Capitolul 100

Ilustrarea cu privire la mine

PROBABIL că Isus este tot în casa lui Zacheu, unde s-a oprit în timp ce se afla în drum spre Ierusalim. Discipolii săi cred că, atunci când vor ajunge la Ierusalim, el va declara că este Mesia şi îşi va instaura Regatul. Pentru a corecta această idee şi pentru a le arăta că Regatul este încă foarte departe, Isus le prezintă o ilustrare.

„Un om de neam mare [de naştere nobilă, NW], relatează el, s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie [putere regală, NW] şi să se întoarcă.“ ‘Omul de naştere nobilă’ este Isus, iar ‘ţara depărtată’ este cerul. Atunci când el va ajunge acolo, Tatăl său îi va acorda putere regală.

Înainte de a pleca însă, omul de naştere nobilă cheamă zece sclavi şi îi dă fiecăruia dintre ei o mină de argint, spunând: „Puneţi-le în negoţ până mă voi întoarce“. În împlinirea iniţială, cei zece sclavi îi reprezintă pe primii discipoli ai lui Isus. Într-o aplicare mai largă, aceştia îi reprezintă pe toţi cei care au perspectiva de a fi moştenitori împreună cu el în Regatul ceresc.

Minele de argint sunt monede de mare valoare, fiecare dintre ele echivalând cu salariul unui lucrător agricol pe aproximativ trei luni. Dar ce reprezintă minele? Şi ce fel de afaceri urmează să facă sclavii cu ele?

Minele reprezintă bunuri de care discipolii născuţi de spirit pot să se folosească pentru a produce şi mai mulţi moştenitori ai Regatului ceresc, până în momentul venirii lui Isus ca Rege în Regatul promis. După ce a fost înviat şi s-a arătat discipolilor, el le-a dat minele simbolice pentru ca ei să facă mai mulţi discipoli, şi astfel să adauge noi membri la clasa Regatului cerurilor.

„Dar, continuă Isus, cetăţenii lui îl urau [pe omul de naştere nobilă] şi au trimis după el o solie să-i spună: «Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi».“ Cetăţenii sunt israeliţii sau iudeii, fără a-i include pe discipolii lui. După plecarea lui Isus la cer, aceşti iudei au demonstrat, prin persecutarea discipolilor săi, că nu îl doreau ca rege. În felul acesta, ei s-au comportat asemenea cetăţenilor care au trimis solia.

Dar în ce mod îşi folosesc minele cei zece sclavi? Isus explică: „Când s-a întors el, după ce îşi primise împărăţia [puterea regală, NW], a dorit să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii [de argint], ca să ştie ce câştigase fiecare prin negoţ. Cel dintâi a venit zicând: «Doamne, mina ta a mai adus zece mine.» El i-a zis: «Prea bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în foarte puţin, primeşte stăpânirea peste zece cetăţi.» A venit al doilea şi a zis: «Doamne, mina ta a mai adus cinci mine.» El i-a zis şi lui: «Primeşte şi tu stăpânirea peste cinci cetăţi»“.

Sclavul cu zece mine prefigurează o clasă sau un grup de discipoli din perioada cuprinsă între Penticosta din anul 33 e.n. şi timpul prezent, grup din care fac parte şi apostolii. Cei care au câştigat cinci mine reprezintă şi ei un grup prezent în aceeaşi perioadă de timp şi care, pe baza posibilităţilor şi capacităţii lor, sporesc, pe pământ, averile regelui lor. Ambele grupuri predică cu zel vestea bună şi, drept urmare, mulţi oameni a căror inimă este înclinată spre dreptate devin creştini. Nouă dintre sclavi au avut succes în afaceri şi şi-au sporit proprietăţile.

Isus spune în continuare: „[Dar] a venit un altul şi i-a zis: «Doamne, iată-ţi mina pe care am păstrat-o învelită într-un ştergar, căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat». Stăpânul i-a zis: «Rob rău, te voi judeca după cuvintele tale! Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat? Atunci de ce nu mi-ai dat banii schimbătorilor de bani pentru ca la întoarcerea mea să-i fi luat înapoi cu dobândă». Apoi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi-i mina şi daţi-o celui care are zece mine»“.

Pentru sclavul cel rău pierderea minei simbolice înseamnă pierderea unui loc în Regatul ceresc. Da, el pierde privilegiul de a guverna, ca să zicem astfel, peste zece sau cinci oraşe. Observaţi, de asemenea, că sclavul respectiv nu este etichetat drept rău pentru că ar fi comis o faptă rea, ci, mai curând, pentru că nu a lucrat ca să mărească bogăţia regatului deţinut de stăpânul său.

Când mina sclavului rău este dată primului sclav, cineva obiectează astfel: „Doamne, . . . el are zece mine“. Dar Isus răspunde: „Celui ce are i se va da, dar, de la cel care n-are se va lua chiar şi ce are. Cât despre acei vrăjmaşi ai mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea“. Luca 19:11–27; Matei 28:19, 20.

▪ Ce anume îl îndeamnă pe Isus să prezinte ilustrarea cu privire la mine?

▪ Cine este omul de naştere nobilă, şi ce este ţara în care se duce el?

▪ Cine sunt sclavii, şi ce reprezintă minele?

▪ Cine sunt cetăţenii, şi cum îşi manifestă ei ura?

▪ De ce este etichetat un sclav drept rău, şi ce semnifică faptul că el îşi pierde mina?