Capitolul 18

Ioan descreşte, Isus creşte

DUPĂ Paştele din primăvara anului 30 e.n., Isus şi discipolii săi părăsesc Ierusalimul. Ei nu se întorc însă acasă, în Galileea, ci pleacă în ţinutul Iudeei, unde înfăptuiesc botezuri. Ioan Botezătorul îndeplineşte deja aceeaşi lucrare de aproape un an şi mai are încă discipoli care-i sunt asociaţi.

De fapt, Isus personal nu botează pe nimeni, ci discipolii săi îndeplinesc această lucrare, sub îndrumarea sa. Botezul efectuat de ei are aceeaşi semnificaţie ca şi botezul lui Ioan, fiind un simbol al căinţei iudeilor în ce priveşte păcatele comise împotriva legământului Legii lui Dumnezeu. Însă după învierea sa, Isus îi învaţă pe discipolii săi să înfăptuiască un botez cu o semnificaţie diferită. Botezul creştin din prezent constituie un simbol al faptului că o persoană se dedică lui Iehova Dumnezeu pentru a-i sluji.

Dar, în aceste momente de început ale ministerului lui Isus, atât Ioan Botezătorul, cât şi Isus, deşi acţionează separat, îi instruiesc şi îi botează pe cei care se căiesc. Discipolii lui Ioan devin însă geloşi şi se plâng lui Ioan cu referire la Isus: „Învăţătorule, . . . iată că [acesta] botează şi toţi vin la El“.

În loc să fie gelos pe Isus, Ioan se bucură de succesul acestuia şi doreşte ca şi discipolii săi să se bucure. El le aminteşte: „Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: «Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui»“. Apoi el foloseşte o frumoasă ilustrare: „Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui; şi această bucurie, care este a mea, s-a împlinit“.

Ca prieten al Mirelui, Ioan s-a bucurat cu aproape şase luni în urmă, atunci când i-a prezentat pe discipolii săi lui Isus. Unii dintre ei au devenit viitori membri ai clasei miresei cereşti a lui Cristos, clasă compusă din creştinii unşi de spirit. Ioan doreşte ca şi actualii săi discipoli să-l urmeze pe Isus, deoarece scopul său este acela de a pregăti calea pentru ca ministerul lui Isus să se bucure de reuşită. Ioan Botezătorul explică: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez“.

Noul discipol al lui Isus, Ioan, care mai înainte fusese şi el un discipol al lui Ioan Botezătorul, scrie următoarele referitor la originea lui Isus şi la rolul Său important în privinţa salvării omenirii: „Cel care vine din cer este mai presus de toţi. . . . Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“.

La puţin timp după ce vorbeşte despre descreşterea activităţii sale, Ioan Botezătorul este arestat de regele Irod. Irod o luase de soţie pe Irodiada, soţia fratelui său, Filip, iar atunci când Ioan demască în public acţiunile sale ca fiind incorecte, Irod îl aruncă în închisoare. Când află de arestarea lui Ioan, Isus părăseşte Iudeea şi pleacă în Galileea împreună cu discipolii săi. Ioan 3:22—4:3; Faptele 19:4; Matei 28:19; 2 Corinteni 11:2; Marcu 1:14; 6:17–20.

▪ Care este semnificaţia botezurilor înfăptuite sub conducerea lui Isus înainte de învierea sa? Dar după învierea sa?

▪ Cum arată Ioan că plângerea discipolilor săi este neîntemeiată?

▪ De ce este aruncat Ioan în închisoare?