Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“

„Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“

Capitolul 126

„Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“

ISUS nu se află de mult timp pe stâlp, când, pe la amiază, se produce o beznă misterioasă care durează trei ore. Cauza nu este o eclipsă de soare, deoarece aceasta se produce numai când este lună nouă, pe când în perioada Paştelui este lună plină. În plus, eclipsele de soare nu durează decât câteva minute. Aşadar, întunericul acesta este de origine divină! Probabil că el le dă de gândit celor care-L iau în râs pe Isus, făcându-i chiar să înceteze cu batjocurile.

Dacă acest fenomen misterios are loc înainte ca răufăcătorul să-l corecteze pe tovarăşul său şi să-i ceară lui Isus să-şi amintească de el, poate că acesta este un factor care contribuie la căinţa lui. Probabil că în această perioadă de întuneric se apropie de stâlpul de tortură patru femei, şi anume: mama lui Isus, sora ei, Salome, Maria Magdalena şi Maria, mama apostolului Iacov cel Mic. Ioan, apostolul iubit de Isus, este cu ele acolo.

Cât de ‘străpunsă’ de durere este inima mamei lui Isus în timp ce îşi priveşte fiul pe care l-a îngrijit şi l-a hrănit, atârnând pe stâlp în chinurile morţii! Totuşi, Isus se gândeşte nu la durerea sa, ci la binele ei. Cu un mare efort, el arată cu capul spre Ioan şi îi spune mamei sale: „Femeie, iată fiul tău!“ Apoi, arătând cu capul spre Maria, îi spune lui Ioan: „Iată mama ta!“

În felul acesta Isus o încredinţează pe mama sa, care, după cât se pare, este văduvă acum, în grija apostolului pe care îl iubea în mod deosebit. Isus face acest lucru fiindcă ceilalţi fii ai Mariei nu au manifestat încă credinţă în el. În acest fel, el dă un minunat exemplu de purtare de grijă nu numai în ce priveşte nevoile fizice, ci şi nevoile spirituale ale mamei lui.

Pe la ora trei după-amiază, Isus spune: „Mi-e sete!“ Isus simte că Tatăl său şi-a retras, ca să spunem aşa, ocrotirea de la el, pentru ca integritatea să îi fie testată până la capăt. De aceea, el strigă cu voce tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ Auzind aceasta, unii care se află în apropiere exclamă: „Iată, cheamă pe Ilie!“ Imediat unul dintre ei aleargă şi, înfigând un burete îmbibat în vin acru în vârful unei tulpini de isop, îi dă să bea. Dar alţii spun: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L ia jos!“

Când primeşte vinul acru, Isus strigă: „S-a îndeplinit!“ (NW). Da, el a terminat tot ceea ce Tatăl l-a trimis să facă pe pământ. În final, el spune: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“ Astfel, el îi încredinţează lui Dumnezeu forţa sa vitală, fiind sigur că Dumnezeu i-o va reda. Apoi, îşi înclină capul şi moare.

În momentul în care Isus îşi dă ultima suflare, are loc un violent cutremur de pământ care despică stâncile. Cutremurul este atât de puternic, încât mormintele comemorative situate în afara Ierusalimului se deschid, iar cadavrele sunt aruncate afară din ele. Trecătorii, care descoperă corpurile neînsufleţite, intră în oraş şi relatează cele întâmplate.

Pe lângă aceasta, în momentul în care Isus moare, uriaşa perdea care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor din templul lui Dumnezeu se sfâşie în două, de sus până jos. Se pare că această perdea frumos ornamentată are o înălţime de circa 18 metri şi este foarte grea! Acest miracol uluitor nu numai că exprimă mânia lui Dumnezeu împotriva ucigaşilor Fiului Său, dar semnifică şi faptul că accesul în Sfânta Sfintelor — cerul însuşi — este acum posibil datorită morţii lui Isus.

Când oamenii simt cutremurul de pământ şi văd ce se petrece, se înfricoşează foarte mult. Ofiţerul însărcinat cu supravegherea execuţiei îi aduce glorie lui Dumnezeu. „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“, proclamă el. Probabil că el fusese prezent atunci când, cu ocazia audierii lui Isus înaintea lui Pilat, se discutase despre originea Sa divină. Iar acum el este convins că Isus este Fiul lui Dumnezeu, da, că este într-adevăr cel mai mare om care a trăit vreodată.

Şi alţii sunt copleşiţi de aceste evenimente miraculoase şi încep să se întoarcă la casele lor, bătându-şi pieptul în semn de mare durere şi ruşine. Printre cei care urmăresc de la distanţă această privelişte se află şi multe femei care sunt discipoli ai lui Isus şi care sunt profund mişcate de aceste evenimente extraordinare. Este prezent şi apostolul Ioan. Matei 27:45–56; Marcu 15:33–41; Luca 23:44–49; 2:34, 35; Ioan 19:25–30.

▪ De ce cauza celor trei ore de întuneric nu poate fi o eclipsă de soare?

▪ Ce exemplu minunat le-a dat Isus, cu puţin timp înaintea morţii sale, celor care au părinţi în vârstă?

▪ Care sunt ultimele patru exprimări ale lui Isus înainte de a muri?

▪ Care sunt consecinţele cutremurului de pământ, şi care este semnificaţia faptului că perdeaua templului se sfâşie în două?

▪ Ce efect au aceste miracole asupra ofiţerului însărcinat cu supravegherea execuţiei?