Capitolul 12

Botezul lui Isus

LA CIRCA şase luni după ce Ioan începe să predice, Isus, care este acum în vârstă de 30 de ani, vine la el, la Iordan. De ce oare? Ca să-i facă o vizită de prietenie? Îl interesează pe Isus doar felul în care progresează lucrarea lui Ioan? Nu. Isus îi cere lui Ioan să-l boteze.

Ioan obiectează cu promptitudine: „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“ Ioan ştie că vărul său Isus nu este un om obişnuit, ci este Fiul lui Dumnezeu. De fapt, Ioan săltase de bucurie în pântecele mamei sale atunci când Maria, care era însărcinată cu Isus, venise la ei în vizită. Fără îndoială că mama sa Elisabeta îi relatase mai târziu acest lucru. Şi ea trebuie să-i fi spus şi despre anunţul pe care îl făcuse îngerul cu privire la naşterea lui Isus şi despre apariţia îngerilor în faţa păstorilor în noaptea în care s-a născut Isus.

Aşadar, Isus nu este un străin pentru Ioan. Iar Ioan ştie foarte bine că botezul pe care îl efectuează nu este pentru Isus, ci pentru cei care se căiesc de păcatele lor, însă Isus este fără păcat. Dar, în pofida obiecţiei lui Ioan, Isus insistă: „Lasă acum, căci aşa este potrivit să împlinim toată dreptatea“.

Dar de ce este potrivit ca Isus să fie botezat? Deoarece botezul lui Isus este un simbol, nu al căinţei de păcate, ci al faptului că el se prezintă să înfăptuiască voinţa Tatălui său. Isus a fost dulgher, dar acum a venit timpul ca el să înceapă ministerul pentru care Iehova Dumnezeu l-a trimis pe pământ. Credeţi că Ioan se aşteaptă ca în momentul botezului lui Isus să se întâmple ceva neobişnuit?

Iată ce relatează Ioan mai târziu: „Cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând, Acela este Cel care botează cu Duh Sfânt»“. Astfel, Ioan aşteaptă să vadă spiritul sfânt al lui Dumnezeu coborând asupra unui om pe care el îl botează. Probabil de aceea Ioan nu este prea surprins atunci când, după ce Isus iese din apă, vede „Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca un porumbel . . . peste el“.

Dar la botezul lui Isus se mai întâmplă ceva. ‘Cerurile I se deschid.’ Ce înseamnă aceasta? Evident, aceasta înseamnă că, în timp ce el este botezat, îi revine în memorie viaţa sa preumană trăită în cer. Astfel, Isus îşi aminteşte acum pe deplin de viaţa pe care a dus-o ca fiu spiritual al lui Iehova Dumnezeu, inclusiv de toate lucrurile pe care i le-a spus Dumnezeu în timpul existenţei sale preumane.

Pe lângă aceasta, în momentul botezului său, o voce din cer proclamă: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea“. A cui este această voce? Să fie oare propria voce a lui Isus? Sigur că nu! Este vocea lui Dumnezeu. Evident, Isus este Fiul lui Dumnezeu, nu Dumnezeu însuşi, aşa cum pretind unii oameni.

Isus însă este un fiu uman al lui Dumnezeu, întocmai cum a fost primul om, Adam. După ce descrie botezul lui Isus, discipolul Luca scrie: „Isus era cam de treizeci de ani când a început să înveţe [a început lucrarea, NW] şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, al lui Eli, . . . al lui David, . . . al lui Avraam, . . . al lui Noe, . . . al lui Adam, al lui Dumnezeu“.

După cum Adam a fost un „[fiu uman] al lui Dumnezeu“, aşa este şi Isus. Isus este cel mai mare om care a trăit vreodată, fapt care devine evident atunci când examinăm viaţa lui. Însă, la botezul său, Isus intră într-o nouă relaţie cu Dumnezeu devenind şi Fiul spiritual al lui Dumnezeu. Acum Dumnezeu îl cheamă înapoi în cer, ca să zicem aşa, ajutându-l să se angajeze pe o cale care îl va conduce spre depunerea pentru totdeauna a vieţii sale umane ca jertfă în folosul omenirii condamnate. Matei 3:13–17; Luca 3:21–38; 1:34–36, 44; 2:10–14; Ioan 1:32–34; Evrei 10:5–9.

▪ De ce Isus nu este un străin pentru Ioan?

▪ Întrucât Isus nu comisese nici un păcat, de ce este el totuşi botezat?

▪ Având în vedere ceea ce ştia Ioan despre Isus, de ce nu este el, probabil, surprins atunci când spiritul lui Dumnezeu se coboară peste Isus?