Capitolul 69

Chestiunea paternităţii

ÎN TIMPUL sărbătorii, discuţia dintre Isus şi conducătorii iudei devine tot mai violentă. „Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, recunoaşte Isus, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.“

Cu toate că nu-l identifică pe tatăl lor, Isus arată cu claritate că tatăl lor este altul decât al lui. Neînţelegând la cine se gândeşte Isus, conducătorii iudei îi răspund: „Tatăl nostru este Avraam“. Ei consideră că au aceeaşi credinţă ca a lui Avraam, care era prietenul lui Dumnezeu.

Dar Isus le dă acest răspuns şocant: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam“. Într-adevăr, un fiu adevărat îşi imită tatăl. „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: aşa ceva Avraam n-a făcut.“ Astfel, Isus le spune din nou: „Voi faceţi faptele tatălui vostru“.

Ei nu înţeleg încă despre cine vorbeşte Isus. Ei susţin că sunt fii legitimi ai lui Avraam, spunând: „Noi nu suntem născuţi din desfrânare“. Astfel, pretinzându-se a fi închinători adevăraţi asemenea lui Avraam, ei declară: „Avem un singur Tată: pe Dumnezeu“.

Dar este oare Dumnezeu Tatăl lor? „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, zice Isus, M-aţi iubi, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea?“

Isus a încercat să le arate acestor conducători religioşi consecinţele la care se expun respingându-l. Dar acum le spune fără înconjur: „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru“. Ce fel de tată este Diavolul? Isus îl identifică drept un ucigaş şi spune în continuare: „El . . . este mincinos şi tatăl minciunii“. Astfel, Isus încheie: „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu“.

Înfuriaţi de condamnarea pe care le-o aduce Isus, iudeii răspund: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai un demon?“ Cuvântul „samaritean“ este folosit în semn de dispreţ şi de dezonoare, samaritenii fiind un popor pe care iudeii îl urăsc.

Trecând cu vederea această insultă dispreţuitoare, Isus le răspunde: „N-am demon, . . . ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi“. În continuare, Isus face această promisiune surprinzătoare: „Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“. Desigur, Isus nu vrea să spună prin aceasta că toţi cei care îl vor urma nu vor vedea niciodată moartea, în sensul propriu al cuvântului. Mai degrabă, el vrea să spună că ei nu vor suferi niciodată distrugerea eternă, sau „moartea a doua“, din care nu există înviere.

Dar iudeii iau cuvintele lui Isus în sens literal. De aceea, ei spun: „Acum . . . vedem bine că ai demon: Avraam a murit, prorocii de asemenea, şi Tu zici: «Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea». Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi prorocii au murit. Cine Te faci Tu pe Tine Însuţi [pretinzi tu că eşti, NW]?“

Pe tot parcursul acestei discuţii, este clar că Isus vrea să le arate acestor oameni faptul că el este promisul Mesia. Dar, în loc să răspundă în mod direct la întrebarea lor referitoare la identitatea sa, Isus spune: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi: «El este Dumnezeul nostru»; şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi“.

În continuare, Isus se referă din nou la fidelul Avraam, spunând: „Tatăl vostru, Avraam, a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat“. Într-adevăr, cu ochii credinţei, Avraam a văzut cu anticipaţie venirea promisului Mesia. Neîncrezători, iudeii îi zic lui Isus: „N-ai nici cincizeci de ani . . . şi ai văzut pe Avraam!“

„Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt“, răspunde Isus. Bineînţeles, Isus face referire la existenţa sa preumană ca persoană spirituală puternică în ceruri.

Înfuriaţi de afirmaţia lui Isus că el a existat înainte de Avraam, iudeii adună pietre ca să arunce în el. Dar Isus se ascunde şi iese nevătămat din templu. Ioan 8:37–59; Apocalipsa 3:14; 21:8.

▪ Cum arată Isus că el şi duşmanii săi nu au acelaşi tată?

▪ De ce iudeii îl numesc pe Isus samaritean?

▪ În ce sens vrea Isus să spună că continuatorii săi nu vor vedea moartea niciodată?