA săptămâni în urmă, în timpul Sărbătorii Dedicării care a avut loc în Ierusalim, iudeii au încercat să-l omoare pe Isus. Astfel, el a călătorit spre nord, evident printr-o zonă apropiată de Marea Galileei.

De puţin timp, el s-a îndreptat din nou spre Ierusalim, situat mai la sud, predicând pe parcursul drumului în satele din Pereea, regiune situată la est de râul Iordan. După ce a terminat de povestit ilustrarea despre omul bogat şi Lazăr, el continuă să-i înveţe pe discipolii săi lucrurile despre care îi învăţase mai înainte, când era în Galileea.

El spune, de exemplu, că ar fi mai avantajos pentru cineva „să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare“, decât să-l poticnească „pe unul din aceşti micuţi“, care îi aparţin lui Dumnezeu. El subliniază totodată necesitatea de a ierta, spunând: „Chiar dacă [un frate] păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc», să-l ierţi“.

Când discipolii îl roagă pe Isus: „Măreşte-ne credinţa“, el le răspunde: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!» şi v-ar asculta“. Aşadar, chiar şi puţină credinţă poate înfăptui lucruri mari.

În continuare, Isus relatează o situaţie din viaţa cotidiană ce ilustrează atitudinea corectă pe care trebuie s-o aibă un slujitor al atotputernicului Dumnezeu. „Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, remarcă Isus, îi va zice când vine de la câmp: «Vino îndată şi stai la masă»? Nu-i va zice mai degrabă: «Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu»? Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce i s-a poruncit? Tot aşa şi voi, când veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: «Suntem nişte robi netrebnici: am făcut ce eram datori să facem.»“ Aşadar, slujitorii lui Dumnezeu nu ar trebui să considere niciodată că îi fac o favoare lui Dumnezeu, slujindu-l. Dimpotrivă, ei ar trebui să-şi amintească mereu de privilegiul pe care-l au de a i se închina în calitate de membri de încredere ai casei sale.

Probabil că, la puţin timp după ce Isus prezintă această ilustrare, soseşte un mesager. El este trimis de Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, care locuiesc în Betania, Iudeea. „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav“, spune mesagerul.

Isus răspunde: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea“. După ce mai rămâne două zile acolo unde se află, Isus le spune discipolilor săi: „Hai să ne întoarcem în Iudeea!“ Dar ei îi amintesc: „Învăţătorule, . . . acum, de curând, iudeii căutau să Te ucidă cu pietre şi Te întorci acolo?“

„Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi?“, le răspunde Isus. „Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar, dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.“

După cât se pare, Isus vrea să spună prin aceasta că durata pe care a fixat-o Dumnezeu ministerului său pământesc, adică ‘ceasurile din zi‘, nu s-a încheiat încă, şi, atât timp cât ea nu va fi încheiată, nimeni nu va putea să-i cauzeze vreun rău. El trebuie să folosească din plin puţinul timp care îi mai rămâne din ‘zi’, fiindcă, după aceea, va veni „noaptea“, când duşmanii săi îl vor omorî.

Isus adaugă: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn“.

Gândindu-se în mod evident că Lazăr a adormit şi că acesta este un semn bun că se va însănătoşi, discipolii îi răspund: „Doamne, dacă doarme, se va face bine“.

Atunci Isus le spune pe faţă: „Lazăr a murit. Şi Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar hai să mergem la el“.

Dându-şi seama că Isus putea fi omorât în Iudeea, însă dorind să-l susţină, Toma îi încurajează pe ceilalţi discipoli: „Hai să mergem şi noi să murim cu El!“ Astfel, cu riscul vieţii, discipolii îl însoţesc pe Isus în Iudeea, unde el va îndeplini o misiune care exprimă îndurare. Luca 13:22; 17:1–10; Ioan 10:22, 31, 40–42; 11:1–16.

▪ Unde predică Isus de puţin timp?

▪ Ce învăţături repetă Isus? Ce situaţie din viaţa cotidiană descrie el, şi ce ilustrează astfel?

▪ Ce veste primeşte Isus, şi ce vrea să spună el prin cuvintele „ziua“ şi „noaptea“?

▪ Ce vrea să zică Toma atunci când spune: ‘Să mergem să murim cu El’?