Capitolul 31

Ei culeg spice de grâu în ziua de sabat

ÎN CURÂND, Isus şi discipolii săi părăsesc Ierusalimul pentru a se întoarce în Galileea. E primăvară, iar pe câmpuri grâul a dat deja în spic. Discipolilor le este foame. De aceea, ei culeg spice şi le mănâncă boabele. Dar, întrucât este o zi de sabat, acţiunile lor nu trec neobservate.

Conducătorii religioşi din Ierusalim tocmai căutaseră să-l ucidă pe Isus pentru pretinse încălcări ale sabatului. Acum, fariseii îi aduc o acuzaţie. „Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă în ziua sabatului“, acuză ei.

Fariseii susţin că a culege spice şi a le freca între mâini pentru a le putea mânca boabele înseamnă a secera şi a treiera. Dar interpretarea lor rigidă în legătură cu ceea ce constituie o muncă a făcut din sabat o povară, în timp ce el fusese instituit pentru a fi o ocazie de bucurie şi de edificare spirituală. Iată de ce Isus le pune în faţă fariseilor exemple scripturale pentru a le demonstra că Iehova Dumnezeu nu a avut niciodată în vedere o asemenea aplicare extrem de rigidă a Legii sale privitoare la sabat.

Isus spune că, atunci când lui David şi oamenilor săi li s-a făcut foame, ei s-au oprit la tabernacol şi au mâncat pâinile pentru prezentare. Acele pâini fuseseră deja retrase dinaintea lui Iehova şi înlocuite cu altele proaspete, fiind rezervate în mod normal pentru a fi consumate de preoţi. Totuşi, în acea împrejurare, David şi oamenii săi nu au fost condamnaţi pentru că le-au mâncat.

Isus dă un alt exemplu: „N-aţi citit în lege că, în zilele de sabat, preoţii profanează sabatul în templu şi totuşi sunt nevinovaţi?“ Da, chiar în timpul sabatului, preoţii de la templu continuă să taie animale şi să efectueze şi alte lucrări pentru pregătirea jertfelor de animale. „Dar Eu vă spun, declară Isus, că aici este Unul mai mare decât templul.“

Mustrându-i pe farisei, Isus continuă: „Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă», n-aţi fi condamnat pe nişte nevinovaţi“. Apoi încheie: „Căci Fiul Omului este Domn al sabatului“. Ce vrea Isus să spună prin aceste cuvinte? El se referă la paşnica sa domnie de o mie de ani.

Sunt deja 6 000 de ani de când omenirea suferă sub sclavia apăsătoare a lui Satan Diavolul, iar violenţa şi războaiele sunt la ordinea zilei. În schimb, marele Sabat al lui Cristos va fi o perioadă de odihnă şi de eliberare de orice suferinţă şi oprimare. Matei 12:1–8; Leviticul 24:5–9; 1 Samuel 21:1–6; Numeri 28:9; Osea 6:6.

▪ Ce acuzaţie este adusă împotriva discipolilor lui Isus, şi cum răspunde Isus la aceasta?

▪ Ce lacună a fariseilor dezvăluie Isus?

▪ În ce sens este Isus „Domn al sabatului“?