Capitolul 39

Cei mândri şi cei umili

DUPĂ ce menţionează virtuţile lui Ioan Botezătorul, Isus îşi îndreaptă atenţia spre cei mândri şi nestatornici din jurul său. „Cu cine voi asemăna generaţia aceasta?“, spune el. „Seamănă cu nişte copilaşi care stau în pieţe, strigând către ceilalţi şi zicând: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns».“

Ce vrea să spună Isus? El explică: „A venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: «Are demon!» A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi ei zic: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!»“

Este imposibil să-i mulţumeşti pe oameni. Nimic nu le place. Ca nazireu, Ioan a dus o viaţă austeră, plină de sacrificii, potrivit declaraţiei îngerului care spusese: „Nu va bea nici vin, nici altă băutură ameţitoare“. Şi totuşi, oamenii spun că este demonizat. În schimb, Isus trăieşte ca şi ceilalţi oameni, fără să urmeze un regim auster de viaţă, şi este acuzat de excese.

Cât de greu este să-i mulţumeşti pe oameni! Ei sunt asemenea unor copii care se joacă împreună, iar unii dintre ei refuză să danseze atunci când ceilalţi copii le cântă din fluier, sau refuză să se întristeze când aceştia le cântă de jale. Însă Isus spune: „Înţelepciunea a fost îndreptăţită prin lucrările ei“. Da, faptele, — lucrările — demonstrează că atât acuzaţiile aduse împotriva lui Ioan, cât şi cele aduse împotriva lui Isus sunt false.

Isus continuă, acuzând în mod special cele trei oraşe, Corazin, Betsaida şi Capernaum, unde a înfăptuit majoritatea lucrărilor sale de putere. Dacă ar fi făcut aceste lucrări în oraşele feniciene Tir şi Sidon, spune Isus, locuitorii acestor oraşe s-ar fi căit, îmbrăcându-se în sac şi turnându-şi cenuşă pe cap. Condamnând oraşul Capernaum, care, după cât se pare, a fost centrul activităţii în timpul ministerului său, Isus spune: „În ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine“.

Apoi, Isus îl laudă în mod public pe Tatăl său ceresc. El se simte îndemnat să facă acest lucru deoarece Dumnezeu ascunde preţioasele adevăruri spirituale de înţelepţi şi de intelectuali, însă le dezvăluie aceste lucruri minunate celor umili, pruncilor, ca să zicem aşa.

În cele din urmă, Isus adresează această invitaţie atrăgătoare: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă [înviora, NW]. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima [am o inimă umilă, NW]; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun [blând, NW] şi sarcina Mea este uşoară“.

În ce mod oferă Isus înviorare? El face aceasta furnizând eliberarea din sclavia tradiţiilor cu care conducătorii religioşi îi împovărează pe oameni, dintre care fac parte, de exemplu, regulile rigide referitoare la respectarea sabatului. Isus mai arată cum pot fi uşuraţi cei care se simt împovăraţi de stăpânirea autorităţilor politice, precum şi cei care, din cauza unei conştiinţe tulburate, se simt apăsaţi de propriile lor păcate. Acestor persoane năpăstuite, Isus le arată cum li se pot ierta păcatele şi cum se pot bucura de o relaţie preţioasă cu Dumnezeu.

Jugul blând oferit de Isus constă în dedicarea completă faţă de Dumnezeu, adică în faptul de a putea să-i slujim Tatălui nostru ceresc care este îndurător şi plin de compasiune. Sarcina uşoară pe care Isus o oferă celor care vin la el constă în ascultarea de cerinţele lui Dumnezeu în vederea obţinerii vieţii, cerinţe consemnate în Biblie. Ascultarea de acestea nu este nicidecum împovărătoare. Matei 11:16–30; Luca 1:15; 7:31–35; 1 Ioan 5:3.

▪ În ce sens oamenii mândri şi nestatornici din generaţia lui Isus sunt asemenea unor copii?

▪ De ce se simte îndemnat Isus să-l laude pe Tatăl său ceresc?

▪ În ce fel sunt împovăraţi oamenii şi ce uşurare le oferă Isus?