Capitolul 129

Alte apariţii

DISCIPOLII sunt încă abătuţi. Ei nu înţeleg semnificaţia mormântului gol, nici nu cred relatările femeilor. De aceea, mai târziu, în cursul acelei duminici, Cleopa cu un alt discipol pleacă din Ierusalim spre Emaus, care se află la o distanţă de circa 11 kilometri.

Pe drum, în timp ce discută evenimentele acelei zile, li se alătură un străin. „Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?“, întreabă el.

Cu feţele triste, discipolii se opresc, iar Cleopa răspunde: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?“ „Ce?“, întreabă el.

„Ce s-a întâmplat cu Isus Nazarineanul“, răspund ei. „Preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie pedepsit cu moartea şi L-au răstignit. Noi nădăjduiam că El este Acela care va răscumpăra pe Israel.“

Cleopa şi însoţitorul său îi istorisesc uluitoarele evenimente ale acelei zile — relatarea despre apariţia supranaturală a unor îngeri şi despre mormântul gol — apoi, ei îşi mărturisesc consternarea cu privire la semnificaţia acestor lucruri. Străinul îi mustră: „O, nepricepuţi şi zăbavnici cu inima ca să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?“ Apoi el explică pasaje din textul sacru care se referă la Cristos.

În cele din urmă, ei ajung aproape de Emaus, iar străinul se face că îşi continuă drumul. Dorind să audă mai multe, discipolii îl îndeamnă: „Rămâi cu noi, căci este spre seară“. Astfel, rămâne cu ei la cină. În timp ce spune o rugăciune şi rupe pâinea, oferindu-le-o, ei recunosc că el este în realitate Isus materializat într-un corp uman. Însă atunci el dispare.

Acum înţeleg ei de ce ştia străinul atât de multe lucruri! „Nu ne ardea inima în noi, întreabă ei, când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?“ Fără întârziere, ei se ridică şi străbat în grabă tot drumul înapoi până la Ierusalim, unde îi găsesc pe apostoli şi pe cei adunaţi împreună cu ei. Înainte de a spune Cleopa şi însoţitorul său ceva, ceilalţi le istorisesc cu emoţie: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon!“ Apoi cei doi relatează cum li s-a arătat Isus şi lor. Cu aceasta, Isus le-a apărut de patru ori la diferiţi discipoli ai săi în cursul acelei zile.

Deodată, Isus îşi face cea de-a cincea apariţie. Cu toate că uşile sunt încuiate din cauză că discipolii se tem de iudei, el intră, stă în picioare chiar în mijlocul lor şi le spune: „Pace vouă!“ Ei se înspăimântă, imaginându-şi că văd un spirit. De aceea, explicându-le că nu este o vedenie, Isus spune: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimi? Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele, că Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu“. Totuşi, lor nu le vine să creadă.

Pentru a-i ajuta să înţeleagă că el este cu adevărat Isus, el îi întreabă: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ După ce acceptă o bucată de peşte prăjit şi o mănâncă, el le spune: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi [înainte de moartea mea], că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi“.

Continuând cu ei ceea ce, de fapt, echivalează cu un studiu biblic, Isus îi învaţă: „Aşa este scris şi aşa trebuia să sufere Hristosul şi să învieze a treia zi dintre cei morţi şi să se predice, în Numele Lui, pocăinţa [căinţa, NW] şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri“.

Dintr-un motiv oarecare, Toma nu este prezent duminică seara la această întrunire foarte importantă. De aceea, în cursul zilelor care urmează, ceilalţi îi spun cu bucurie: „Am văzut pe Domnul!“

„Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, protestează Toma, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.“

Ei bine, opt zile mai târziu, discipolii sunt adunaţi din nou în casă. De data aceasta, Toma este împreună cu ei. Cu toate că uşile sunt încuiate, Isus apare şi, stând încă o dată în mijlocul lor, spune: „Pace vouă!“ Apoi, întorcându-se spre Toma, îl invită: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios“.

„Domnul meu şi Dumnezeul meu!“, exclamă Toma.

„Pentru că M-ai văzut, ai crezut, spune Isus; ferice de cei care n-au văzut şi au crezut.“ Luca 24:11, 13–48; Ioan 20:19–29.

▪ Ce îi întreabă un străin pe doi discipoli aflaţi în drum spre Emaus?

▪ Ce spune străinul, fapt care face să le ardă inima discipolilor?

▪ Cum îşi dau discipolii seama cine este străinul?

▪ Când Cleopa şi însoţitorul său se întorc la Ierusalim, ce relatare emoţionantă aud ei?

▪ Cum li se arată Isus pentru a cincea oară discipolilor, şi ce se întâmplă cu această ocazie?

▪ Ce se întâmplă la opt zile după a cincea apariţie a lui Isus, şi cum se convinge Toma, în cele din urmă, că Isus este viu?