Capitolul 105

Începutul unei zile hotărâtoare

PĂRĂSIND Ierusalimul în seara zilei de luni, Isus se întoarce la Betania, situată pe versantul estic al Muntelui Măslinilor. S-au scurs două zile din ministerul său final efectuat în Ierusalim. Fără îndoială, Isus îşi petrece din nou noaptea la prietenul său Lazăr. De vineri, de când a sosit din Ierihon, aceasta este a patra noapte petrecută în Betania.

Acum, în zorii zilei de marţi, 11 nisan, el şi discipolii săi pornesc din nou la drum. Aceasta se dovedeşte a fi o zi hotărâtoare în ministerul lui Isus şi cea mai încărcată zi de până acum. Este ultima zi în care apare în templu. Şi este ultima zi a ministerului său public înainte de a fi judecat şi executat.

Isus şi discipolii săi merg spre Ierusalim pe drumul obişnuit care trece peste Muntele Măslinilor. De-a lungul drumului, după ieşirea din Betania, Petru observă pomul pe care îl blestemase Isus în dimineaţa precedentă. „Învăţătorule, exclamă el, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!“

Dar de ce a făcut Isus să moară pomul? El arată motivul, spunând în continuare: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acesta, ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia [Muntele Măslinilor, pe care stăteau ei]: «Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare», se va face. Tot ce veţi cere în rugăciune, crezând, veţi primi“.

Astfel, făcând să se usuce pomul, Isus le oferă discipolilor săi o lecţie practică privitoare la necesitatea faptului de a avea credinţă în Dumnezeu. El afirmă: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi va fi al vostru“. Ce lecţie importantă pentru ei, îndeosebi având în vedere serioasele încercări care urmează să vină în curând! Însă mai există şi o altă legătură între uscarea smochinului şi calitatea credinţei.

Naţiunea Israel, asemenea acestui smochin, are o înfăţişare înşelătoare. Deşi naţiunea se află într-o relaţie de legământ cu Dumnezeu şi în aparenţă lasă impresia că respectă rânduielile sale, ea s-a dovedit a fi lipsită de credinţă, neproducând roade bune. Din cauza acestei lipse de credinţă, ea este chiar pe punctul de a-l respinge pe propriul Fiu al lui Dumnezeu! Aşadar, cauzând uscarea smochinului neproductiv, Isus demonstrează în mod sugestiv care va fi rezultatul final pentru această naţiune neroditoare şi lipsită de credinţă.

Nu peste mult timp, Isus şi discipolii săi intră în Ierusalim şi, potrivit obiceiului lor, merg la templu, unde Isus începe să-i înveţe pe oameni. Preoţii de frunte şi bătrânii poporului, având fără îndoială în minte acţiunea întreprinsă de Isus în ziua precedentă împotriva schimbătorilor de bani, îl provoacă spunând: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?“

Drept răspuns Isus le spune: „Vă voi pune şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan era din cer ori de la oameni?“

Preoţii şi bătrânii încep să se sfătuiască între ei cum anume să răspundă. „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «De ce nu l-aţi crezut?» Şi dacă vom răspunde: «De la oameni. . .», se temeau de mulţime, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.“

Conducătorii nu ştiu ce să-i răspundă, aşa că îi spun lui Isus: „Nu ştim“.

La rândul său, Isus, le spune: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri“. Matei 21:19–27; Marcu 11:19–33; Luca 20:1–8.

▪ De ce este semnificativă ziua de marţi, 11 nisan?

▪ Ce lecţie oferă Isus atunci când face să se usuce smochinul?

▪ Cum le răspunde Isus celor care îl întreabă cu ce autoritate acţionează?