Capitolul 110

Încheierea ministerului la templu

ISUS îşi face apariţia în templu pentru ultima dată. De fapt, exceptând evenimentele legate de procesul şi de execuţia sa, evenimente care vor avea loc trei zile mai târziu, el îşi încheie aici ministerul său public pe pământ. Pentru moment, el continuă să-i mustre cu asprime pe scribi şi pe farisei.

Isus mai exclamă de trei ori: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici!“ Prima dată, îi condamnă pentru că aceştia curăţă „partea de afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de lăcomie şi de neorânduială“. De aceea, el îi îndeamnă să cureţe „întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată“.

Apoi, el îi condamnă pe scribi şi pe farisei pentru putreziciunea şi corupţia lor lăuntrică pe care încearcă să le ascundă sub o religiozitate aparentă. „Voi sunteţi ca mormintele văruite, le spune el, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.“

În fine, ipocrizia lor reiese cu claritate din bunăvoinţa cu care construiesc morminte pentru profeţi şi le decorează pentru a atrage atenţia asupra actelor lor de binefacere. Totuşi, aşa cum arată Isus, ei sunt „fiii celor ce au omorât pe proroci“. Da, oricine îndrăzneşte să le demaşte ipocrizia este în pericol!

În continuare, Isus rosteşte cele mai aspre cuvinte de condamnare: „Şerpi, pui de vipere! Cum veţi scăpa de judecata gheenei?“ Gheena este valea folosită pentru depozitarea gunoaielor din Ierusalim. Astfel, Isus spune că, din cauza conduitei lor rele, scribii şi fariseii vor suferi distrugerea eternă.

Referindu-se la cei pe care îi trimite în calitate de reprezentanţi ai săi, Isus declară: „Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia fiul lui Barachia [numit Iehoiada în 2 Cronici], pe care l-aţi omorât între templu şi altar. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste generaţia aceasta“.

Pentru că Zaharia îi corectase în mod curajos pe conducătorii Israelului, aceştia „au uneltit împotriva lui şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea casei DOMNULUI [lui Iehova, NW]“. Dar, aşa cum prezice Isus, Israelul va plăti pentru tot sângele drept pe care l-a vărsat. El va plăti 37 de ani mai târziu, în anul 70 e.n., când armatele romane vor distruge Ierusalimul şi când peste un milion de iudei vor pieri.

Gândindu-se la această situaţie înspăimântătoare, Isus este profund îndurerat. „Ierusalime, Ierusalime“, exclamă el iarăşi. „De câte ori am dorit să strâng pe copiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată, vi se lasă casa pustie.“

Apoi, Isus adaugă: „De acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: «Binecuvântat este Cel care vine în numele DOMNULUI [lui Iehova, NW]!»“ Aceasta va avea loc în timpul prezenţei lui Cristos, când el va veni în Regatul său ceresc şi când unii oameni îl vor vedea cu ochii credinţei.

Acum Isus se duce într-un loc de unde poate vedea cutiile pentru daruri din templu şi mulţimea care pune bani în ele. Cei bogaţi pun multe monede. Dar, la un moment dat, se apropie o văduvă săracă şi pune două monede mici, neînsemnate ca valoare.

Chemându-i la el pe discipoli, Isus le zice: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei care au aruncat în cutia pentru daruri“. Probabil ei se întreabă cum este posibil lucrul acesta. De aceea, Isus le explică: „Toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască“. După ce spune aceste lucruri, Isus iese din templu pentru ultima oară.

Minunându-se de dimensiunile şi de frumuseţea templului, unul dintre discipolii săi exclamă: „Învăţătorule, priveşte ce pietre şi ce clădiri!“ Într-adevăr, se spune că aceste pietre măsoară peste 11 metri lungime, 5 metri lăţime şi 3 metri înălţime!

„Vezi tu aceste clădiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată“, răspunde Isus.

După ce spune aceste lucruri, Isus şi apostolii săi traversează valea Chedronului şi urcă pe Muntele Măslinilor. De acolo ei pot cuprinde cu privirea măreţul templu. Matei 23:25—24:3; Marcu 12:41—13:3; Luca 21:1–6; 2 Cronici 24:20–22.

▪ Ce face Isus cu ocazia ultimei sale vizite la templu?

▪ Cum se manifestă ipocrizia scribilor şi a fariseilor?

▪ Ce se înţelege prin „judecata gheenei“?

▪ De ce spune Isus că văduva a contribuit mai mult decât cei bogaţi?