Capitolul 41

În centrul unei controverse

LA PUŢIN timp după ce a fost primit ca oaspete în casa lui Simon, Isus începe un al doilea tur de predicare în Galileea. Cu ocazia turului precedent efectuat în acest teritoriu, el a fost însoţit de primii săi discipoli: Petru, Andrei, Iacov şi Ioan. Însă acum, el este însoţit de cei 12 apostoli, precum şi de câteva femei. Printre ele se află Maria Magdalena, Suzana şi Ioana, al cărei soţ este un funcţionar al regelui Irod.

Pe măsură ce ministerul lui Isus ia amploare, se intensifică şi controversa generată de activitatea sa. Este adus la el un om demonizat, care este totodată orb şi mut. Când Isus îl vindecă, astfel încât omul este eliberat de sub controlul demonilor şi îşi recapătă atât graiul, cât şi vederea, mulţimea rămâne de-a dreptul uluită. Oamenii încep să zică: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“

Mulţimea se adună în număr atât de mare în jurul casei unde stă Isus, încât el şi discipolii săi nu mai pot nici măcar să servească masa. În afară de cei care se întreabă dacă nu cumva el este mult aşteptatul ‘Fiu al lui David’, mai sunt prezenţi scribii şi fariseii care au venit tocmai de la Ierusalim pentru a-l discredita. Când află de zarva creată în jurul persoanei Lui Isus, rudele sale vin cu intenţia de a-l prinde. De ce?

Deoarece nici chiar proprii fraţi ai lui Isus nu cred că el este Fiul lui Dumnezeu. În plus, rumoarea şi polemica pe care le-a declanşat el nu au absolut nimic comun cu acel Isus pe care ei l-au văzut crescând în Nazaret. Drept urmare, ei cred că el are vreo problemă mintală gravă. „Şi-a ieşit din minţi“, conchid ei şi vor să-l prindă pentru a-l duce de acolo.

Totuşi, faptul că Isus vindecase un om demonizat este incontestabil. Scribii şi fariseii ştiu că nu pot nega realitatea acestui fapt. De aceea, pentru a-l discredita pe Isus, ei spun poporului: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor“.

Cunoscându-le gândurile, Isus îi cheamă la el pe scribi şi pe farisei şi le spune: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este adusă la ruină; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi, nu va dăinui. Dacă Satan scoate afară pe Satan, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci, cum va dăinui împărăţia lui?“

Ce logică necruţătoare! Dat fiind faptul că fariseii afirmă că unele persoane din rândurile lor au expulzat demoni, Isus îi mai întreabă: „Dacă Eu scot afară demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot?“ Cu alte cuvinte, acuzaţiile aduse împotriva lui Isus s-ar putea aplica tot atât de bine şi în cazul lor. Apoi Isus îi avertizează: „Dar dacă Eu scot afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci într-adevăr împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi“.

Pentru a ilustra faptul că această capacitate a sa de a expulza demonii constituie dovada că are putere asupra lui Satan, Isus spune: „Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte“. Categoric, fariseii sunt împotriva lui Isus, dovedindu-se agenţi ai lui Satan. Ei îi îndepărtează pe israeliţi de Cristos.

Drept urmare, Isus îi avertizează pe aceşti împotrivitori satanici că „hula împotriva Duhului Sfânt [blasfemia împotriva spiritului, NW] nu va fi iertată oamenilor“ şi explică: „Oricui va vorbi împotriva Fiului Omului îi va fi iertat; dar oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor“. Acei scribi şi farisei au comis acest păcat de neiertat prin faptul că, din răutate, îi atribuie lui Satan ceea ce, în mod incontestabil, este o acţiune a spiritului sfânt al lui Dumnezeu. Matei 12:22–32; Marcu 3:19–30; Ioan 7:5.

▪ În ce privinţă diferă cel de-al doilea tur al lui Isus în Galileea de primul?

▪ De ce rudele lui Isus caută să îl prindă?

▪ În ce fel caută fariseii să discrediteze miracolele lui Isus, şi cum îi combate Isus?

▪ În ce constă vina acelor farisei, şi de ce?