Capitolul 59

Cine este în realitate Isus?

CÂND corabia în care se află Isus şi discipolii săi ajunge la Betsaida, oamenii îi aduc un orb şi-l roagă pe Isus să-l atingă şi să-l vindece. Isus îl duce pe om de mână afară din sat şi, după ce îl scuipă pe ochi, îl întreabă dacă vede ceva.

„Zăresc nişte oameni umblând, răspunde orbul, dar îi văd ca nişte copaci.“ Punându-şi mâinile pe ochii omului, Isus îi redă vederea, astfel că acesta vede limpede. Isus îl trimite apoi acasă, spunându-i să nu intre în oraş.

Isus pleacă acum cu discipolii săi spre satele Cezareei lui Filip, situată în extremitatea nordică a Palestinei. Cezareea este aşezată într-un cadru natural încântător, la 350 de metri deasupra nivelului mării, şi până acolo este un urcuş lung de aproape 50 de kilometri. Călătoria durează probabil vreo două zile.

Pe drum, Isus se retrage în singurătate pentru a se ruga. Doar nouă sau zece luni îl mai despart de moartea sa şi este neliniştit cu privire la discipolii săi. Mulţi au încetat deja să-l mai urmeze. Alţii par nedumeriţi şi decepţionaţi fiindcă el a respins tentativa poporului de a-l face rege şi fiindcă, atunci când a fost provocat de duşmanii săi, a refuzat să le dea un semn din cer pentru a-şi dovedi regalitatea. Ce cred apostolii cu privire la identitatea sa? Când aceştia ajung la locul în care se roagă, Isus îi întreabă: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“

„Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, îi răspund ei, alţii Ilie; alţii Ieremia sau unul dintre proroci.“ Într-adevăr, oamenii cred că Isus este unul dintre aceşti bărbaţi, sculat dintre cei morţi!

„Dar voi, . . . cine ziceţi că sunt?“, întreabă Isus.

Petru răspunde prompt: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu“.

După ce îşi exprimă aprobarea în legătură cu răspunsul lui Petru, Isus zice: „Tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Biserica [congregaţia, NW] Mea şi porţile Locuinţei Morţilor nu o vor birui“. Prin aceste cuvinte, Isus anunţă pentru prima oară că el va edifica o congregaţie şi că nici chiar moartea nu-i va ţine captivi pe membrii ei, după încheierea vieţii lor fidele pe pământ. Apoi, el îi spune lui Petru: „Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor“.

Isus dezvăluie astfel faptul că Petru va primi privilegii speciale. Asta nu înseamnă că lui Petru i se acordă întâietate printre apostoli şi nici că el constituie fundamentul congregaţiei. Isus însuşi este Stânca pe care va fi edificată congregaţia sa. Dar lui Petru urmează să i se dea trei chei cu care el va deschide, ca să spunem aşa, pentru anumite grupuri de oameni, posibilitatea de a intra în Regatul cerurilor.

Petru va folosi prima cheie la Penticosta anului 33 e.n., pentru a le arăta iudeilor care manifestau căinţă ce trebuie să facă pentru a fi salvaţi. Cea de-a doua cheie o va folosi la scurt timp după aceea, pentru a le deschide samaritenilor credincioşi posibilitatea de a intra în Regatul lui Dumnezeu. Apoi, în anul 36 e.n., el va folosi cea de-a treia cheie pentru a le deschide aceeaşi posibilitate unor păgâni necircumcişi — lui Corneliu şi prietenilor săi.

Isus îşi continuă discuţia cu apostolii săi. El îi dezamăgeşte atunci când le spune că în curând va suferi şi va muri la Ierusalim. Neînţelegând că Isus va fi înviat la viaţă cerească, Petru îl ia deoparte pe Isus. „Fii bun cu tine însuţi, Doamne, spune el; nu vei avea deloc soarta aceasta“ (NW). Întorcându-i spatele, Isus răspunde: „Înapoia Mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor“.

Evident, şi alţii în afara apostolilor călătoresc împreună cu Isus, aşa că el îi cheamă acum ca să le explice că nu va fi uşor să fie discipolii săi. „Oricine voieşte să vină după Mine, spune el, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea [stâlpul de tortură, NW] şi să Mă urmeze [încontinuu, NW]. Căci oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva.“

Da, continuatorii lui Isus trebuie să fie curajoşi şi să dea dovadă de spirit de sacrificiu dacă vor să se dovedească demni de favoarea sa. De aceea el spune: „Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, Se va ruşina şi Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri“. Marcu 8:22–38; Matei 16:13–28; Luca 9:18–27.

▪ De ce este neliniştit Isus cu privire la discipolii săi?

▪ Ce opinii au oamenii cu privire la identitatea lui Isus?

▪ Ce chei îi sunt date lui Petru, şi cum urmează el să le utilizeze?

▪ Ce corectare primeşte Petru, şi de ce?