Capitolul 119

Dus la Ana, apoi la Caiafa

LEGAT ca un criminal de rând, Isus este dus la Ana, fostul mare preot, un personaj foarte influent. Ana fusese mare preot pe vremea când Isus, în vârstă de 12 ani, îi uimise pe învăţătorii rabinici de la templu. Mai mulţi fii ai lui Ana au slujit mai târziu ca mari preoţi, iar în prezent ginerele său, Caiafa, deţine această poziţie.

Probabil că Isus este dus mai întâi la locuinţa lui Ana, dat fiind rolul important pe care acest preot de frunte îl are de mult timp în viaţa religioasă iudaică. Acest popas pentru a-l întâlni pe Ana, îi dă timp marelui preot Caiafa să-i convoace pe cei 71 de membri ai Sanhedrinului, tribunalul suprem iudaic, precum şi să adune martori falşi.

Marele preot Ana îl întreabă acum pe Isus despre discipolii săi şi despre învăţătura sa. Însă Isus îi răspunde: „Eu am vorbit pe faţă lumii; totdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, ei ştiu ce am spus“.

Atunci, unul dintre ofiţerii care stăteau lângă Isus îl pălmuieşte, zicându-i: „Aşa răspunzi Tu marelui preot?“

„Dacă am vorbit rău, răspunde Isus, dovedeşte că este rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?“ După acest schimb de cuvinte, Ana îl trimite pe Isus legat la Caiafa.

Între timp, toţi preoţii de frunte, bătrânii şi scribii, da, întregul Sanhedrin, începe să se adune. Locul lor de întrunire, este, evident, casa lui Caiafa. Fără îndoială că ţinerea unui astfel de proces în noaptea Paştelui contravine legii iudaice. Dar aceasta nu-i determină pe conducătorii religioşi să renunţe la intenţiile lor rele.

Cu câteva săptămâni înainte, atunci când Isus l-a înviat pe Lazăr, Sanhedrinul hotărâse deja că el trebuie să moară. Şi, doar cu două zile în urmă, adică miercuri, autorităţile religioase s-au sfătuit împreună ca să-l prindă pe Isus printr-o stratagemă vicleană pentru a-l ucide. Gândiţi-vă, Isus fusese practic condamnat înainte de a fi judecat!

Acum se depun eforturi pentru a găsi martori care să aducă dovezi false, astfel încât să poată fi formulată o acuzaţie împotriva lui Isus. Însă nu reuşesc să găsească nişte martori ale căror depoziţii să fie în concordanţă. În cele din urmă, se prezintă doi care susţin: „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi dărâma templul acesta, făcut de mâini, şi în trei zile voi clădi un altul, care nu va fi făcut de mâini»“.

„Nu răspunzi nimic?“, întreabă Caiafa. „Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“ Dar Isus tace. Spre umilirea Sanhedrinului, martorii nu reuşesc să fie în concordanţă nici chiar în privinţa acestei false acuzaţii. De aceea, marele preot încearcă o tactică diferită.

Caiafa ştie că iudeii reacţionează energic atunci când cineva se declară a fi însuşi Fiul lui Dumnezeu. În două ocazii precedente, ei trăseseră în mod pripit concluzia că Isus este un blasfemator care merită să moară, în una dintre ele pentru că îşi imaginaseră în mod greşit că el pretinsese a fi egal cu Dumnezeu. Caiafa întreabă acum în mod perfid: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!“

Indiferent ce anume gândesc iudeii, Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar, dacă ar tăcea, tăcerea sa ar putea fi interpretată ca şi cum el însuşi ar nega că este Cristosul. De aceea, Isus răspunde în mod curajos: „Eu sunt . . . şi veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind cu norii cerului“.

Atunci, cu un gest teatral, Caiafa îşi sfâşie hainele şi exclamă: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit hula [blasfemia, NW]. Ce gândiţi?“

„Este vinovat să fie pedepsit cu moartea“, proclamă Sanhedrinul. Atunci încep să-şi bată joc de el şi spun multe lucruri blasfematoare împotriva lui. Ei îl pălmuiesc şi îl scuipă în faţă. Alţii îi acoperă faţa şi apoi îl lovesc cu pumnii, spunându-i în mod sarcastic: „Hristoase, proroceşte-ne: cine Te-a lovit?“ Acest comportament abuziv şi ilegal se manifestă pe parcursul procesului din timpul nopţii. Matei 26:57–68; 26:3, 4; Marcu 14:53–65; Luca 22:54, 63–65; Ioan 18:13–24; 11:45–53; 10:31–39; 5:16–18.

▪ Unde este dus Isus prima dată, şi ce i se întâmplă acolo?

▪ Unde este dus Isus după aceea, şi cu ce scop?

▪ Cum reuşeşte Caiafa să determine Sanhedrinul să proclame că Isus merită să moară?

▪ Ce comportament abuziv şi ilegal se manifestă în timpul procesului?