Capitolul 56

Ce îl murdăreşte pe om?

OPOZIŢIA cu care se confruntă Isus devine şi mai puternică. Nu numai că mulţi dintre discipolii săi îl părăsesc, dar oamenii din Iudeea caută să-l ucidă, aşa cum au procedat atunci când s-a aflat la Ierusalim, în timpul Paştelui din anul 31 e.n.

Acum a sosit Paştele anului 32 e.n. Probabil pentru a se conforma poruncii lui Dumnezeu de a sărbători Paştele, Isus se suie la Ierusalim. Dar el face lucrul acesta cu prudenţă, deoarece viaţa îi este în primejdie. După aceea, se întoarce în Galileea.

Se pare că Isus se află în Capernaum atunci când fariseii şi scribii din Ierusalim vin la el. Ei caută motive pe baza cărora să-l acuze de încălcarea legii religioase. „De ce calcă ucenicii Tăi tradiţia bătrânilor?“, îl întreabă ei. „Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.“ Nu este vorba despre un lucru cerut de Dumnezeu, dar fariseii consideră că este un păcat grav faptul de a nu respecta acest ritual tradiţional, care constă în spălarea mâinilor până la coate.

În loc să le răspundă la învinuirea pe care i-o aduc, Isus scoate în evidenţă răutatea lor şi modul deliberat în care încalcă ei legea lui Dumnezeu. „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre?“, îi întreabă el. „Căci Dumnezeu a poruncit, zicând: «Cinsteşte [onorează-l, NW] pe tatăl tău şi pe mama ta»; şi: «Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.» Dar voi ziceţi: «Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş fi putut ajuta, l-am dăruit lui Dumnezeu“, acela nu va mai cinsti [nu trebuie să-şi onoreze, NW] pe tatăl său sau pe mama sa».“

Într-adevăr, fariseii învaţă că banii, bunurile sau orice alt lucru dedicat ca dar lui Dumnezeu aparţin templului şi nu li se poate da o altă utilizare. Însă darul dedicat rămâne, de fapt, în posesia celui care l-a dedicat. În felul acesta, prin simplul fapt că declară că banii sau bunurile sale sunt „corban“, adică un dar dedicat lui Dumnezeu sau templului, un fiu se poate sustrage de la răspunderea de a-şi ajuta părinţii înaintaţi în vârstă, care se află poate într-o situaţie disperată.

Indignat pe bună dreptate de modul plin de răutate în care fariseii sucesc legea divină, Isus le spune: „Aţi desfiinţat astfel porunca lui Dumnezeu, din cauza tradiţiei voastre. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: «Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci ale oamenilor»“.

Probabil că mulţimea se retrăsese pentru a le permite fariseilor să-l chestioneze pe Isus. Acum însă, când fariseii nu mai ştiu ce să răspundă la critica severă adresată lor, Isus invită mulţimea să se apropie. „Ascultaţi, spune el, şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură întinează pe om, ci ce iese din gură, aceea întinează pe om.“

Mai târziu, când intră în casă, discipolii săi îl întreabă: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire, auzind cuvântul acesta?“

„Orice răsad pe care nu L-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină“, răspunde Isus. „Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe, ale orbilor; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.“

Isus pare surprins atunci când, în numele discipolilor, Petru îi cere o lămurire privitoare la lucrurile care îl murdăresc pe om. „Şi voi sunteţi tot fără pricepere?“, răspunde Isus. „Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară? Dar cele ce ies din gură vin din inimă şi acelea întinează pe om. Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Iată lucrurile care întinează pe om; dar a mânca având mâinile nespălate nu întinează pe om.“

Prin aceste cuvinte Isus nu descurajează o igienă normală. El nu vrea să spună că nu ar fi de nici un folos să ne spălăm mâinile înainte de a pregăti sau de a lua o masă. Nu, ci el condamnă mai degrabă ipocrizia conducătorilor religioşi care caută cu viclenie să ocolească legile drepte ale lui Dumnezeu, insistând asupra unor tradiţii nescripturale. În realitate, faptele rele sunt cele care îl murdăresc pe om, iar Isus arată că acestea provin din inimă. Ioan 7:1; Deuteronomul 16:16; Matei 15:1–20; Marcu 7:1–23; Exodul 20:12; 21:17; Isaia 29:13.

▪ Cu ce opoziţie se confruntă acum Isus?

▪ Ce acuzaţie îi aduc fariseii, dar, potrivit celor arătate de Isus, cum încalcă aceştia în mod deliberat legea lui Dumnezeu?

▪ Care sunt lucrurile pe care le dezvăluie Isus că îl murdăresc pe om?