Salt la conţinut

Salt la cuprins

În căutarea celui pierdut

În căutarea celui pierdut

Capitolul 85

În căutarea celui pierdut

ISUS doreşte să-i caute şi să-i găsească pe cei care îi vor sluji cu umilinţă lui Dumnezeu. Iată de ce el caută să le vorbească tuturor despre Regat, inclusiv păcătoşilor notorii. Asemenea persoane se apropie acum să-l asculte.

Observând acest lucru, fariseii şi scribii îl critică pe Isus pentru că se asociază cu persoane pe care ei le consideră nedemne. Aceştia murmură: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă împreună cu ei“. Iată un lucru cu mult sub demnitatea lor! Fariseii şi scribii îi tratează pe oamenii de rând ca şi cum aceştia ar fi praful de sub picioarele lor. De fapt, pentru a-şi exprima dispreţul faţă de aceştia, ei utilizează expresia ebraică ‛am ha’árets, „oameni ai pământului [de la ţară]“.

Isus, dimpotrivă, tratează pe oricine cu demnitate, cu amabilitate şi cu compasiune. Ca urmare a acestui fapt, mulţi dintre aceşti oameni umili, inclusiv unii care sunt bine cunoscuţi ca răufăcători, sunt doritori să-l asculte. Dar cum stau lucrurile cu critica pe care fariseii i-o aduc lui Isus pentru că depune eforturi în favoarea celor pe care ei îi consideră nedemni?

Isus răspunde obiecţiei lor utilizând o ilustrare. El vorbeşte chiar din punctul de vedere al fariseilor, ca şi când ei ar fi drepţi şi s-ar afla în siguranţă în ţarcul lui Dumnezeu, în timp ce acei ‛am ha’árets demni de dispreţ s-au rătăcit şi s-au pierdut. Iată ce întrebare le pune el:

„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută până când o găseşte? După ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; şi când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi pe vecinii săi şi le zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia cea pierdută!»“

Apoi Isus aplică această ilustrare, explicând: „Tot aşa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă“.

Fariseii se consideră a fi drepţi şi, prin urmare, că nu au nevoie de căinţă. Când, cu doi ani în urmă, unii dintre ei îl criticaseră pe Isus pentru că mânca împreună cu încasatorii de impozite şi cu păcătoşii, el le-a spus: „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi“. Fariseii care se consideră drepţi şi nu înţeleg că au nevoie de căinţă nu produc nici o bucurie în cer. Dar păcătoşii care se căiesc în mod sincer produc.

Pentru a accentua de două ori ideea că restabilirea păcătoşilor care se pierduseră constituie un motiv de bucurie, Isus relatează o altă ilustrare. El spune: „Care femeie, dacă are zece bani de argint [drahme, nota de subsol] şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu grijă până când îl găseşte? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, zicând: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit banul pe care-l pierdusem!»“

Isus face apoi o aplicare similară. El spune în continuare: „Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte“.

Cât de remarcabil este acest interes iubitor pe care îngerii lui Dumnezeu îl manifestă faţă de restabilirea păcătoşilor pierduţi! Acest lucru este remarcabil îndeosebi dacă se are în vedere faptul că aceşti umili şi dispreţuiţi ‛am ha’árets ajung, în cele din urmă, în rândul membrilor Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Drept rezultat, ei obţin în cer o poziţie superioară celei pe care o deţin îngerii înşişi! Dar, în loc să se simtă geloşi sau ofensaţi, îngerii recunosc în mod umil că aceste fiinţe umane păcătoase au înfruntat şi au depăşit în viaţa lor situaţii care îi vor ajuta să slujească în calitate de regi şi preoţi cereşti plini de compasiune şi de milă. Luca 15:1–10; Matei 9:13; 1 Corinteni 6:2, 3; Apocalipsa 20:6.

▪ De ce se asociază Isus cu nişte păcătoşi notorii, şi ce critică îşi atrage el din partea fariseilor?

▪ Cum îi consideră fariseii pe oamenii de rând?

▪ Ce ilustrări utilizează Isus, şi ce putem învăţa din ele?

▪ De ce este remarcabil faptul că îngerii se bucură?