Capitolul 117

Chinuri de moarte în Ghetsimani

DUPĂ ce îşi sfârşeşte rugăciunea, Isus îi cântă cântări de laudă lui Iehova, împreună cu cei 11 apostoli fideli. Apoi, ei coboară din camera de sus, ies în întunericul rece al nopţii şi traversează din nou Valea Chedronului, îndreptându-se spre Betania. Pe drum însă, ei se opresc într-unul din locurile lor preferate, grădina Ghetsimani. Aceasta este situată pe Muntele Măslinilor sau în apropierea lui. Isus şi apostolii săi s-au întâlnit adeseori aici, printre măslini.

Lăsându-i pe opt dintre apostoli — probabil lângă intrarea în grădină — el le ordonă: „Staţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog“. Apoi, el îi ia pe ceilalţi trei — Petru, Iacov şi Ioan — şi se afundă în grădină. Isus se întristează şi se tulbură foarte mult. „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte, spune el; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.“

Îndepărtându-se puţin, Isus se prosternă cu faţa la pământ şi începe să se roage fierbinte: „Tatăl Meu, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu“. Ce vrea el să spună? De ce este „cuprins de o întristare de moarte“? Oare dă el înapoi de la hotărârea sa de a muri şi de a furniza răscumpărarea?

Nicidecum! Isus nu cere să-i fie cruţată viaţa. Chiar şi ideea de a evita o moarte de jertfă, aşa cum i-a sugerat odată Petru, îi este respingătoare. Dimpotrivă, Isus este cuprins de acest chin de moarte fiindcă se teme că modul în care va muri în curând — ca un josnic criminal — va aduce o gravă dezonoare numelui Tatălui său. Acum el îşi dă seama că, peste câteva ore, va fi ţintuit pe un stâlp, la fel ca oamenii de ultima speţă, şi anume ca un blasfemator! Iată ce îl tulbură foarte mult.

După ce se roagă îndelung, Isus se întoarce la cei trei apostoli şi îi găseşte dormind. Adresându-se lui Petru, îi spune: „Un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine? Vegheaţi şi rugaţi-vă [încontinuu, NW] ca să nu intraţi în ispită“. Înţelegând însă stresul sub care s-au aflat şi ora înaintată, el spune: „Duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă“.

Apoi, Isus se retrage a doua oară şi îi cere lui Dumnezeu să îndepărteze de la el „paharul acesta“, adică partea rezervată lui de Iehova, sau voinţa sa referitoare la el. Când se întoarce, îi găseşte din nou pe cei trei apostoli dormind în timp ce ei ar fi trebuit să se roage să nu intre în ispită. Când Isus le vorbeşte, ei nu ştiu ce să-i răspundă.

În final, Isus se depărtează pentru a treia oară, la distanţă de o aruncătură de piatră, îngenunchează şi, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, se roagă: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!“ Isus simte o durere nespus de mare din cauza dezonoarei pe care moartea sa, la fel ca a unui criminal, o va aduce asupra numelui Tatălui său. Gândul că va fi condamnat ca blasfemator — cineva care blestemă pe Dumnezeu — îi este aproape insuportabil!

Totuşi, Isus continuă să se roage, spunând: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ Isus îşi supune în mod ascultător voinţa sa celei a lui Dumnezeu. Atunci, apare un înger din cer şi îl întăreşte cu câteva cuvinte încurajatoare. Probabil că îngerul îi spune lui Isus că este aprobat de Tatăl său.

Dar ce greutate apasă pe umerii lui Isus! Este în joc propria sa viaţă eternă şi cea a întregii omeniri. Stresul emoţional este enorm. De aceea, Isus continuă să se roage şi mai fierbinte, iar transpiraţia sa devine picături de sânge care cad pe pământ. „Deşi este un fenomen foarte rar, declară revista medicală The Journal of the American Medical Association, în stări emoţionale de mare intensitate . . . transpiraţia poate fi sub formă de sânge.“

După aceea, Isus se întoarce pentru a treia oară la apostolii săi şi îi găseşte din nou dormind. Ei sunt epuizaţi de întristare. „Într-un moment ca acesta dormiţi şi vă odihniţi!“, exclamă el. „Destul! A sosit ora! Iată, Fiul Omului este predat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să plecăm. Iată, cel ce mă trădează s-a apropiat“ (NW).

În timp ce el vorbeşte încă, se apropie Iuda Iscarioteanul, însoţit de o mare mulţime purtând făclii, lămpi şi arme. Matei 26:30, 36–47; 16:21–23; Marcu 14:26, 32–43; Luca 22:39–47; Ioan 18:1–3; Evrei 5:7.

▪ După ce părăsesc camera de sus, unde îi conduce Isus pe apostoli, şi ce fac ei acolo?

▪ În timp ce Isus se roagă, ce fac apostolii?

▪ De ce este Isus cuprins de un chin de moarte, şi ce cerere îi adresează el lui Dumnezeu?

▪ Ce se arată prin faptul că transpiraţia lui Isus devine picături de sânge?