Capitolul 107

Ilustrarea despre o petrecere de nuntă

PRIN intermediul a două ilustrări, Isus i-a demascat pe scribi şi pe preoţii de frunte, iar aceştia vor să-l ucidă. Dar Isus nu a terminat încă cu ei. În continuare, el le mai spune o ilustrare:

„Împărăţia [Regatul, NW] cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină“.

Iehova Dumnezeu este Împăratul care pregăteşte o petrecere de nuntă pentru Fiul său, Isus Cristos. În final, mireasa acestuia, alcătuită din 144 000 de continuatori unşi, se va uni cu el în cer. Supuşii Împăratului sunt membrii poporului Israel cărora, atunci când au fost admişi de Iehova în legământul Legii, în anul 1513 î.e.n., li s-a dat posibilitatea să devină „o împărăţie [un regat, NW] de preoţi“. Deci, cu acea ocazie, lor li s-a adresat iniţial invitaţia la petrecerea de nuntă.

Totuşi, prima chemare nu le-a fost adresată celor invitaţi decât în toamna anului 29 e.n., când Isus şi discipolii săi (sclavii împăratului) au început lucrarea de predicare a Regatului. Însă israeliţii naturali cărora le-a fost adresată această chemare prin intermediul sclavilor, începând din anul 29 e.n. până în anul 33 e.n., nu au vrut să vină. De aceea, Dumnezeu i-a dat naţiunii celor invitaţi încă o ocazie, după cum ne explică Isus:

„A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: «Spuneţi celor invitaţi: „Iată, am pregătit ospăţul meu; juncile şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata. Veniţi la nuntă!“»“ Această a doua şi ultimă chemare a celor invitaţi a început la sărbătoarea Penticostei din anul 33 e.n., când spiritul sfânt a fost turnat peste continuatorii lui Isus. Această chemare a continuat până în anul 36 e.n.

Însă marea majoritate a israeliţilor au respins cu dispreţ şi această chemare. „Fără să le pese, explică Isus, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.“ „Când a auzit, continuă Isus, împăratul s-a mâniat: a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.“ Lucrul acesta s-a petrecut în anul 70 e.n., când Ierusalimul a fost ras de pe faţa pământului de către romani, iar acei ucigaşi au fost omorâţi.

Apoi Isus explică ce s-a întâmplat între timp: „Atunci [împăratul] a zis robilor săi: «Nunta este gata, dar cei invitaţi n-au fost vrednici. Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi invitaţi la nuntă pe toţi aceia pe care îi veţi găsi!»“ Sclavii au făcut întocmai şi „sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi“.

Această lucrare de strângere a oaspeţilor de pe drumurile din afara oraşului celor invitaţi a început în anul 36 e.n. Ofiţerul roman Corneliu şi familia sa au fost primii neiudei necircumcişi care au fost adunaţi. Strângerea acestor neiudei, care au luat cu toţii locul celor ce refuzaseră chemarea adresată iniţial, a continuat până în secolul al XX-lea.

Pe parcursul secolului al XX-lea, sala pentru ceremoniile de nuntă se umple. Isus relatează ce se întâmplă atunci: „Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi iată acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă. «Prietene», i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor»“.

Omul fără veşmânt de nuntă îi reprezintă pe creştinii falşi ai creştinătăţii. Dumnezeu nu i-a recunoscut niciodată pe aceştia ca adevăraţi israeliţi spirituali. Dumnezeu nu i-a uns niciodată cu spirit sfânt în calitate de moştenitori ai Regatului. De aceea, ei sunt aruncaţi afară, în întuneric, unde vor suferi distrugerea.

Isus îşi încheie ilustrarea spunând: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi“. Da, mulţi din naţiunea Israel au fost invitaţi pentru a deveni membri ai miresei lui Cristos, dar numai câţiva israeliţi naturali au fost aleşi. Majoritatea celor 144 000 de oaspeţi care primesc răsplata cerească nu sunt israeliţi. Matei 22:1–14; Exodul 19:1–6; Apocalipsa 14:1–3.

▪ Cine sunt cei invitaţi iniţial la petrecerea de nuntă, şi când au primit invitaţia?

▪ Când le este adresată prima chemare celor invitaţi, şi cine sunt sclavii folosiţi pentru a lansa chemarea?

▪ Când este adresată a doua chemare, şi cine sunt cei invitaţi după aceea?

▪ Pe cine reprezintă omul fără veşmânt de nuntă?

▪ Cine sunt cei mulţi chemaţi, şi cei puţini aleşi?