Capitolul 114

Cina comemorativă

DUPĂ ce le spală picioarele apostolilor săi, Isus citează textul scriptural din Psalmul 41:9, spunând: „Cel care mănâncă pâine cu Mine şi-a ridicat călcâiul împotriva Mea“. Apoi, tulburându-se în spirit, el explică: „Unul dintre voi Mă va vinde“.

Apostolii încep să se întristeze şi îi spun lui Isus unul după altul: „Nu cumva sunt eu?“ Chiar şi Iuda Iscarioteanul îi pune această întrebare. Ioan, care stă întins la masă lângă Isus, se apleacă înapoi pe pieptul lui Isus şi îl întreabă: „Doamne, cine este?“

„Este unul din cei doisprezece, . . . cel care întinge cu Mine în farfurie“, răspunde Isus. „Fiul Omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine ar fi fost pentru omul acela să nu se fi născut.“ După aceea, Satan intră iarăşi în Iuda, profitând de faptul că acesta şi-a lăsat inima deschisă în faţa lui, devenind rău. Mai târziu, în aceeaşi seară, Isus îl numeşte în mod potrivit pe Iuda „fiul pierzării“.

Acum Isus îi spune lui Iuda: „Ce faci, fă repede“. Nici unul dintre ceilalţi apostoli nu înţelege ce vrea să spună Isus. Unii îşi imaginează că, întrucât Iuda ţine cutia cu bani, Isus îi spune: „Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare“, sau că trebuie să se ducă să le dea ceva săracilor.

După ce Iuda pleacă, Isus instituie împreună cu apostolii săi fideli o celebrare, sau comemorare, complet nouă. El ia o pâine, rosteşte o rugăciune de mulţumire, o frânge şi le-o dă, zicând: „Luaţi, mâncaţi“. El explică: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“

După ce fiecare a mâncat din pâine, Isus ia un pahar cu vin, evident, cel de-al patrulea pahar folosit cu ocazia celebrării pascale. El rosteşte şi pentru acesta o rugăciune de mulţumire, îl dă apostolilor, cerându-le să bea din el, şi spune: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi“.

Astfel, aceasta este, de fapt, comemorarea morţii lui Isus. În fiecare an, la 14 Nisan, aceasta trebuie repetată, aşa cum spune Isus, spre amintirea lui. Ea le va aminti celor care o celebrează ce au făcut Isus şi Tatăl său ceresc pentru a furniza omenirii eliberarea din condamnarea la moarte. Pentru iudeii care au devenit continuatori ai lui Cristos, comemorarea va lua locul Paştelui.

Noul legământ, care este validat prin sângele vărsat de Isus, ia locul vechiului legământ al Legii. Isus Cristos este mediatorul acestui legământ între două părţi — de o parte, Iehova Dumnezeu, iar de cealaltă, 144 000 de creştini născuţi de spirit. Pe lângă faptul că face posibilă iertarea păcatelor, legământul permite formarea unei naţiuni cereşti de regi-preoţi. Matei 26:21–29; Marcu 14:18–25; Luca 22:19–23; Ioan 13:18–30; 17:12; 1 Corinteni 5:7.

▪ Ce profeţie biblică citează Isus cu referire la un însoţitor, şi ce aplicare face el?

▪ De ce apostolii se întristează profund, şi ce îl întreabă fiecare dintre ei?

▪ Ce îi spune Isus lui Iuda să facă, însă cum interpretează ceilalţi apostoli aceste instrucţiuni?

▪ Care este celebrarea pe care o instituie Isus după ce pleacă Iuda, şi cărui scop serveşte ea?

▪ Care sunt cele două părţi cuprinse în noul legământ, şi ce anume se realizează prin intermediul acestui legământ?