Salt la conţinut

Salt la cuprins

În casa lui Simon din Betania

În casa lui Simon din Betania

Capitolul 101

În casa lui Simon din Betania

PĂRĂSIND Ierihonul, Isus se îndreaptă spre Betania. Călătoria necesită aproape o zi întreagă, întrucât drumul este în pantă şi accidentat pe o distanţă de aproape 19 kilometri. Ierihonul se află la 250 de metri sub nivelul mării, în timp ce Betania se află la 760 de metri deasupra nivelului mării. După cum poate vă amintiţi, în Betania se află locuinţa lui Lazăr şi a surorilor sale. Acest sătuleţ se află la o depărtare de aproape 3 kilometri de Ierusalim şi este aşezat pe versantul estic al Muntelui Măslinilor.

Mulţi au sosit deja la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui. Ei au venit din timp pentru a se curăţa potrivit ritualului. Poate că au atins vreun cadavru sau au făcut altceva care îi face să fie necuraţi. De aceea, ei urmează procedurile stabilite în vederea curăţării, pentru a putea sărbători Paştele în mod corespunzător. În timp ce aceşti întâi veniţi se adună la templu, mulţi fac speculaţii în legătură cu eventualitatea venirii lui Isus la sărbătoarea Paştelui.

Ierusalimul este centrul unor discuţii aprinse cu privire la Isus. Este bine cunoscut faptul că conducătorii religioşi vor să-l prindă şi să-l omoare. De fapt, ei au dat ordin ca oricine află locul unde poate fi găsit Isus să le dea de ştire. În ultimele luni, aceşti conducători religioşi au încercat de trei ori să-l omoare pe Isus — la Sărbătoarea Corturilor, la Sărbătoarea Dedicării şi după ce l-a înviat pe Lazăr. De aceea, oamenii se întreabă dacă Isus va mai apărea în public încă o dată. „Ce credeţi?“, se întreabă ei unii pe alţii.

Între timp, Isus soseşte în Betania cu şase zile înaintea Paştelui, care cade pe 14 Nisan conform calendarului iudaic. Isus ajunge în Betania în seara zilei de vineri, adică la începutul zilei de 8 nisan. El nu ar fi putut călători spre Betania sâmbăta, deoarece legea iudaică interzicea călătoriile în timpul sabatului — adică de la apusul soarelui din ziua de vineri, până sâmbătă la apusul soarelui. Probabil că Isus se duce la locuinţa lui Lazăr, aşa cum a făcut şi cu alte ocazii, şi rămâne vineri noaptea acolo.

Însă sâmbătă seara, un alt locuitor din Betania îl invită pe Isus şi pe însoţitorii săi la cină. Acest om este Simon, un fost lepros, care fusese, probabil, vindecat cu puţin timp în urmă de către Isus. Marta, ca întotdeauna harnică, îi serveşte pe oaspeţi. Însă Maria, ca de obicei, îi acordă atenţie lui Isus, de data aceasta într-un mod care stârneşte discuţii.

Maria deschide un vas de alabastru, o sticluţă care conţine aproximativ o jumătate de litru de ulei parfumat — „nard curat“. Acesta este foarte preţios. Într-adevăr, valoarea lui echivalează cu salariul pe aproape un an! Când Maria toarnă uleiul pe capul şi pe picioarele lui Isus şi îi şterge picioarele cu părul ei, toată casa se umple de aroma nardului.

Discipolii se mânie şi întreabă: „Ce rost are risipa aceasta?“ Apoi Iuda Iscarioteanul spune: „De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?“ Însă pe Iuda nu-l interesează de fapt săracii, deoarece el fura din cutia cu banii discipolilor.

Isus ia apărarea Mariei. „Lăsaţi-o în pace, porunceşte el; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut o faptă bună faţă de Mine. Căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun, oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.“

S-au scurs deja peste 24 de ore de când Isus se află în Betania, iar ştirea despre prezenţa lui acolo s-a răspândit în jur. Ca urmare a acestui fapt, mulţi vin la casa lui Simon ca să-l vadă pe Isus, dar ei vin şi pentru a-l vedea pe Lazăr, prezent şi el aici. Astfel, preoţii de frunte se sfătuiesc să-l omoare nu numai pe Isus, ci şi pe Lazăr. Şi aceasta deoarece mulţi încep să creadă în Isus pentru că îl văd în viaţă pe acela pe care el l-a înviat dintre morţi. Într-adevăr, cât de răi sunt aceşti conducători religioşi! Ioan 11:55—12:11; Matei 26:6–13; Marcu 14:3–9; Faptele 1:12.

▪ Ce discuţii au loc la templul din Ierusalim, şi de ce?

▪ De ce Isus trebuie să fi sosit în Betania vineri, şi nu sâmbătă?

▪ Atunci când soseşte în Betania, unde îşi petrece Isus, probabil, sabatul?

▪ Ce acţiune a Mariei stârneşte discuţii, şi cum o apără Isus?

▪ Cum anume iese în evidenţă marea răutate a preoţilor de frunte?